|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
lui Marian Badea
(textul este mai vechi, postat pe agonia la 2005-08-03: http://www.agonia.ro/index.php/essay/134974/index.html)
Mitul geniului eroic, al artistului care e suflet din sufletul poporului ºi e menit sã fie canonizat în panteonul naþiei s-a cam ofilit. Canonul literar este de la o vreme în perpetuã schimbare ºi ºcoala se va ocupa tot mai mult de învãþarea corectã a limbii ºi a competenþelor ei aplicate decît de formarea conºtiinþei naþional-literare.
Ce se întîmplã în aceastã situaþie ingratã cu conºtiinþa creatorului? Mai poate umfla el pieptul crezînd încã în vocaþia sa iluministã? Se mai poate crede exponentul cuiva ºi mai poate spera sã ajungã la publicul care sã se înfrupte din opera lui pentru a se culturaliza?
Puþin probabil. Dacã la noi criza conºtiinþei creatorului nu pare sã fie încã destul de acutã, prin alte pãrþi semnele ei sînt vechi ºi redutabile. O ilustrare deosebitã a temei este surprinsã într-o povestire a lui Kafka: Un artist al foamei.
Artistul foamei era, se pare, o prezenþã obiºnuitã în caravana circurilor de la începutul secolului trecut. Prestaþia sa consta în a rãbda de foame vreme îndelungatã. În timpul ºederii circului într-o localitate, undeva în preajma menajeriei era amenajatã ºi o cuºcã specialã în care era expus artistul foamei.
Cuºca era închisã ºi cineva veghea permanent ca cel în cauzã sã nu primeascã mîncare. Pe gratiile cuºtii era afiºat la vedere numãrul zilelor de abstinenþã trecute, alãturi de recordul pe care dorea sã-l atingã artistul cu aceastã ocazie. Pe mãsurã ce artistul înainta în efortul lui de a rãbda, epuizat, vorbea tot mai puþin cu vizitatorii, ºedea tot mai abãtut pe paiele din cuºcã ºi-ºi petrecea timpul dormitînd.
Artistul nostru era spre apogeul carierei, dar îºi dãdea seama cã vremea acestui gen de spectacol cam trecuse. Vizitatorii se opreau tot mai puþin sã-l priveascã, sã-l admire, sã comenteze. Preferau animalele – mai vii, mai agile, mai ciudate. În special o panterã, o achiziþie nouã extrem de sprintenã ºi capricioasã.
Tot mai trist din cauza cãderii în desuetudine a numãrului sãu, artistul simþea cã de data asta va trece cu uºurinþã de ultimul sãu record. Se simþea în formã ºi nu avea decît sã aºtepte calm trecerea zilelor. În ciuda acestor presimþiri, directorul, vãzînd cã are tot mai puþini vizitatori, i-a mutat cuºca undeva mai la margine, unde cu greu mai aveau acces cei care veneau doar în grabã în pauza spectacolului.
Cu vremea, îngrijitorii au cam uitat de el, îi schimbau paiele tot mai rar ºi neglijau sã adauge încã o zi la numãrul celor prestate, dar artisul se simþea în continuare dornic sã-ºi depãºeascã performanþa. Toate vicisitudinile îl îndîrjeau ºi tristeþea se preschimbase în aurã a unei glorii neînþelese.
A venit în fine ºi timpul cînd ºi-a depãºit vechiul record, era mîndru ºi istovit, dar de mai multe zile nu mai trecuse prin preajmã nici un vizitator, iar îngrijitorii uitaserã complet de el. În ziua cînd circul trebuia sã plece, au intrat ºi-n cuºca lui ºi, surprinºi, cînd vroiau sã o cureþe, l-au gãsit îngropat sub maldãrul de paie.
Cineva ºi-a adus aminte despre ce e vorba, a fãcut un calcul ºi s-a mirat cã omul mai e în viaþã. Pãrea gata sã-ºi dea suflarea, dar parcã voia sã articuleze ceva. L-au lãudat vãdit impresionaþi cã a reuºit sã nu mãnînce atîta vreme.
Artistul nu mai avea putere sã le spunã ce dorea. Trecuse de orice orgoliu al performanþei ºi simþea datoria onestã de a le spune doar atît: “ªtiþi, n-am rãbdat niciodatã de foame ca sã impresionez pe cineva. De fapt, mi-a fost mereu greaþã sã mãnînc ceea ce mãnîncã toþi oamenii.†N-a mai reuºit.
*
Într-un interviu dat de Cioran, prejudecãþi din vechiul mit ies la suprafaþã într-una din întrebãrile ziaristului. Acesta îl întreabã, de fapt îl apostrofeazã retoric pe cel intervievat, cum de publicã pãreri atît de defetiste, de cinice, de deprimante. Nu-i îndeamnã oare pe oameni ºi mai ales pe tineri la sinucidere? Cioran, mai bine hrãnit ºi mai longeviv, reuºeºte sã rãspundã, precipitat ºi ghiduº:
- Nu, nu, ºtiþi, eu am scris doar ca sã nu ajung clientul puºcãriei sau al ospiciului.
*
Mai meritã amintitã o pãrere asemãnãtoare despre artist. Ea este formulatã într-un eseu al lui Benjamin Fondane (Fundoianu) intitulat Rimbaud golanul. Sper sã-mi gãsesc timpul sã recitesc eseul, vreo sutã de pagini. Bucuria de a scrie despre el va compensa bineînþeles efortul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fiecare din noi emite preponderent ntr-o anumit culoare a spectrului luminos (este numai o metafor, cci lucrurile stau altfel). Aceasta nu nseamn c totul este ncremenit ntr-o anumit culoare.
Iar culorile, aa cum pot fi ele vzute prin electronografie sunt diferite de simbolurile cu care ne-am obinuit (vezi culoarea hepatic, aa cum ai prezentat-o dvs.). Bunoar, individul care nu-i poate stpni mnia, are nuane de rou stacojiu, nu de verde.
Am s ncerc s v dau o idee sumar n legtur cu aceste culori, despre care se vorbete mai puin. n primul rnd, organele emit n diferite culori preponderente fapt care are implicaii serioase pentru ntreg corpul energetic. Creierul le poate influena direct ntr-o mic msur. Ins, indirect, dac acionezi cunoscnd principiile de baz, ajungi departe. Cu timpul, cercettorul, care ncearc s stpneasc aceast tehnic, nelege un lucru esenial : el i ceilali emit, fiecare, ntr-o culoare preponderent. O culoare care i permite s realizeze numai anumite lucruri
Fiecare se nate preponderent portocaliu. Foarte repede se schimb dup o anumit regul. i atunci, de ce depinde aceast culoare ? i cum poate fi ea schimbat dup cum i cer necesitile ?
Creierul are un rol secundar, dar nu de neglijat. Iar progresul de la rou spre violet nu se poate face numai prin concentrare. Adic vreau s spun c unii dintre noi ajung albatri i am s explic imediat ce nseamn acest lucru. Ori asta nu nseamn c rmnem mereau aa. Nu se poate ! Pentru c exist o dinamic ntr-un spaiu microscopic pe care nu o poi controla. Exist un alt mod de a progresa Dau un exemplu
S presupunem c prin jocul ntmplrii, tinzi ctre galben (voi spune ce se nelege prin galben). Nu poi rmne galben. Nici nu poi s progresezi spre verde, numai pentru c vrei. Ideea de baz este c dac vrei s progresezi ctre culorile superioare, este necesar s mergi sistematic i controlat, nspre rou i s nelegi ce se ntmpl cu tine. Pentru c rou este culoarea materiei i orice ndreptare spre aceast culoare determin o suferin, o reaciune a spiritului prin care se realizeaz trecerea efemer spre culorile superioare. Orice cufundare nspre rou, de care eti contient i la care te supui benevol, produce un efect contrar i un progres evident i chiar de durat.
Diferenele ntre culori se vd uor n actul sexual. Pentru c fiecare culoare (m refer la oamenii) se manifest diferit. Bunoar, actul sexual realizat de un rou este violent, dur, n for, rapid, pervers. Cel realizat de un portocaliu este energic dar mai plin, mai senzual, mai protector. Galbenul (s zicem c ar fi brbat) triete actul sub o form intelectualizat ceea ce-i confer experiene profunde referitoare la el i la partenera sa care l privete cu plcere i i ofer mult tandree i supunere. Verdele are contiina de sine i utilizeaz experiena galbenului n alte scopuri i, uite aa mai departe
Evident c numai cel ce a trecut prin aceste culori i are calitatea (ori defectul) de a analiza i cerceta, punndu-i mereu ntrebri referitoare la el i la ceilali, poate s neleag fiecare culoare n parte i s-o aplice n funcie de ceilali. Cci, presupunnd c eti un intelectual rasat, nu eti neles de ctre cei ce nu gust raionamente i abordri subtile. i, degeaba eti un artist de seam dac opera ta nu este apreciat dect numai de un numr limitat de confrai (de regul invidioi).
Am citit ceea ce ai scris dvs. Nu numai c am neles nuanele dar, v spun cu sinceritate c, v-am admirat. i sunt muli cei care sunt aa, ori poate mai elevai. Numai c datoria noastr, presupunnd c datorie este aceasta, nu este de a ne face nelei ? Este suficient s ne cufundm n opera noastr i s avem parte de triri deosebite, singuri ? Cine ne nsoete ? Sau cine accept s ne nsoeasc dac nu ne nelege ? i cine sunt cei ce au nevoie de ceea ce noi gndim ? C dac mi vei spune c suntei mulumit ca opera dvs s stea undeva ntr-o bibliotec, fie ea i virtual, am s v contrazic. Nu n sens peiorativ, bineneles. i atunci, nu este necesar s nvm culorile inferioare ? i cum ne influeneaz ele, opera ?
Iat o definiie sumar a culorilor:
Rou:
Gnduri perverse, instinct, emoii inferioare, mpiedicarea dorinelor elevate, blocarea idealului elevat, for repulsiv accentuat, ndeprtarea constant a idealurilor, lips de stpnire, emoii inferioare, instincte, mnie, fric, pasiune, stagnare, ncetarea obinerii de succes, obstacole, dificulti. Satisfacerea simurilor, satisfacii abjecte, inferioare. Furie, coleric, lips sntate, animal slbatic, contact telepatic cu cei cu gnduri rele, crim, nebunie.
Portocaliu:
Fora vieii, Respiraia fiinei, creaie, construiete (sau distruge). O persoan sntoas stocheaz aceast for i va profita de ea. O persoan bolnav involueaz pe plan fizic. Cretere rapid, dezvoltare rapid a forelor fizice, ngrijirea plantelor, vindecarea rapid, tonus excepional, simmnt matern sau patern, protecie, culoarea fericirii, apropiere.
Galben:
Sufletul spiritual. Incredere, optimism, perfeciune, vis mplinit, sntate fizic i mental, prietenie, condescenden, solicitudine, puin timid, gelozie, vigilen, concentrarea ateniei, comunicativitate, cldur i intimitate, om activ, expansiv, investigativ, nalt nivel de aspiraie, privit mult duce la oboseal.
Verde:
Culoarea individualizrii, dorin personal care deriv din posesiune personal, distingere neaprat, aspiraie ctre renume, bogie, memorie neobinuit a faptelor (nu neaprat nelepciune). Egoism, aspiraia ctre renume, distincii onorifice, poziii sociale sau politice, succes financiar, intelectul fr intuiie, nu realizeaz starea de nelepciune, aviditate de a dobndi bunuri materiale, tii ce vrei - tii cum s-l obii, antidotul altruismului exagerat, lupt mpotriva ajutorului necerut.
Albastru:
Subcontientul devine stpn. Inalte caliti mentale, literatur, muzic, educaie, armonia fiinei i echilibrul, nvarea oricrei arte, progrese remarcabile, restabilirea armoniei spirituale.
Despre celelalte culori nu v voi spune, deocamdat, nimic. Nici despre culorile din afara spectrului luminos.
Acum revin la ntrebrile mele. Iar dac v gndii n linite, vei nelege de ce v-am pus aceste ntrebri. Nu vreau s v influenez gndirea. Este prima dat cnd elaborez un rspuns fr s inserez n el mesaje subliminale. Mi s-a prut un sacrilegiu s procedez ca un jurnalist, mai ales c am dispre pentru aceast meserie. Pentru meserie nu pentru oamenii care o practic.
Dar i mai important dect s nelegi culoarea, este s nelegi modul n care ea se emite. Iar dac ai neles modul n care se emite culoarea violet, ce credei c se ntmpl? In ce const lumina alb ? i ce se ntmpl cu cel ce nelege cum se emite lumina alb?
Atept cu interes opinia dvs. Tot n pagina dvs.
|
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-03-03 13:12:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Scuze, primul vers este:
Cnd m-ntorceam eu voluntar din rzboi
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-02-28 16:01:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu m prind c tiu s joc jocul culorilor. Deocamdat fac ipoteze hazardate. Cel puin pn vei face precizri suplimentare cu privire la reguli.
neleg c e vorba de o culoare caracteristic n care emitem . Artistul meu este, puin zis, nfometat, ar mnca el, dar nu se poate atinge de ceea ce se mnnc n mod obinuit, nzuiete la jar. Este niel cam scarandiv, strmb din nas. Cnd este mai decis n ce spune/emite, devine subversiv i recunoate c anemia i anorexia lui ar putea avea suspecte cauze externe, cum face Sorescu:
Cnd m-ntorceam eu din rzboi
Am observat c timpului meu i fuseser amputate
Inima, gura i fruntea.
Ca o prima aproximare, a spune c artistul meu ar putea fi oarecum livid, strveziu (se vede prin el ceea ce anume vluri acopereau pudic). Nu prea poate fi nrolat din moment ce s-a ntors voluntar (dezertor i defetist) din rzboi i nu poate purta culorile feluritelor uniforme i drapele agitate de militantisme. Nu are deci culoarea aceea a sntii robace i robotitoare a omului muncii i al datoriei nestrmutate.
Nu are ns nici culoarea hepatic, st bine cu bila i nu se face verde de mnie din te miri ce.
Pot rmne n joc?
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-02-28 15:56:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulumesc,
Este foarte bine primit.
Dou ntrebri:
1. Oare ce culoare l poate caracteriza pe artistul foamei ?
2. Oare, noi doi, nelegem aceast culoare ?
Nu rspundei imediat. Gndii-v. Vei vedea c merit. Dup aceea, vei nelege de ce procedez astfel. Oricum, pentru mine, totul este numai un experiment. Nu acum trebuie s-mi prezint opera.
Pentru c artistul se cufund ntr-o trire inefabil. Este insuficient, pentru c cititorul refuz s se cufunde dup el.
i nu poi nelege bine situaia, pn ce nu nvei bine culorile n care emit cititorii ti.
Muli sunt cei ce afirm c neleg. Puini o fac.
Cu un interes mai elevat i mult curiozitate,
Marian |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-02-27 14:47:31 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|