FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
interviu cu Pictor Vonta
Text postat de Dumitru Cioaca
De curand marele critic de arta Genuneanu a luat un interviu si mai marelui zugrav al peisajului romanesc, Pictor Vonta. Cum stim ca pe Europeea exista nenumarati setosi de arta peisagistica redam in intregime acest interviu.

Genuneanu: Domnule iconar Pictor Vonta, in primul rand tin sa va felicit cu ocazia castigari premiului doi la cea mai mare licitatie de arta peisagistica romaneasca.
Pictor Vonta: De ce-mi zici iconar cand stii ca sunt pictor?
Genuneanu: Deoarece toti admiratorii dumneavoastra, atunci cand va vad picturile, cred ca ele nu sunt altceva decat niste adevarate icoane ale sufletului peisajului romanesc. Ba uni dintre ei, crezand ca icoanele dumneavoastra sunt si sfinte, ingenuncheaza in fata lor spre a putea face matanii. Si mai este un motiv; cum pronumele dumneavoastra este Pictor, am vaga impresie ca daca v-as spune domnule pictor Pictor Vonta m-as repeta; iar daca v-as spune numai domnule pictor Ponta i-as lipsi pe unii cititorii, care nu sunt inca atat de intimi cu dumneavoastra incat sa va stie si numele de botez, de unul dintre cele mai poetice si originale pronume romanesti. Cred ca este si unic, ca nu l-am mai intalnit pana acum. Apropos, cum si-au dat parinti dumneavoastra seama ca veti ajunge pictor de v-au dat pronumele Pictor?
Pictor Vonta: In familia noastra care a fost bintuita de apucaturi crestin-ortodoxe inca de pe vremea Sfantui Andrei, niciodata nu a fost incalcat traditia ca numele de botez sa fie dat de nas. Eu nu am negat influenta pe care parintii mei o au avut-o asupra picturii romanest contemporane. Fara cooperarea lor nocturna si plina de dragoste pe vremea cand nu aveau nici in copil, artistul Pictor Vonta nu si-ar fi putut da niciodata in vileag maiestria,atata cat este ea. Tot parintii mei au fost cei care, dandu-ma de mic afara din casa pentru a ma putea juca in mijlocul naturii, au deschis calea minunatului peisaj romanesc spre sufletul meu avid de absortie.
Dar cel care si-a dat seama pentru prima data de ce zace-n mine a fost nasul. Venind odata in vizita si gasindu-ma pe olita in care eu incercam sa-mi fac constincios datoria, imediat i-a zis mamei: -Fina, ia vinio sa vezi cu cat talent mazgaleste finutul peretele! Trebuie sa-i schimb neaparat numele de botez. Si asa a facut, a mers la primarie si gata.
La popa nu a mai mers ca ala nu ar fi acceptat niciodata sa ma boteze a doua oara, atata era de bigot. De asta nevasta-mea Sarmisegetuza ma trece pe pomelnicul pentru vii numai sub numele de Papanas, deoarerece Dumnezeu ma cunoste de la taica-parintele numai sub acest nume. Cand am facut prima data cunostinta cu viitorul meu nas, evenimentul s-a intampolat la cateva zile dupa ce mamei i-a venit chef sa mergem la o maternitate, aratam ca un papanas. Si nasul mi-a zis: sa stii ca Papanas va fi numele tau de botez! Dar sa ne reintoarcem la admiratorii peisajelor mele care ma cred iconar: tare sunt deceptionat ca nu am fost la inaltimea asteptarilor lor!
Genuneanu: Domnule, Pictor Vonta, cum puteti fii deceptionat cand acuarela dumneavoastra de mari dimeniuni intitulata "Peisaj cu Miorita" nu numai ca s-a clasat pe locul doi dar a fost si cumparata cu peste patru milioane? Alti pictori si-ar da o mana,un picior si si-ar inchiria pe termen lung si alte organe pentru a primi doar un sfert din succesul dumneavoastra.
Pictor Vonta: Ai uitat ca Iohan Brukentahl a scapat de "Peisaj din Sibiu" lund peste cinci milione si locul intai? Pai sa-mi spui si mie ce valoare artistica au niste remodelari case cu remodelari minore, pe care el le-a zugravit in "Peisaj din Sibiu"? Eu nu neg ca Sibiul, oras vechi, nu isi are si el farmecul lui. Dar asta in loc sa puna in tabloul lui o ruina de importanta istorica, imi vine cu vine cu niste case cosmetizate pe din afara si le intituleaza "Peisaj din Sibiu" Unde e domnule peisajul, cand in tablou lui nu dai de o singura frunza, fie ea si uscata, si nu gasesti nici macar un smoc de iarba, ca sa nu mai vorbesc de alti pomi fructiferi sau copaci, care oricum n-ar fi incaput intr-un tablou de dimensiuni atat de reduse.
Tot falsul care a produs rasturnarea de valori la care nu se astepta nimeni a pornit de la titlul pe care acest pictor alogen l-a dat tabloului. Ca daca respecta adevarul si-ar fii intitulat tabloul "Cociobe din Sibiu" asa cum merita sa fie numite acele cladiri reparate de mantuiala, nu numai ca nu numai ca nu mai lua pe el peste cinci milioane, dar ar fi trebuit sa se refugieze cu el la Sighisoara, findca sibienii l-ar fii gonit din oras cu tablou cu tot.
Genuneanu: Domnule Pictor Vonta nu trebuie sa-mi mai explicati mie diferenta dintre opera dumneavoastra in care ati pus la dispozitia Mioritei trei pogoane de iarba, doua izvoare si un cioban a la Grigorescu, si opera lui Iohan Brukenthal in care niste sferturi de case sasesti stau inghesuite in jurul unui petec de strada si asta pavat ca vai de capul lui. Eu sunt interesat sa-mi explicati, daca aveti cunostinta, cum de o licitatie de opere de arta care incepuse atat de corect si in favoarea dumneavoastra a putut sa-si schimbe dintrodata sensul alunecarii, intorcand astfel scara valorilor cu cracii in sus.
Pictor Vonta: Explicatiile sunt doar trei si foarte scurte: manipulare, manipulare si iar manipulare!
Cand a inceput licitatia si s-a vazut ca tabloul meu "Peisaj cu Miorita" atrage extrem multi vizitatori (uni din ei au venit si cu plase sperand ca in tabloul meu vor da si de ceva telemea) in criticii de arta modernisti a intrat groaza. -Ce ne facem fratilor s-au adresat ei sprijnitorilor peisajului urban. Nenorocitul asta vrea sa impinga pictura romaneasca din nou spre epoca fanariota. Dupa care, monstruasa coalitie, cand oferta pentru opera mea a ajuns la patru milione, sau ceva peste, au stins luminile in sala in care se desfasura licitatia pe motiv ca rusii ne-ar fi taiat brusc gazul metan din care se nastea electricitatea. Bineintelesc ca licitatia nu a mai putut continua in asemenea conditii. Asta a fost prima manipulare.
Cand a reinceput licitatia, pe la tot felul de ambasade romanesti din strainataturi au aparut diversi derbedei care au inceput sa se buzduganeasca intre
ei pe motiv ca Miorita mea, ba arata asa cum trebuie sa arate un simbol care uneste natiunea, ba arata ca o oaie bolnava de galbeaza care nu mai poate, saracuta, nici macar sa behaie ca lumea. Multi dintre admiratorii care se minunau de linistea pe care o raspandea in jur pascutul linistit si uniform al simbolului nostru national, asa cum reiesea din opera mea de arta, cand au auzit de ce se intampla in strainate, au dat bir cu fugiti; gandind ca Miorita, fara nici un motiv, va sarii din tablou ca sa-i muste si pe ei. Si unde crezi ca sau dus? In fata caselor lui Iohan Brukenthal, care de daramat sau mai daramat dar de muscat inca nu au muscat pe nimeni.
Genunenu: Probabil ca si-au reamintit de proverbul romanesc "fie si un lup mancat de o oaie!"
Pictor Vonta: Lasa-ma domnule cu proverbul ca aicea nu e vorba de nici un proverb ci de de a doua manipulare.
Si inca una de mari proportii.
Genuneanu: Si a trei manipulare?
Pictor Vonta: A treia am lasat-o la urma nu ca e a treia, ca toti cei care sunt de buna credinta stiu ca ea este de fapt prima. Dar am lasat-o la urma deoarece sunt prea dezgustat de perfidenia ei. Daca imi incepeam poveste cu ea mi-ar fii pierit orice chef sa mi-o continui si cu celelalte doua. Aceasta manipulare a inceput imediat ce mi-am publicat lucrarea de doctorat. Care mi-a fost inspirata de marele meu inaintas pictorul Petrarca.
Genuneanu: Pictorul Petrarca? Eu stiu de un sonetist Petrarca dar de un pictor...
Pictor Vonta: Pai asta e, ca noi habar nu avem ca Petrarca era considerat de contemporanii lui ca find unul dintre cei mai mari pictori ai Renasterii. La sonetele lui nu se uita nici dracu. Deci luindu-l de exemplu pe Petrarca mi-am zis: ce-ar fi sa scriu si eu cate ceva in pauza dintre doua tablouri. Cum inclinarile mele spre stinta nu-mi erau straine, mi-am zis sa nu mai scriu sonete, ca oricum sunt atatia care incearca sa concureze cu pana marelui pictor, ci o opera de drept international care poate duce la o mai buna intelegere intre popoare. Domnule, cum mi-am publicat opera,cum toti magarii care habar nu aveau de cata truda are nevoie un pictor ca sa ajunga doctor, sau aruncat asupra ei ca niste lei infuriati. Daca gaseau un motiv mai plauzibil as fii mai inteles. Dar sa se supere ei ca nu le-am dat lista celor care, facandu-mi o impresie bunicica, le-am permis sa-si ra-publice niste mici fragmente din cartuliile lor
in opera mea? Vezi, magarii tot magari! Dupa ce ca sunt lenesi mai sunt si obraznici! Voiau sa le dau totul mura-n-gura! Ei, uite ca nu am fost dispus sa o fac. Dar ce folos ca am iesit basma curata din toata din toata afacere? Ca pe costum tot mi-a mai ramas o urma de pata. Cand cineva iti inmoaie intr-un butoi plin cu rahat un costum nou nout nici o suta de spalatorii nu reusesc sa ti-l faca sa re-apara ca nou.
Datorita acestui incident valoarea tablourilor mele a scazut pe piata. Nu intratata incat sa nu pot sa bat un pictor de talia lui Iohan Brukenthal. Eu pe asta pot sa-l bat oricand numai cu mana stanga in timp ce pictez cu dreapta. Dar cand impotriva ta se napustesc, nu una, ci trei provocari, exista posibilitatea sa iei numai medalia de argint. Singura mea consolare este ca istoria va vorbi despre mine si dupa sute si sute de ani. Daca nu despre picturile mele sigur despre opera mea scrisa. Ca in cazul lui Petrarca.
Genuneanu: Domnule Pictor Vonta, va multumim pentru acest interviu.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23766
Comentarii: 120190
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE