|
|
|
|
|
|
|
|
|
resurrectio mortuorum non est [replică la Recviemul lui Florin Radulescu] |
|
|
Text
postat de
Maria Mihaela Hurray |
|
|
încet
fără nici o grabă
dezbracă-te de hainele groase
de zilele încărcate
și de tristețea întreagă
ai să vezi că nu-au să mai doară
nu fi un cântec de lebădă
lasă vorbele boante
celor care nu știu că trăiesc
și fii asasinul amintirilor mele
închide orice fel de răscruce
și ochiul din care nu plâng
reduto
n-am să te biruiesc niciodată
deși
uneori
am să aștept de la tine daruri
să mi le porți într-o mână
ofrandă pentru viitorul păcat
pentru firea mea imposibilă
să nu te ascunzi
după palide măști
după un biet trup de carne
ascunde-te în cireșele coapte
dimineața când mă trezesc
știu că sufletul ăsta
îmi aparținuse cândva
în altă viață
împreună cu tine
textul original
235.
Recviem (7)
încet
fără grabă
târăsc după mine
ca pe o neputință dezbrăcată de oase
zilele încercănate
supte de vlagă
nopțile la fel de grele ca pietrele de moară
plictiseala asta râncedă
miroase a moarte
hoiturile clipelor putrezesc
în cimitirul minții mele
nu există nici o cruce
nu n-am să plâng
iubito
tu n-ai existat niciodată
deși
uneori
când umbrele-mi închid pleoapele arse de coșmaruri
mă ții de mână
ca și cum aș fi ultimul tău păcat
că și cum ai fi o fericire imposibilă
îmi pătrunzi
dincolo de măști
dincolo de carne
dincolo de șoapte
nu vreau să mă trezesc
știu că sufletul ăsta
a murit cândva
în altă viață
odată cu tine
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|