FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cântecul macilor
Text postat de Maria Mihaela Hurray
Cântecul macilor

Rănit, din război, se-ndrepta Cavalerul
Spre poarta deschis-a pustiului dom
Făcându-se parcă același cu cerul
Un singur cuvânt pentru-acesta și Om

În prag se oprește, se-ndreaptă de spate.
Se lasă să cadă încet de pe cal
Un cântec uitat îi mai flutură-n minte
Pe față mai poartă-al tristeților voal

Nu-i poate zâmbi, nu mai e Rosalinda
Ucisă în zori, de temutul dușman
Privește în gol încă parcă, spre grinda
Fixată cu grijă, un timp, de tavan.

Nu-s lacrimi cu care un om poate plânge.
Sunt reci și albastre, ca cerul. Aman
Privirea-i (ca scutul) pe față se strânge.
Ascunde un rictus, rotund ca un ban.

Tăceri se aștern ca un câmp de virtute
Doar macii șoptesc al lor cântec viclean
Ruinele arse-ale templelor, mute
Cer prețul de sânge, vor calul troian

Vor pieptul trădării dar ea se ascunde
Sub norul de lacrimi vărsate în van
Sub gri și murdare, nemernice fuste
Ale-unui' ce fuse un vajnic oștean

Pierdută e gloria, faima. Cuvinte
Din care visa, își făcea ideal.
Destinul a vrut să o ia înainte
E mort al său rege departe, pe-un deal.

Sub capa foșnind de virtuți, legăminte
Se stinse încet, străveziu, ireal.
Și nimeni de-acum nu-și aduce aminte
De brațu-i puternic, de râsul lui clar.

Tăceri se aștern pe un câmp de cuvinte
Doar macii șoptesc despre prințul hoinar.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23782
Comentarii: 120202
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE