|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
...pãsãri planeazã prin noapte...
...avioanele ruseºti se aproprie...
...aripile pãsãrilor lovesc aerul cu putere...
...piloþii se încordeazã privind þintele...
...stolul zboarã din ce în ce mai jos...
...soldaþii aud ticãitul infernal, apoi liniºte...
...zburãtoarele au aterizat pe o pãdure de stejar...
...bombele cad rãscolind pãmântul...
...a fost ºi o pasãre la Stalingrad!...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Multumes de trecere... Ideea poeziei mi-a venit citind o relatare despre batalia de la Stalingrad... Acolo oamenii erau doar pioni pe tabla de joc a unor nebuni. Mi s-a parut interesanta comparatia... Pasarile care reusesc sa ignore bombele... Si zborul cosmic general...
Te mai astept |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-02-21 20:06:59 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interesantã versificare. Prima impresie a fost sã îþi spun cã nu îmi plac punctele de suspensie, dar apoi mi-am dat seama cã denotã orginalitate.
De la ideea cosmicã de zbor..pãsãri ºi pânã la bombele care cad..se creeazã un spaþiu ambiguu al vieþii.
Frumos. |
|
|
|
Postat
de catre
xx xx la data de
2006-02-21 19:56:26 |
|
|