FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Privirea din Duminica Învierii
Text postat de Gabriel Dragnea
Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...
Pașii noștri călcau tot mai nehotărât
Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci
De unde nimeni nu-și putea potoli setea.
Ne ridicam brațele spre un cer fără nume
Strigând numele celor nenăscuți.

Și am deschis Cartea Amintirilor,
A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,
Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,
Vorbele ce nășteau ecou peste generații,
Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,
Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.
Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul,
Fiorul în Cartea Amintirilor.

Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...
Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile
Când ne-am dorit să uităm zborul
Printre pașii mult prea grăbiți, ruginiți
Și obosiți care ne striveau strălucirea.
Ne-a rămas doar privirea din Duminica Învierii
Ascunsă, curată și nepătrunsă de întunericul criptelor,
Mormintelor construite de neșansă.

Aceștia sunt ochii noștri care vă oferă ultimele priviri
Păstrate în taină între copertele Cărții Amintirilor.
E ultima voastră șansă de a redeveni vii,
În suflet copii și corăbii peste mări pustii...
E ultima noastră șansă de a ne recupera aripa,
Clipa și dorul,
Să încercăm să ne reamintim...
Zborul.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Si l-am vazut pe Papa
si el mi-era vazduh
copilaria lor sfartecata
a strans-o
si mainile lui strangeau
si a strans si el
induplecat
si-a cerut scuze
si mi-am zis
Cristos Fericit
Da-le-n pacate de cuvinte
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-04-13 05:22:16
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE