|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ultimii semizei |
|
|
Text
postat de
Gabriel Dragnea |
|
|
Acum știu de ce tresar
Când, rătăcit printre linii
Desenez vagoane uitate
De călători și de drum,
Roase de lacrimile cerului
Și rugina anilor,
Tulburând designul orașului.
Aici ne odihneam trupurile
Vlăguite de rugile oamenilor,
Aici ne îmbrățișam aripile
Ca-ntr-un ritual al amărăciunii
Jertfindu-ne amintirile sub un cer
Care a uitat ce este zâmbetul
Și copilăria sculptată în suflet.
Aici, între linii, înnodam
Iubirile oamenilor, păsărilor
Și le puneam pe buze sărutul
Florilor, zorilor
Și-n trup liniștea sfinților.
Doar copacii mai tresar în vis
Când își ating cu brațele-ramuri
Trupurile însemnate cu numele noastre.
Acum știu de ce tresar
Când, rătăciți între linii
Desenăm vagoane uitate,
Roase de lacrimile cerului,
Tulburând designul orașului...
Suntem ultimii semizei
Păstrători ai tăcerii
Care-am îmbătrânit
Căutându-ne doar noaptea
În gările vechi ce vorbesc
Despre iubiri trăite pe fugă, între stații.
Gabriel Dragnea
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|