FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
EpoPeia
Text postat de Vasile Hurmuzache
Stau pe vine, că fac yoga, meditez diverse teme...
Actual: mă cert cu mațul, la final, că am probleme
Cu niște intruși nemernici ce se țin de mine scai,
Infiltrați, precum bășilă, d’aia rag ca un buhai.
Și cum simt că prin izmene bate vânt de primăvară,
( Ce mireasmă transcendentă ! simt in ea dor de la țară...),
Cum, de-atâta pragmatism, mi s-au rupt in tur chiloții,
Cum n-am ac să pun in ață, iau la rând și injur hoții.
N-am o poză, ca să-i sperii, da’ se vede dupe glas,
Că imi șterg la gură ochii și imi crește barba-n nas.
Iar de cujet despre dânșii, pute-a ars de la Ohaba,
Parcă-mi pieptăn neuronii cu o greblă, nu cu laba.
Ptiu ! bătu-i-ar rânza mea, care rumegă și-o piatră,
( Nu e singura minune, limba de la sine latră...),
Ce zic piatră ? Zic rahat, d’ăla bun, de Istambul,
Mi-l indes cu făcălețul, niciodată nu-s sătul...

Toate le-am făcut pe dos, și de lume nu duc doru’,
Am ieșit urlând; de ce ? Mi-am băgat in ea picioru’,
Că nu mi-a priit botezul, băteau ăia in tilinci,
Cum s’- audă că mă innec in produsul din pelinci.
De prin vremi indepărtate mi-a trecut copilăria,
Lustruind in lung Mossadul și frecând la cap pe CIA.
Văd aevea, parcă ieri, nasul meu voia să plângă:
- Făceam lucru manual, toropit de mâna stângă,
Văd și azi, plin de talente, jeniul meu nemuritor
Desena, eminamente, harta lumii pe covor...
Cum să uit ? Ce timpuri bune, imi rădeam limba cu briciu’
Când boscorodea pe dânsa , fâră voia ei, șoriciu’,
Când mi-am dat la intors fața și-am rămas fără obraz,
După ce, crescut sub unghii, aveam umbră de la praz,
Când, intunecat de ciudă, conversam cu niște ciori
Cum să intru-n marea artă, fără cuib și puișori.
Erau vremuri tare faine, mă mai domina nativul,
De vânam mai multe rațe, foloseam prezervativul...

Mai târziu, prazul sub unghii se făcu un mare lan’
Pot să mă ascund acolo când mă taie mai aman,
Și dovleacul de pe umeri, colțuros și plin de muchii
L-au impodobit, de-a valma, și mătreața, și păduchii.
Si cum mintea nu-i intreagă când se varsă pe hârtie,
I-am luat, așa, in ciudă, o juma de pălarie.
Sunt destui nemernici care imi tot bagă pixu - n gură,
Să nu pot scuipa pe foaie și să pun iscălitură,
Da’ io nu mă las, trăsni – i –ar, le consum in grabă pasta,
Să vedem, cum se descurcă , pe acasă, cu nevasta
Ce le cere-o socoteală, post restant, și pe dreptate,
Nu să-mi umble mie, dracii, cu din alea pe la spate.

Mă luai cu vorba lungă, când, in fapt, a mea e scurtă,
Și uitai, precum mi-e felul, să imi trag spuza la turtă.
Dar rezolv, fără eforturi, de indată, clar, problema:
- Huuoooo, țiganilor, otrepe din americi, anatema !
Ce holbați la mine ochii, nu ați mai văzut un dreac?
Vreau ca să vă strâng de oaie, să vă mușc de prepeleac !
Băi, bandiților, in mine conștiința mă dărâmă,
De la Râm mă trag ! Mă rog, poate, totuși, de la râmă...
Chiar de mi-a trăit tot neamul in raia, cu turcii, frate,
Le-am intors cuminte șnurul, m-am purtat cu demnitate.
Doar când văd că este groasă, peste câte am răbdat
Protestând cu gura mare, stau și eu mai aplecat...

Nu știu ce dereac se-ntâmplă, de n’-o iau pe scurtătură,
Parcă n-am destule alea adunate vrac in gură...
Ce mai tura-vura, loaze!, tata meu, Traian, săracu’,
Că de ălalalt nu zic, sună rău și dă ca dracu’,
( Să nu zici de nici o mamă, da’ să ai surori și frați,
Fabicați după formula „ ce te bagi unde mă bați ”),
Mă făcu dăștept nevoie, m-a proptit intr-un condei
Și m-a pus să-i țin năravul, și-am jurat că e ok,
Dacă altfel nu se poate, mă țin dârz și rămân... Hei,
Ce vă zgăibărați privirea către tur la brăcinari?
Nu-i dau jos, așa, de-a fechea, pentru niște găinari
Care doar pretind din vorbe că se trag din traco-geți.
Dar, dacă-mi lăsați e-mailul, ne-nțelegem, măi băieți...





Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  D-nă Hurray, am văzut foarte târziu comentariul dvs. Dacă v-ați amuzat, nu este vina mea...
Mulțumiri pentru trecere și semn.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2014-03-19 18:40:00
         
 
  Citit pe nerăsuflate și cu mare drag.
Rîs așa cum scrie la carte și cum face bine neuronilor mei negreblați.Super!
 
Postat de catre Maria Mihaela Hurray la data de 2014-02-22 10:18:17
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23828
Comentarii: 120257
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE