PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Rodica Elena Lupu (...) Convorbirile cu rectorul nu-i plãceau lui Lucian. Rectorul era un om închis, care nu-ºi destãinuia niciodatã gândurile pânã la capãt. Cãuta sã-ºi dea întotdeauna importanþã, era pedant ºi preþios. Avea un fel de a vorbi curios. Chiar ºi cu studenþii nu vorbea decât cu „dumneavoastrã”, ºi parcã pentru a-ºi ascunde goliciunea de idei folosea formule lungi, reverenþioase. Vorbea ca o cerere plinã de formule convenþionale. Lucian intrã totuºi la el, gãsindu-l ca de obicei la birou, cu tot felul de cãrþi ºi dosare înaintea sa. -Bunã ziua, domnule profesor, îl întâmpinã rectorul. Scuzaþi-mã cã am solicitat prezenþa dumneavoastrã la rectorat, dar anumite situaþii neprevãzute au stat la baza intervenþiei noastre. Nu vã vom reþine prea mult. Atât cât e necesar sã clarificãm o serie de probleme care nu suportã o amânare prea îndelungatã. Luaþi loc, vã rog. Lucian se aºeazã pe un fotoliu în faþa biroului, aºteptând ca rectorul sã-ºi continue discursul întrerupt. -Tovarãºe profesor, n-a fost în puterea noastrã sã evitãm o situaþie penibilã, pe care, dacã o analizãm cu atenþie o putem înþelege totuºi ca fiind determinatã de interese majore de care conducerea institutului nostru nu este responsabilã. Lucian se stãpâni cu greutate Ar fi vrut sã-i cearã rectorului sã-i spunã ce are de spus, fãrã nici o introducere. L-a cuprins însã mila faþã de omuleþul acela care fãcea atâtea eforturi ca sã parã cineva, încât l-a lãsat sã vorbeascã fãrã sã-l întrerupã. Au trecut mai bine de zece minute, fãrã ca rectorul sã fi încercat mãcar pentru o clipã sã iasã din generalitãþi, când uºa biroului se deschide. Intrã secretara. Apariþia ei îl enervã pe rector. Se ridicã de pe scaun ºi îi spune cu o voce voit severã, înainte ca secretara sã fi avut timp sã deschidã gura: -V-am spus nu o datã, tovarãºa secretarã!... Atunci când la conducere au loc ºedinþe sau convorbiri de naturã profesionalã, este mai mult decât nepoliticos sã se producã întreruperi care pot stingheri buna desfãºurare a lucrãrilor. Subliniez încã o datã! -ªtiu, tovarãºe rector, dar... Vã cheamã urgent vicepreºedintele sfatului... Am încercat sã-i explic, dar mi-a cerut sã vã duceþi imediat acolo... Rectorul rãmase cu mâna întinsã. Ascultase nemiºcat, ca o statuie spusele secretarei. Apoi îºi privi mâna ºi degetul întins, parcã ar fi fost al altuia. Deodatã se dezmetici ºi-ºi retrase fulgerãtor mâna încercând sã ºi-o ascundã. -Da... continuã el, dupã cum vã spuneam, domnule profesor... -Lãsaþi, tovarãºe rector, îl ajutã Lucian, putem continua cu altã ocazie convorbirea. Poate cã e mare nevoie de dumneavoastrã la sfat. Altminteri nu v-ar fi chemat cu atâta urgenþã... Rectorul îºi mai revenise. Acceptã intervenþia lui Lucian, clãtinând din cap. -Da... E vorba de schemã... Ni s-a aprobat doar un singur post de profesor... Dar, aveþi dreptate, tovarãºe profesor. Vom întrerupe convorbirea pânã la proxima ocazie, care, nãdãjduim, va avea loc încã în cursul zilei de azi, dacã nu cumva treburi importante reclamã prezenþa dumneavoastrã în alte locuri. Lucian zâmbi ºi-l asigurã cã-ºi va face timp oricând, în cursul zilei, numai sã i se telefoneze cu o jumãtate de orã înainte. Recorul îºi luase între timp pãlãria ºi pardesiul, s-a îmbrãcat ºi a pornit cu paºi iuþi spre uºã. Abia când a ajuns în prag ºi-a amintit cã trebuie sã-i mulþumeascã lui Lucian, fãrã sã ºtie însã pentru ce. * * Cu toate strãdaniile sale, secretara institutului n-a reuºit sã scoatã o vorbã în plus de la femeia care de aproape o orã îl aºtepta tãcutã pe rector. Nu ia spus decât cã are de vorbit cu „domnul director”. Nu i-a spus nici cine este, nici ce anume vrea sã vorbeascã ºi nici nu a schiþat vreun gest în clipa când a informat-o cã s-ar putea ca rectorul sã nu mai vinã în cursul zilei pe la institut. A rãmas înþepenitã pe scaun, uitându-se tot timpul la uºã. „Trebuie sã fie mama vreunui student”, gândi în sinea ei secretara. Pãrea o femeie îmbãtrânitã înainte de vreme. ÃŽndãrãtnicã ºi stãpânitã. De câte ori apãrea vreun profesor, arunca priviri întrebãtoare secretarei ºi nu se liniºtea decât dupã ce secretara îi fãcea semn cu capul cã nu e rectorul. ÃŽmbrãcãmintea femeii, stridentã ºi fãrã gust, era aceea a unei þãrãnci trãite la oraº ºi care vrea sã arate cã e orãºeancã. Pantofii, rochia, pardesiul, ºalul de pe cap, aveau, fiecare, altã culoare. Secretara îndrãzni s-o iscodeascã încã o datã. -Puteþi sã-mi spuneþi mie despre ce este vorba, poate vã ajut eu, sau poate e în competenþa directorului de studii... De astã datã femeia se oþãrî: -Dumneata sã-þi vezi de treburile dumitale, domniºoarã... Ce dacã mã vezi aºa crezi cã sunt la cheremul fiecãruia? Va sã zicã era ºi colþoasã pe deasupra! Secretara preferã sã nu-i rãspundã. ªtia cã nu-i bine sã te bagi în vorbã cu asemenea femei. Se prefãcu preocupatã ºi pãrãsi încãperea, lãsând-o singurã. Dupã câteva minute de la plecarea ei, apãru rectorul. -Dumneavoastrã sunteþi rectorul! Tovarãºul Valeriu Stoica? Rectorul o descoperi abia atunci. O cercetã uimit ºi-i spuse pe un ton superior: -Da! Aþi vorbit mai întîi cu secretara? Orele de convorbire s-au terminat de patruzeci de minute. Femeia nici nu-i luã în seamã spusele: -Vã aºtept de mi s-a fãcut lehamite. Eu sunt Cornelia, mama lui Lucian Pascu. Vreau sã vorbesc cu dumneavoastrã între patru ochi. -Sunteþi mama tovarãºului profesor Lucian Pascu? o întreabã cu altã voce rectorul. Poftiþi în birou. Vã stau la dispoziþie, deºi þin sã vã informez cã orele de convorbiri cu conducerea institutului sunt depãºite ºi timpul nu ne va permite prelungirea conversaþiei. Luaþi loc, vã rog. Intraserã în birou. Cornelia nu se aºezã pe scaun. Se propti în faþa lui ºi gura începu sã-i turuie cu o violenþã nestãpânitã: -Nu vi-i ruºine? Asta-i ºcoalã sau porcãrie? Aduceþi aici lepãdãturi care stricã oamenii? Mã duc la Bucureºti dupã ce vã fac mai întîi de râs în gura mare. Rectorul simþi deodatã un bolovan în gât. Nu i se fãcuse niciodatã în viaþa lui o asemenea scenã. ÃŽncercã s-o opreascã pe Cornelia: -Vã rog sã vã calmaþi... Nu uitaþi cã sunteþi într-o instituþie în care... -Va s’cã le mai luaþi ºi apãrarea!... Dom’le eu mã apuc sã urlu în stradã... eu nu mã las terfelitã nu-mi las bãiatul jumulit de o... de o scârnãvie! Eu l-am fãcut, eu îl apãr, dacã dumneavoastrã nu sunteþi în stare. Asta-i ºcoalã?... Asta-i cocinã! Nu m-aº mira ca sã ºtiþi de toatã porcãria... Vãd eu cine eºti... Bolovanul din gât fãcu brusc explozie. Rectorul sãri de pe scaun cu pumnii strânºi ºi începu sã urle: -Ieºi afarã! Ieºi! Chem imediat miliþia sau casa de nebuni! Nu þi-e ruºine? Eºti într-o instituþie în care se practicã cinstea ºi morala... -Ce-ai spus? Eu sã ies? Eu?... Cornelia se repezi spre el. Rectorul îºi adunã toate puterile ºi rãcni: -Taaaci! Taci! Miliþia! κi ieºise cu totul din fire. Zbârnîitul telefonului îl trezi. Când îºi dãdu seama în ce situaþie se aflã, îl cuprinse disperarea. Ridicã receptorul, dar îl puse imediat la loc. Se aºezã pe scaun îngrozit. Avuse un acces de nebunie. Dar ºi Cornelia se înspãimântase. Rãcnetele rectorului o bãgarã în sperieþi. Se gândea cu groazã cã ar putea sã vinã miliþia ºi s-o aresteze. Spaima îi stãpânea gândurile. Cine ºti ce i se putea întâmpla... ÃŽncepu sã se bâlbîie ºi sã plângã în faþa rectorului: -Tovarãºe rector... hî... gândiþi-vã... hî... e copilul meu... hî-hî-hî-hî... Spaima din privirile Corneliei, trecerea bruscã de la furie la plâns, fãrã sã-l calmeze cu totul, îl fãcu pe rector sã se simtã stãpân pe situaþie. O întrebã tãios ºi rece: -Ce vrei dumneata la urma urmei?... Îþi atrag însã atenþia sã rãspunzi clar ºi fãrã sã mai aduci injurii conducerii. -Mi-am pierdut firea, tovarãºe rector... hî... gândiþi-vã ºi dumneavoastrã... -Rãspunde la întrebãrile mele! Ce e cu... bãiatul dumitale? -ªi-a pus o stricatã mintea cu el... o lepãdãturã... -ªi ce ne intereseazã pe noi?... E studentã la noi? -Da, da! se grãbi sã încuviinþeze Cornelia. ÃŽnvaþã aici... O cheamã Cristea... Cristea Valeria... Parcã se abãtuse un trãsnet asupra rectorului. ÃŽncepu sã se bâlbîie: -Cristea... Cristea... Valeria Cristea... Dumneata insinuezi cã cea mai bunã studentã... -E o lepãdãturã!... ÃŽmi stricã bãiatul... I-am vãzut cu ochii mei... Pe ce am mai sfânt jur cã... -Dumneata îþi dai seama de ceea ce vorbeºti? E vorba de fiica tovarãºului profesor doctor Cristea... Dumneata îþi dai seama de situaþia în care se... Cornelia cãpãtase din nou curaj: -ªi ce-i dacã-i fata profesorului, tot muiere... Eu, tovarãºe rector, nu mã las. Eu mã duc pânã-n pânzele albe... ÃŽi ia banii... -Vom cerceta, vom întreprinde cele mai amãnunþite cercetãri... Nu vom permite ca în instituþia noastrã sã pãtrundã microbii destrãbãlãrii. Pe Cornelia o încolþea teama cã i s-ar putea întâmpla ceva lui Lucian. De aceea se ºi repezi asupra rectorului: -El n-are nici o vinã... el e un copil... Numai ea... -Sã fim serioºi! Tovarãºul Lucian Pascu nu e un copil! o întrerupse el sentenþios. E un om complet responsabil de actele sale. E un om pe care îl stimãm ºi numai împrejurãri forþate, independente de voinþa noastrã, ne determinã sã renunþãm pentru un timp la cunoºtinþele dumnealui. Cornelia nu prea înþelegea ce spune rectorul, dar bãnuia cã e vorba de ceva rãu în legãturã cu leafa lui Lucian. Tremurã când puse întrebarea: -Adicã... îi faceþi ceva rãu bãiatului meu? -Nu avem decât un singur post de profesor pe schemã ºi între tovarãºul Lucian Pascu ºi tovarãºa profesoarã Pãun, balanþa înclinã spre tovarãºa Pãun. De fapt hotãrârea rectorului era una de ultimã clipã. ÃŽn întrevederea întreruptã, pe care a avut-o cu Lucian, voia sã-i propunã sã împartã orele cu profesoara Pãun, în aºa fel ca fiecãruia sã-i revinã câte o jumãtate de normã, deºi el personal ar fi þinut sã rãmânã numai Lucian la catedrã. Intervenþia neprevãzutã a Corneliei rãsturnã însã hotãrârea. Femeia tot nu înþelese ce vrea sã spunã rectorul: -Adicã nu-l mai þineþi? Nu-i mai daþi leafã? -Nu noi. Ministerul nu mi-a aprobat decât un singur post. Dar vom face intervenþiunile necesare. -Adicã n-o sã-i mai daþi bani? se hotãrî Cornelia. -Din moment ce n-o sã mai lucreze... -ªi nici mãcar pensie?... Cã doar a muncit pe rupte... Câteva sute le lei mãcar... -V-am atras atenþia de la început cã orele de convorbire cu noi s-au terminat... -Din cauza muierii, sã-mi daþi afarã bãiatul! se înfurie iarãºi Cornelia. Eu fac tãrãboi... N-a vrut sã mã asculte. I-am spus mereu sã profite, sã vã ia ºi izmenele... ªi-acum îl daþi afarã... Eu fac tãrãboi... Rectorul nu-ºi mai pierdu însã firea: -Dacã mai scoþi o insultã, chem imediat miliþia! Vãzându-l cã pune mâna pe telefon, Cornelia se înfricoºã. -ªi aia... aia... care, se bâlbîi ea. -Am spus cã vom face cercetãri amãnunþite. Cornelia nu mai avu puterea decât sã se roage de rector: -Tovarãºe rector, vã rog din suflet, sã nu-i spuneþi bãiatului... lui Lucian... cã am fost la dumneavoastrã, vã rog în genunchi, dacã vreþi. Dacã aflã... Doamne, vã rog sã nu-i spuneþi... Poate aveþi ºi dumneavoastrã copil, vã rog din suflet... ºi poate îi faceþi rost de o pensie, cât de micã... gândiþi-vã... a muncit atâta... Dacã nu i-aº fi spus... * * Valeria s-a retras într-o salã goalã. Abia a ieºit de la cursul profesoarei Pãun, ºi o funcþionarã de la secretariat i-a înmânat o scrisoare. κi aruncã ochii pe plic ºi recunoaºte imediat scrisul lãbãrþat ºi neglijent al profesorului Florea. S-a despãrþit de ceilalþi colegi ºi a cãutat o salã goalã pentru a citi în liniºte scrisoarea lui Florea. Deschise plicul cu emoþie ºi scose dinãuntru o coalã mare de hârtie, scrisã pe ambele feþe. O citi rar ºi cu atenþie: „Draga mea Valeria, De-ai ºti cât mi-ai dat de lucru! M-am certat cu nu ºtiu câþi. ÃŽmi vorbeau mereu de legi, de paralegi, mã consolau cu „Dura lex, sed lex” (Legea e asprã, dar e lege). M-am dus la ministru. ÃŽmi fusese student. Cu mulþi ani în urmã m-am zbãtut sã-i obþin ºi lui o aprobare de a da doi ani într-unul. Atunci am ameninþat cu demisia ºi cu scandal de presã. I-am aminti asta tocmai când voia ºi el sã zâmbeascã politicos ºi s-o învârteascã pe latineºte. A holbat puþin ochii, pe urmã ºi-a frecat bãrbia, pe urmã s-a scãrpinat la o sprânceanã, ºi a mai avut impertinenþa sã-ºi frece nasul. ªtii cã mie nu-mi place obiceiul ãsta. M-am fãcut roºu. Dar el, ori m-o fi zãrit, ori ºi-a amintit de scandalul pe care l-am mai fãcut odatã, cã l-am vãzut brusc luând poziþie de drepþi ºi cãutând sã mã îmbuneze. „ªtiþi, domnule academician, se gudurã dânsul, legile noastre acum...” dar nu l-am lãsat. „Fãrã vorbe, i-am spus, se poate sau nu se poate?” El în loc sã rãspundã, mã întreabã: „E chiar un element eminent?” Eu îi rãspund: „Fãrã rime. Pentru mine poezia n-are rime. Anticã!...” Am rostit numele tãu! Când a auzit, s-a schimbat la faþã. De unde ºtia despre tine n-am putut sã aflu ºi sã-þi spun drept, nici n-am insistat. „Atunci e un caz cu totul special”, începe el. Pe mine m-a apucat furia: „Dar ce credeai dumneata, cã eu fac antecamerã la dumneata pentru nu ºtiu ce imbecil!! (Sã-þi spun drept, n-am fãcut nici jumãtate de minut antecamerã.) E a doua orã când mã bat pentru cineva. ªi-mi pare rãu cã nu e prima oarã!” Ce pãrere ai? I-am zis-o! Nu?... El iar începe sã se gudure: „Nu vã supãraþi, domnule academician. (ªtii cã nu-mi place sã mi se dea titlul ãsta, dar pe el l-am lãsat într-adins, ca sã se mai sperie puþin.) Vã rog sã mã credeþi pe cinste cã e aproape cu neputinþã, dar fiind vorba de un caz cu totul excepþional, voi încerca”... Ai mai pomenit un asemenea îndãrãtnic? Auzi! Cu mine s-o facã pe îndãrãtnicul! N-am mai putut rezista, mã înfurii ºi-l întreb: „Sã-mi rãspunzi dumneata imediat, dacã a încerca înseamnã la dumneata a izbuti!” El ia din nou poziþie de drepþi ºi rãspunde foarte grav: „Da!” Ce-am putut sã fac? L-am pupat. Puºlamaua! Pe semne cã asta urmãrea. Dupã ce mi-a adus aprobarea ( vezi cã cererea am scris-o eu ºi þi-am falsificat semnãtura), eu tot nu m-am lãsat ºi i-am zis-o încã o datã: „Rãu îmi pare cã n-ai fost fatã! Aº fi sãrutat o fatã în locul tãu!” M-a condus pânã la poarta ministerului. Nu-þi mai spun cã se uitau toþi la mine ºi mã salutau ca pe nu ºtiu cine. ªi de-abia la poartã mi-a spus, ºmecherul, cã tot am câºtigat un sãrut din afacerea asta. Adicã posibilitatea de a te sãruta: pe tine, de bucurie. Ceea ce ºi fac, draga mea Valeria. P.S. Sã ºtii cã am descoperit o rugãciune tracã pe inscripþia aceea. Teribil de interesantã. De-abia aºtept s-o comunic. ÃŽi fac praf! Florea Scrisoarea o înveseleºte. Se gândea cã ar trebui sã-l întâlneascã pe Lucian ºi s-o citeascã încã o datã împreunã, dar îºi dã repede seama cã întâlnirea lor ar putea fi imprudentã. L-a vãzut azi pe Lucian... Scrisoarea... Valeria o luã la fugã veselã pe coridoarele institutului, coboarã în goanã scãrile ºi iese în stradã. Era o zi frumoasã... Va începe imediat sã se pregãteascã pentru celelalte examene. Doi ani! Se auzi strigatã. ÃŽntoarse capul ºi vede în uºa institutului figura rãvãºitã a secretarei. -Vã cheamã tovarãºul rector...- o anunþã ea, când Valeria se apropie. Noroc cã v-am vãzut! Rectorul o primeºte pe Valeria cu severitatea sa obiºnuitã. -Luaþi loc, tovarãºa Cristea. E vorba de o problemã care intereseazã în cel mai inalt grad conducerea institutului. Noi apreciem la valoarea cuvenitã capacitatea ºi pregãtirea dumneavoastrã ºi credem la rândul noastru cã vã bucuraþi de o situaþie, am putea spune privilegiatã. Relaþiunile dintre conducerea institutului ºi dumneavoastrã s-au desfãºurat pânã în prezent pe un plan, aº putea spune, armonios. De aceea, pentru buna lor continuare am dori ca întreaga noastrã convorbire sã fie dusã sub semnul celei mai depline sinceritãþi. Am dori din partea dumneavoastrã un acord de principiu pentru a putea deschide o convorbire care, dacã aceasta va fi opinia dumneavoastrã, va putea fi consideratã drept o convorbire particularã, deºi ar putea implica unele obligaþii. Valeria era nedumeritã. Nu putea bãnui mai întîi de ce o cãutase rectorul, ºi pe urmã nu înþelegea ce rost avea aceastã introducere lungã, inutilã, rostitã totuºi pe un ton superior, categoric. -Iertaþi-mã, tovarãºe rector, mi se pare cã dumneavoastrã îmi cereþi o convorbire dusã în spiritul celei mai depline sinceritãþi. Aþi descoperit poate atitudini nesincere în relaþiile mele cu conducerea institutului? -Nu, nu! se apãrã rectorul. Am vrut numai sã precizez, sã subliniez cã ºi de data aceasta... -Cred cã era inutil, tovarãºe rector. ÃŽn altã împrejurare, rectorul n-ar fi fost mirat de remarca fãcutã de Valeria. Despre demnitatea ei se vorbise deseori în institut. De data aceasta, însã, considerã remarca drept o manifestare de indisciplinã ºi se prefãcu supãrat: -V-aº ruga sã gândiþi mai atent propoziþiunile pe care le rostiþi. -Mi se pare foarte subiectivã ºi unilateralã aprecierea dumneavoastrã, îi rãspunse Valeria. Cerându-mi deplinã sinceritate, dumneavoastrã insinuaþi de fapt... Rectorul o întrerupe: -Tovarãºa Cristea! Nu admit asemenea manifestãri de naturã sã ofenseze persoane care trebuie respectate ex principio! Dumneata îþi permiþi atitudini pe care nici asitenþii, nici chiar membrii corpului profesoral nu ºi le permit, deºi poziþia dumnealor... este cu totul alta. Vã rog sã vã consideraþi ceea ce sunteþi de fapt în aceastã instituþie: o simplã studentã. Ea renunþã la continuarea conflictului. N-avea nici un rost sã-ºi întunece bucuria. -Vã ascult, tovarãºe rector. -Lucrul e cât se poate de grav, tovarãºa Cristea. Indicii care nu pot fi puse la îndoialã ºi chiar unele mãrturii dovedesc cã dumneavoastrã întreþineþi relaþii nepermise cu unul din membrii importanþi ai corpului profesoral, mai precis cu tovarãºul conferenþiar Lucian Pascu. Aceasta era! Lovitura fusese neaºteptatã. Rectorul îi observã paloarea ºi cãpãtã imediat certitudinea. Tot ce i-a spus mama lui Lucian era deci adevãrat. Valeria fãcea eforturi vãdite sã se stãpâneascã, sã se domine. -ÃŽmi permiteþi o întrebare, tovarãºe rector Ce înþelegeþi dumneavoastrã prin relaþii nepermise? Rectorul ºovãi mai mult din pudoare: -Mi s-ar pãrea indecent sã rostesc aici cuvinte... Valeria a înþeles ºi îl opreºte: -Nu, nu trebuie sã mai spuneþi nimic. ÃŽnþeleg la ce vã gândiþi. Mai întîi vreau sã vã spun cã-l iubesc pe Lucian Pascu. E meschin cuvântul, domnule rector, nu-i vorba de dragoste, e vorba de viaþã, de tot. -Nu mai e nevoie sã continuaþi. -Cred cã aveþi dreptate, spuse Valeria, ridicându-se brusc în picioare. -Dovediþi o impertinenþã nemaiîntâlnitã! Voi pune în discuþia consiliului pedagogic comportarea dumneavoastrã. -Va fi inutil. ÃŽnainte de a vã înainta cererea de retragere din institut, vreau sã vã asigur de douã lucruri: cã relaþiile dintre noi n-au depãºit niciodatã limita moralitãþii în sensul pe care îl daþi dumneavoastrã. Dacã lucrul acesta vã liniºteºte în convingerile dumneavoastrã intime, atunci aº þine foarte foarte mult sã fiþi convins de el ºi pot sã vã dau cuvântul meu de onoare drept mãrturie. ªi în al doilea rând, aceasta v-o spun dumneavoastrã, în particular, mã retrag din institut nu numai pentru a vã crea dumneavoastrã ºi lui Lucian situaþii neplãcute, dar ºi pentru cã m-am convins cã am altã chemare în viaþã. Pentru a fi în spiritul deplinei sinceritãþi. ÃŽn sinea lui, rectorul era mulþumit de atitudinea Valeriei. ÃŽi fusese teamã cã lucrurile vor evolua pe o pantã primejdioasã. Retragerea Valeriei elimina necesitatea îndepãrtãrii lui Lucian de la catedrã. Nemaifiind studenta institutului, Lucian putea sã-ºi permitã orice relaþii cu dânsa fãrã ca el sã fie tras la rãspundere. Pentru a-ºi pãstra totuºi demnitatea ºi rolul de rector, Stoica se opuse: -E o situaþie pe care n-o putem accepta cu atâta uºurinþã, tovarãºã Cristea. Dacã ar fi vorba de un element oarecare, dar tocmai dumneavoastrã, fiica profesorului doctor Alexandru Cristea... Valeria îl pune la curent pe rector cu scrisoarea lui Florea ºi atunci Valeriu Stoica se înseninã: -ÃŽn cazul acesta nu pot decât sã vã felicit... ÃŽnseamnã cã în doi ani veþi termina facultatea. Nu veþi pierde deci nici un an. ÃŽl cunosc pe maestrul Florea, e un savant de reputaþie mondialã. Dacã v-aþi gãsit locul unde vã puteþi desfãºura aptitudinile, ar fi o crimã sã fiþi opritã. Vã urez din toatã inima succes. Convorbirea, la început vehementã ºi neprietenoasã, a avut un deznodãmânt neprevãzut. Rectorul institutului era convins cã-ºi recâºtigase liniºtea ºi nu greºea deloc în gândurile sale. Iar Valeria fãcuse în sfârºit gestul care rupea orice barierã între ea ºi Lucian. (...) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE