FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Esecul moralei
Text postat de Cristian Vasiliu
Cred – și îmi imprim credința asta până în măduva oaselor cu fiecare gând – într-o lume clădită pentru cei puternici, pentru cei neliniștiți, pentru anticriști. Ne întrebăm cu prea multă sfială de ce nici societatea burgheză și nici socialismul estic nu au făcut altceva decât să se ciocnească în idei și în forță brută și și-au trădat în cele din urmă susținătorii. Era de așteptat ca atunci când predici fie libertatea tuturor, fie dreptul majoritarii la decizie, fie șanse egale pentru toți să eșuezi . Toate aceste lucruri – și libertatea, și șansele, și fericirea - sunt limitate; nu poți să îi mulțumești pe toți; toți înseamnă în felul asta niciunul. Din păcate Răul zace prea adânc înrădăcinat în inima Occidentului, iar efortul de al extrage de acolo i-ar distruge Occidentului tocmai instituția primordială ce îi asigură sensul existențial: Instituția Credinței. Cu excepția fascismului (dar și aici se poate vorbi de o reacție de compensare), morala creștină sta la baza oricărei forme de organizare politică; iar toate formele de organizare politic㠖 liberalismul, socialismul, anarhismul, corporatismul, marxismul, comunismul, conservatorismul, naționalismul, fascismul și democrația social㠖 sunt produsele Occidentului. Multă vreme s-a considerat că această achiziție culturală a Occidentului – morala creștin㠖 este de fapt semnul progresului, semnul civilizației în sensul îndepărtării de barbarism. Dar iată că am descoperit acum două secole (Darwin) că suntem de fapt animale ajunse prin puterea minții în vârful lanțului trofic și la începutul secolului trecut (Freud) că instinctele primare ne guvernează încă toate gândurile și acțiunile. În orice cultur㠖 aici cu semnificația de societate umană ce se individualizează prin trăsături specifice – ce nu ține seama de acest fapt, va apare o forță întunecat㠖 asemănătoare forței întunecate din fizica ce sfâșie materia – ce o va îndepărta de la țelul său, o va îmbătrâni și o va destrăma lent. (Vezi excesele totalitare din comunism și polarizarea tot mai accelerată a averilor din capitalism). Este rezultatul unui conflict mai puternic decât conflictele apărute la granițele dintre culturi în fiecare individ; este rezultatului conflictului dintre educația cultural㠖 și cutumele pe care le imprimă individului – și însuși eul uman. Închipuiți-vă o lume fără cele 10 porunci. Este aproape imposibil pentru că suntem fructele occidentului și chiar dacă alegem să încălcăm sau să abandonam aceste porunci, ele vor continua să ne urmărească, să ne chinuie și să ne judece, chiar și numai ca presiune externă a societății (amintiți-vă de Dostoievski - „Crima și Pedeapsa”). Dacă am reuși să facem exercițiul onestității și al revoltei până în pragul blasfemiei, am descoperi – cred! – cu stupoare că dincolo nu ne pândește nici anarhia, nici orgia, nici genocidul, ci dimpotrivă ne aflăm în fața inimii goale a omului, inima capabilă să își făurească propria morală mai puternică și mai adevărată decât morala divină. O morală mai simplă și mai onestă, o morală mai ușor de acceptat – poate chiar mai drastică decât morala creștin㠖 și mai ușor de urmat pentru că este asumată. Am rămâne fără ipocrizie, fără frustrări, fără traume; am rămâne fără monștrii din tenebrele sufletului faustian ce duc tocmai la rătăcire, la dezmăț și la crimă. Erosul ar căpăta straie noi, eliberatoare, sublime pe alocuri, iar thanatosul nu ne-ar mai poseda. Nu ar fi sfârșitul conștiinței, ci începutul ei. Supraomul – pe care Nietzsche îl anunța cu glas tunător precum Ioan Botezătorul îl anunța pe Isus – ar de fapt omul perfect – și zeul perfect în același timp – eliberat de păcatul originar și de morală, ce va cunoaște și va stăpâni toate virtuțile și toate viciile. Morala devenită relativă, ca și credința fiecăruia în sine însuși, va servi scopului ultim al existenței și evoluției, uneori prea violent, alteori de o emoționantă puritate și frumusețe. N-ar trebui să ne îngrijoreze viitorul civilizației populată cu astfel de oameni amorali, fără o instituție a credinței bazată pe religie. S-ar putea să ne aflăm – într-adevăr! – în fața sfârșitului timpului civilizației occidentale, în cazul în care religia se va surpa – „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” (A.M), dar tot așa de bine, pentru astfel de oameni amorali, științele – fizica, biologia, antropologia, istoria – pot crea eroi, zei și mituri – toate acele ingredientele necesare perpetuării instituției credinței și respectiv a civilizației. Iar filozofia liberă a inimii – a unei inimi puternice, neliniștite și răzvrătite – cu un nou set de reguli – nu ca un dat cultural prin educație și instruire, ci ca o izbândă a inimii – ar putea fi noua morală. Morala – dacă o putem numi astfel – amoralității; morala pentru care trebuie să devenim proprii noștii zei. Vor încape fără îndoială în ea și iubirea și compasiunea și mila și generozitatea și altruismul și toate sentimentele conexe – pentru că ele au precedat morala creștină și îi vor supraviețui și când nu vor mai fi obligatorii tocmai pentru că nu vor mai fi obligatorii. Ba chiar vor avea ocazia să iasă la lumină, să se înfrupte fără rușine din inimi și să ne primenească de rău, fiindcă ele există ca predispoziție în natura umană (De la bacterii la om – Ernst Mayr). Dacă acest scenariu este viabil și omul occidental se poate sustrage până la urmă, printr-un soi de evoluție culturală, moralei ce i-a otrăvit pentru sute de ani mintea, sufletul și trupul, atunci ne putem aștepta ca acest proces să fi început deja și el să facă parte dintr-un proces mai profund de prăbușire a civilizației occidentale. Poate și acest articol se constituie într-o dovadă…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Imi pare extrem de simplist (si neproductiv!)sa identifici occidentul cu modernitatea si progresul iar orientul, in contrapartida, cu inapoierea si notiunea de antic, neevoluat, mistic, etc. Va referiti, desigur, la occident nu exclusiv geografic, din cate inteleg.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:19:43
         
 
  O inconsecventza cat casa: morala crestina n-a stat niciodata la baza comunismului! Nici practic si nici macar declarativ! Este profund anticrestin sa consideri oamenii egali in fata societatii (stupid!). Nici macar in fata lui Dumnezeu oamenii nu sunt egali! Comunismul ca si alte oranduiri bazate pe constrangere si pe violentza nu atinge, macar, preceptele moralei crestine, ce Dumnezeu!  
Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:17:10
         
 
  "preponderenta", scuze!  
Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:13:36
         
 
  Esecul moralei este o idee moarta, orfana, neserioasa. Dualitatea lumii (principiile de "bine" si "rau" in coexistenta aproximativ echilibrata) reprezinta o noima greu de inlaturat, indiferent de fundamentul filosofic pe care te-ai afla. Evident, mi-ati putea riposta cu ideea ca in univers, din punct de vedere strict uman, preconderenta "raului" este covarsitoare (largi spatii vide, unde domneste frigul absolut si din loc in loc planete pe care, teoretic, viata ar putea fi posibila). Dincolo de naivitatea formulei rai-iad, omul este mancat pe dinauntru de spaima a ceea ce s-ar putea afla dincolo de moarte, caci, asa cum nu poate accepta infinitul, gena curiozitatii sale ancestrale il face sa sondeze inutil si neputincios bariera mortii. Asadar, facand abstractie de ce ar putea fi dincolo, merita sa facem din acest loc unde traim o lume acceptabila pentru toti, in anumite limite, evident! E nu tocmai o utopie, dar exact asta incearca morala si religia (re-ligo, re-ligere a lega, a uni) sa faca: sa transforme intr-o realitate acceptabila aceasta utopie aparenta. De notat adevarul spuselor domnului Peia: eugenia sociala duce tot la un fel de extinctie.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:10:00
         
 
  "nu poți să îi mulțumești pe toți; toți înseamnă în felul asta niciunul."

în cazul ăsta să-i eutanasiem pe cei slabi.
după care, cei mai puțin puternici dintre cei mai puternici - căci în mod evident, vor exista grade diferite de înzestrare - să fie, la rîndul lor, eutanasiați. după care... și tot așa, pînă rămîne cel mai puternic, EL, singur și neconcurat de nici un alt puternic.
algoritmul este super/eficient și, astfel, vom putea să facem din omenire o lume perfectă!!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-19 21:01:18
         
 
  Cristi, nu comentez pe fond, am ajunge la discuții complicate, fiindcă eu unul nu văd cu ce ai înlocui morala creștină, izbânda inimii nu-mi spune nimic, și nici nu cred că declinul occidentului își are rădăcinile aici, vreau doar să semnalez niște vicii de formă (termeni folosiți impropriu, greșeli de ortografie, etc). cred că trebuie să revii pe text, inclusiv dpdv conceptual.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-19 20:10:24
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE