FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Inegalitate socială și poezie
Text postat de Elena Stefan
Dacă la începuturi omul abia reușea să se hrănească pe sine și, eventual, câțiva membri apropiați, odată cu trecerea timpului, productivitatea sa crește. Economiștii citează exemplul american din agricultură. "Dacă în 1800 peste 90% dintre americani lucrau în agricultură, acest procent avea să scadă la 41% în 1900 și la doar 2% astzăzi". Și acest 2% cu tendința de scădere! Iar acest model s-a extins și se va extinde. Am luat exemplul american ca reprezentând o performanță. Astfel, orice performanță de oriunde ar fi ori ar fi fost realizată a fost și trebuie diseminată până la generalizare. Prin urmare, problema „autohrănirii directe”, adică prin implicarea oricărui cetățean, în mod direct, în producerea de satisfactori alimenatri este una ilogică, nefirească, naivă și chiar primitivă. Ar fi absurd ca toți cetățenii planetei să se apuce de săpat gropi și să care pământul cu roaba ! În inteligența evoluției sale, umanitatea a descoperit diviziunea muncii bazată pe necesitățile de satisfactori și pe calitățile, dreprinderile și abilitățile membrilor săi. Care sunt diferiți. Adică inegali. Din fericire.

Sigur, în situații de forță majoră, orice individ este ori ar trebui să fie capabil să-și producă cele necesare traiului. Și cred că oricine, valid fiind, o poate face dacă va fi pus în situații limită.

Cât privește inegalitatea dintre oameni, această problemă a fost abordată și clarificată încă de la apariția umanității. O tratare strălucită a acesteia a fost făcută de Jean-Jaques Rousseau în celebra « Le Discours sur l'origine et les fondements de l'inégalité parmi les homes » cunoscută sub titlurile « De l'Inégalité parmi les hommes » respectiv « Discours sur l'Origine de l'Inégalité » Din care, de multe ori, am citat aici acel „bon naturel” care există, se afirmă, în fiecare dintre oamneni. Înclusiv în aceia pervertiți majoritar spre rău.

Inegalitatea socială nu există în „stare natural㔠și de aceea nu este justificată de legea naturală. Iată când a fost ratată șansa existenței egalității sociale. Spune Jean Jaques Rousseau : „Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: «acesta este al meu» și care a găsit oameni destul de proști ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societății civile”. Dar de câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii și orori ar fi scutit omenirea acel care, socotind țărușii sau astupând șanțul, ar fi strigat semenilor săi: „Feriți-vă să-l ascultați pe acest impostor; sunteți pierduți dacă uitați că roadele sunt ale tuturor și că pământul nu este al nimănui”. Prin urmare, răul a fost făcut ireversibil.

Cât privește poezia, ei bine, eu o consider un fel de regină a artelor. Depășind postura de om care se hrănește și ca urmare a eliberării omului de această grijă, începe procesul de spiritualizare și de apariție a necesităților de cultură, plăcere a culturii, trăire a acesteia. Și apare și necesitatea « producției » de satisfactori artistici. Care, iar, produce o diviziune a muncii specifică diferitelor tipuri de arte. Acest fenomen conduce la apariția și detașarea din marele pluton existențial uman a elitelor artisticer. Ele există ca urmare a cererii de satisfactori artistici. La nivel de elite și mai apoi, la niveluri mai largi ale societății umane. Și poate constitui sursă de venit. Prin urmare, artiștii își pot asigura cele necesare traiului din chiar “produsele lor artistice” Există și varianta ca artiștii să aibă venituri din alte surse și activitatea artistică să fie eliberată de orice constrângeri de natură pecuniară. Iar, uneori, activitatea artistică să reprezinte un Violon d'Ingres. Problematica „autohrănirii” aflându-se în altă secvență a existenței creatorului.

Poezia, ca act artistic, reprezintă un act creativ original, cu anumite caracteristici dinamice. Adcă, acele caracteristici care țin seamă de setul de valori normă pe care o anumită societate le acceptă și le validează. Însă generarea lor vine de la creatori. Și reprezintă gusturile, valorile, chiar utopiile personale ale creatorilor care reușesc să le impună societății. Prin urmare, poezia este un fapt artistic în permanență evoluție. Ceea ce este astăzi poezie originală mâine nu mai este. Rămâne ca poezie originală a autorului respectiv și, dacă este și valoroasă, va intra în reperele poetice ale poeziei mondiale, regionale, naționale sau locale. Și va constitui baza pentru a intra într-o relație de intercomunicare aleatorie ori programată cu unul ori mai mulți lectori. Specializați ori nu. Adică simpli cititori. Dacă nu, pur și simplu, intră prin aditivare sau incluziune în Marele Text. Și temporar ori accidental, poate intra în în interrelație cu potențiali lectori. Sigur există și șansa evaluărilor axiologice periodice. Oricum, în toate aceste etape, schițate succint, rolul criticii literare, este covârșitor.

De aceea, spun eu, de multe ori, citiți, citiți marii autori dar, atenție, nu scrieți ca ei! Poezia marilor autori, a oricăror autori, reprezintă pattenul lor, marca lor, creația lor. Oricine vrea să scrie ca aceștia nu va reuși decât să pastișeze, să scrie epigonic sau, în cazul fericit, să parodieze.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  tante,
updatările matale sunt de tot rîsul, crede-mă!
sunt un fel de circ al cuvintelor, silite să evolueze la zidul morții! matale violentezi justa măsură a folosirii noțiunilor, fireasca propritate a termenilor, bunul simț al logicii semantice și, în final, limba română.
cine ți-o fi spus că așa se exprimă cineva care se pretinde mare teoretician mare, e bun de pus la-mpins vagoane.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-31 07:09:38
         
 
  "["gregaritate analogică"(tante)(!!!!)

din cîte expresii abramburistice, a la coana leana, am mursecat eu, apăi asta m-a făcut mat! am întors-o pe toate părțile, am refecat-o, am degresat-o, am gîdilat-o, dar degeaba: nu am putut a distinge nici urmă de inteligibilitate în ea. ca urmare, rugăm, cu umilință și disperare, pe onor doamna academic să fie bună și să ne scoată din perplexitatea în care am picatără...!
deci, ce vrea să găvărească espresiunea asta, pînă la urmă, tante?]"

Dacă ar fi să luăm gregaritatea în forma sa generală, însă pejorativă, adică de simplă sociabilitate mancurtizată (comprtament de cârd, ciurdă, turmă, etc.)și am asocia-o cu analogia "cine se aseamănă se adună" gregaritatea analogică, evident, capătă sens. Pentru cei cărora de la prima vedere sintagma li se pare dificilă, este necesar un pic de reflecție și atât. Dar când patima te orbește nimic nu se leagă.

Pentru celelalte observații ar însemna să stric orzul pe gâște. Setarea domnului Peia nu permite updatări!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-30 23:24:43
         
 
  err: dar monumentală, în forma-i.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-25 15:21:02
         
 
  "gregaritate analogică"(tante)(!!!!)

din cîte expresii abramburistice, a la coana leana, am mursecat eu, apăi asta m-a făcut mat! am întors-o pe toate părțile, am refecat-o, am degresat-o, am gîdilat-o, dar degeaba: nu am putut a distinge nici urmă de inteligibilitate în ea. ca urmare, rugăm, cu umilință și disperare, pe onor doamna academic să fie bună și să ne scoată din perplexitatea în care am picatără...!
deci, ce vrea să găvărească espresiunea asta, pînă la urmă, tante?


„Prin urmare o viziune maniheistă potrivit căreia munca brută ar fi "binele" iar creația artistică "răul".”

nu. nu am spus c㠄munca brut㔠ar fi „binele” (de ce... brută? sunt și meseriași de elită, maeștri, în orice tip de muncă. muncă din aceea care-ți cere efort fizic, dar ȘI intelectual. nu poți face o bute rezistentă și dichisită fără înclinație către atare tip de meserie, fără finețe, fără neuroni din belșug), iar aialaltă, „creația” hartistică, oh! pe care, din considerente subiective, o considerați tot muncă ( e dicxstracție toată ziua, neică!), o echivalez cu noțiunea de rău. nu. ci, pe prima, o consider utilă. pe a doua, perfect inutilă! căci nu hrănește pe nimeni. nici pe copilul din leagăn, nici pe maturul din vîltoarea vieții.

"Ar fi absurd ca toți cetățenii planetei să se apuce de săpat gropi și să care pământul cu roaba !" (tante)

nu, doamna. ați priceputără greșit. relecturați, cine știe, poate că puteți pătrunde esența afirmațiunii. ziceam, de fapt, că omul, oricare ar fi el, ar trebui să dovedească anume că e-n stare să-și procure, cu propriile-i mînuțe, păpica necesară. eventual, poate săpa și șanțuri, dacă e nevoie, dar nu e vorba numai de asta. sunt sute, mii de munci fizice, direct generatoare de produse folositoare necesităților de bază ale individului. diviziunea muncii are rostul ei, evident. dar nu și diviziunea muncii aparente, adică a ălora care stau în fotel și teoretizează arta frecării mangalului la temperaturi frigorifice. cum e socotită ARTA, sub diferitele ei forme parazitare.
deatfel, dacă-mi amintesc bine, mai dămult mai dădămult, poeții erau considerați goliarzi, menestreli, saltimbanci, ba chiar dăunători (vezi Platon!) – adică niște accesorii ocazionale pentru uzul paraziților, numiți aristocrați. altfel zis, un fel de zdrăngănei la poalele mahărilor.

„Undeva chiar am demonstrat că nu textele mele contează ci numele meu.”

tante, numele dv. – care, dealtfel, e un pseudo – nu contează nici cît negru sub unghie, credeți-mă! nu contează decît făloșenia aia terminologică, excedată de invenții gonflate, fade, zornăitoare. și discursul sec, uscat, banal pînă la elementaritate, în conținutu-i, dar monumentalita în forma-i. altcum, sub un acoperămînt mult mai puțin demonstrativ, folosit cu simplitate de către restul comentatorilor mai puțin pedanți. căci discursul dv., sfinte sisoe!, e atît de împăunat cu propriile-i dantelării baroce, expresioniste, încît ajunge să semene cu o cocotă, gătită țipător, la un bal mascat.

„îmi asum toate aceste "avantaje" pe care "proprietatea" asupra site-ului mi le aduce.”

nu. nu e vorba, nici pe departe, de „avantajele” de care vorbiți, care, vai! v-ar aduce nenumărate necazuri, rezultate din faptul că îl administrați. de regulă, pe majoritatea saiturilor, proprietarii sunt, mai degrabă, lustruiți la bucă de către useri. și, desigur, socotind pe degete pe cei care vă cîntă, pe aici, în strun㠖 în direct sau prin culise – sunteți, din contră, iordănit din belșug (ce e drept, adulatorii, de regulă, sunt niște lingăi ipocriți, dar asta-i altă gîscă!).

„Cassius Clay, când intra în ring, știa ce-l așteapt”

acu, ce să zic? dacă dv. sunteți Cassius Clay, atunci eu sunt muhammad ali!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-25 15:18:00
         
 
  "Îmi permiteți?" CTA

Evident. Știu că sunteți un om corect, onest și motivat. Problema este dacă știți să faceți un sondaj corect, sociologic vorbind. Adică știți ce este acela un estimator statistic? Și cum se fac întrebările pentru a nu induce răspunsul? Iar participarea să fie una semnificativă, relevantă? Și să acopere toate segmentele populaționale?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-25 09:38:16
         
 
  zâmbim a râde...

colea, în centrul istoric al capitalei, suntem martorii unei păruieli academice între dixtinsa coană elena și onorabilul domn trăian.

doamna, nevricoasă, cu dreapta lovește și împunge cu osârdie, mânuind dibace umbreluța cu dantelele. gheruțele-i lungi, rotunjite cu pila și date cu lac stacojiu ale celeilalte mânușițe, se abat către fața acestui rică venturiano de ocazie, cu scopul mai mult decât evident de a-i lăsa urme adânci, paralele, pe obraz.

rică, băiat-salon, cu plastronul deranjat, sucit cu papion cu tot către umăr, cu giubenul căzut pe caldarâm și turtit de cuiele de la pantifiorii cocoanei, se apără și el, cum poate, cu bastonul lustruit a cărui măciulie de argint sclipește orbitor. mai scapă și el așa, pe ascuns, câte un ghiont către coastele coanei elena, care icnește și se avântă și mai abitir.

dincolo, cu doar câțiva kilometri mai departe, în ferentarii păstoriți de primarele care este, marean, cu mânecile suflecate, scuipându-și în palme, gospodarul peia o cocoșează în bătaie pe una, baba rada, măturând cu ea pe jos, ridicând nori de praf care te îneacă.

sau, cine șie, poate e invers, că prăfăraia e atât de groasă, că nu se mai văd om cu persoană...

la bulivar, birjar!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-08-24 12:33:14
         
 
  Reiau ultima parte:

mă urâți

Iar săriți elefantul. Într-un context în care susțineați exaltat peste măsură că ne iubiți pe toți (sugerîndu-ne voalat că ar fi cazul să nu ratăm ocazia unei iubiri reciproce) am spus că eu nu vă iubesc. Vă rog deci să considerați mai moderat atitudinea față de dv.: vă detest rescpectuos.

Textul de mai sus este unul polemic.

Asta nu e o scuză pentru a spune că ar fi un text acceptabil, pertinent, persuasiv, fermecător. Și Peia polemizează permanent fără ca textele lui să aibă nota obișnuită de invectivă permanentă. Textul dv. este fad și prolix. Ca de obicei.

Știul ce spuneți în text, dar stilistic ar trebui mult lucrat ca să fie digerabil.

Dacă la începuturi omul abia reușea să se hrănească pe sine și, eventual, câțiva membri apropiați, odată cu trecerea timpului, productivitatea sa crește.

În fraza asta lipsesc cîteva cuvinte. Trebuia să spuneți: pe câțiva membri apropiați ai familiei/grupului sale/său. Asta vroiam să spun. Nimic mai mult. Așa se spune în limba română.

Însă dacă înstelează un text de-al meu, chiar bun fiind, deși eu sunt obișnuit că toate textele mele sunt proaste, dezlânate, etc. acuza este gata: te-ai dat cu puterea, lingușești, etc. Și sub această presiune, evident oamenii se abțin. Și se crează impresia că "adevărul" este reprezentat de opinia sanguinară, vindicativă a celor câțiva detractori de serviciu.

Domnule camarad, sînt gata să fac un sondaj ca să vedem dacă spusele dv. sînt în asentimentul celor pe care-i citați drept majoritatea tăcută care vă adulează sfios. Adică vă citește textele, le înțelege, se simte fermecată de stilul lor, dar nu îndrăznește să se expună în fața detractorilor.

Îmi permiteți?
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-24 10:29:47
         
 
  mă urâți

Iar săriți elefantul. Într-un context în care susțineați exaltat peste măsură că ne iubiți pe toți (sugerîndu-ne voalat că ar fi cazul să nu ratăm ocazia unei iubiri reciproce) am spus că eu nu vă iubesc. Vă rog deci să considerați mai moderat atitudinea față de dv.: vă detest rescpectuos.

Textul de mai sus este unul polemic.

Asta nu e o scuză pentru a spune că ar fi un text acceptabil, pertinent, persuasiv, fermecător. Și Peia polemizează permanent fără ca textele lui să aibă nota obișnuită de invectivă permanentă. Textul dv. este fad și prolix. Ca de obicei.

Știul ce spuneți în text, dar stilistic ar trebui mult lucrat ca să fie digerabil.

Dacă la începuturi omul abia reușea să se hrănească pe sine și, eventual, câțiva membri apropiați, odată cu trecerea timpului, productivitatea sa crește.

În fraza asta lipsesc cîteva cuvinte. Trebuia să spuneți: pecâțiva membri apropiați ai familiei/grupului sale/său. Asta vroiam să spun. Nimic mai mult. Așa se spune în limba română.

Însă dacă înstelează un text de-al meu, chiar bun fiind, deși eu sunt obișnuit că toate textele mele sunt proaste, dezlânate, etc. acuza este gata: te-ai dat cu puterea, lingușești, etc. Și sub această presiune, evident oamenii se abțin. Și se crează impresia că "adevărul" este reprezentat de opinia sanguinară, vindicativă a celor câțiva detractori de serviciu.

Domnule camarad, sînt gata să fac un sondaj ca să vedem dacă spusele dv. sînt în asentimentul celor pe care-i citați drept majoritatea tăcută care vă adulează sfios. Adică vă citește textele, le înțelege, se simte fermecată de stilul lor, dar nu îndrăznește să se expună în fața detractorilor.

Îmi permiteți?

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-24 10:25:55
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  și în care să nu pătrundă decât  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-24 08:01:32
         
 
  Sunt mai multe typo în comentariul meu dintre care unul poate conduce la ideea de eroare. Îl corectez: "creează"
Mai corectez: "spss" - spus

Mai sunt câteva, mai lipsec unele virgule, etc. Vă prezint scuze.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-24 07:59:53
         
 
  Domnule Atanasiu, dacă discutați în termeni de cantitate și, eventual, de gregaritate analogică exprimată, vă amăgiți. Acestea nu sunt criterii axiologice. Sunt simple impresii și opinii personale. Pe care, cum v-am mai spus, le respect ca atare și, după cum vedeți, oricine și le poate exprima fără să mă deranjeze. Ba, nici dacă s-ar exprima argumente ori critici de fond nu aș fi deranjat.

Textul de mai sus este unul polemic. Și mă așteptam și mă aștept la reacții de tip polemic. Cărora, atâta timp cât voi avea argumente, le voi putea replica. Atunci când nu voi mai avea, evidnt, mă voi opri.

În text mi-am propus să argumentez, cum am mai spss, polemic și decent, câteva idei care sunt, sper, speram eu, inteligibile. Le reiterez pe cele de bază:

*între oameni există inegalitate eternă. Inegalitate instituită de la începutul umanității și care va exista cât va exista umanitatea. Și am ilustrat această idee cu argumente de natură economică și cu un exemplu strălucit de teoretizare a acestei probleme. Iar a aduce în discuție acum această problemă ca și cum ar fi o mare descoperire, o noutate absolută pare evident echivalentă inventării apei calde.

*am contraargumentat o idee potrivit căreia munca brută ar avea legitimitate în timp ce creația artistică, recte literatura, ar fi un fel de "fabricare de palavre"

*mi-am expus, succint, punctul de vedere, cu privire la ceea ce eu numesc regina artelor, adică poezia, cu extensie la creația artistică în general. Și asta pentru că m-a surprins, ca să nu spun revoltat, o formulare de tipul "Ia mai lăsați pleșeala scrobită și puneți mîna pe lopată, ca să nu păreți niște paraziți ordinari, care consumă din munca altuia." Prin urmare o viziune maniheistă potrivit căreia munca brută ar fi "binele" iar creația artistică "răul". Și, evident, în viziunea autorului, "răul" parazitează "binele" Îcă din primul paragraf am amendat această viziune. "Ar fi absurd ca toți cetățenii planetei să se apuce de săpat gropi și să care pământul cu roaba !"

Textul căruia eu i-am răspuns polemic se numește "Despre poezie și prozeliții ei" autor Ioan Peia și poate fi găsit la adresa:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=45471

Trimiterile au fost suficient de transparente pentru a se înțelege că este un text de atitudine.

Ei bine, au fost combătute argumentat aceste idei? A demonstrat cineva injustețea punctului meu de vedere? A abordat cineva problematica expusă pe fond? A fost demontată vreuna dintre aceste susțineri?

Argumente de tipul "text înduioșător" "naivitate" ori vădit formale și în afara subiectului "membrii ăia apropiați ai cui or fi" etc, nu le mai reiau, sunt ele argumente solide și valide care să mă facă să mă duc "la culcare"? Chiar și cantitativ luate?

Și atunci, de unde până unde acuzația de aroganță și suficiență? Oare simplele constatări ale evidenței să însemne aroganță și suficiență?

PS. Eu știu că mă expun. Și mai știu că expunerea mea este diferită de a celorlați membri. Undeva chiar am demonstrat că nu textele mele contează ci numele meu. Și cunosc bine consecințele acestei expuneri. De exemplu, dacă un user înstelează un text al oricui altcineva acesta eventual ar putea fi criticat. Însă dacă înstelează un text de-al meu, chiar bun fiind, deși eu sunt obișnuit că toate textele mele sunt proaste, dezlânate, etc. acuza este gata: te-ai dat cu puterea, lingușești, etc. Și sub această presiune, evident oamenii se abțin. Și se crează impresia că "adevărul" este reprezentat de opinia sanguinară, vindicativă a celor câțiva detractori de serviciu. Dintre care, domnia voastră ați spus-o negru pe bleu, mă urâți. Însă îmi asum toate aceste "avantaje" pe care "proprietatea" asupra site-ului mi le aduce. Și suport cu stoicism toate acuzele. Cu precizarea disponibilității de a înghiți în fiecare dimineață o broască râioasă pe stomacul gol. Pentru că, așa cum spuneam altă dată, Cassius Clay, când intra în ring, știa ce-l așteaptă! Iar aici, în acest ring al orgoliilor, mai ales dacă mai fac și recomadări, evaluări sau observații, expunerea mea în fața "pumnului artistic", mai mult ori mai puțin disimulat artistic, nu mă cruță. Dar nici nu mă sperie! Și nu o să reușească să mă convingă să fac din acest spațiu unul de "rezervație intelectuală" protejată și încercuită și în care să pătrundă decât encomiastica reciproca a comilitonilor! Cum, vai, se practică prin multe zone!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-24 07:51:29
         
 
  Totdeauna încheiați cu o formulă de genul:

Textul are coerență și este sufficient, pentru ca un lector cu un IQ normal și bună credință firească, să-l înțeleagă! Dar, cum spuneam în altă parte, înțelegerea este o consecință normală a inegalității dintre oameni. Fie, ea, inegalitatea, de IQ, de reacredință, ori de alt tip!

Aroganță și suficiență satisfăcută. Să presupunem că eu sînt răuvoitor. Dar cum se face că toți comentatorii au aceeași părere proastă despre textul de față și că niciunul nu exprimă vreo apreciere pozitivă? Nimeni nu vă e egal în îngîmfare. Credeți că dacă aveți un site v-ați pricopsit și cu un IQ de neatins. Rămîneți, în consecință, un neînțeles.

Refuzați să înțelegeți că dacă suficienți oameni vă spun că o amețiți ar trebui să vă duceți la culcare.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-24 01:47:58
         
 
  PS. Nu în termeni de borcane încurcate se poate comenta acest text. La acest nivel se poate discuta și se discută în piață la Buftea. Și nu numai.

Citiți textul fără prejudecăți domnule CTA. Încercați să-l înțelegeți. Și poate să-l înțelegeți și contextual. Pentru că acest text în abordarea de mai sus și cu structura pe care i-am dat-o are și o nuanță polemică. Și se vrea o replică dată unui alt text publicat pe aici!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-24 00:06:50
         
 
  “Vă fac hatîrul și mai citesc încă două fraze de la începutul textului.”

De ce anume aș avea eu nevoie de hatârul domniei voastre? Vă faceți iluzii. Dacă puteți înțelege ceva din ceea ce am scris eu este în regulă. Dacă nu, este treaba domniei voastre. De unde trageți dumneavoastră concluzia că eu v-am rugat să lecturați acest text? Cu și fără hatârul dumneavoastră textul există, spune ceva pentru cine înțelege iar cui nu-i spune nimic, pagubă în ciuperci!

Dacă la începuturi omul abia reușea să se hrănească pe sine și, eventual, câțiva membri apropiați, odată cu trecerea timpului, productivitatea sa crește.

- membrii ăia apropiați ai cui or fi
- este total neclar de care începuturi vorbiți: ale culegătorilor, vînătorilor, agricultorilor, în primele cazuri termenul economic de productivitate fiind forțat


O fi vorba despre începuturile goanei după aur? Ori colectivizării agriculturii? Sau poate cercetărilor aerospațiale, mai știi? Faceți un exercițiu: citiți fraza oricui a trecut în clasa a cincea. Și întrebați dacă se înțelege la ce fel de începuturi se referă textul! Sigur, pentru domnia voastră va fi o surpriză. Pentru școlar, o normalitate!

Cât privește “productivitatea”, concept economic modern, textul îmi permite să-l atribui oricărui timp istoric. Atâta timp cât este definit și textul meu nu se vrea un text de epocă. Evident că, în termeni economici, cantitatea de pietre șlefuite într-o unitate de timp (primitivii nu foloseau nici acest concept! Însă eu am dreptul, în acest context, să-l folosesc) prductivitate se cheamă. Și este absolut irelevant dacă ei teoretizau ori nu o astfel de muncă!

Membrii ăia, după cum “nu rezultă din text”, pentru persone alfabetizate și cu un minim de bună credință, sunt apropiați sectei cabotinilor și proștilor de rang înalt. Nu-i așa?

Economiștii citează exemplul american din agricultură.

- brusc, schimbațí macazul și săriți la 1800 și la exemplul american
- stilul este abrupt și, evident, dezlînat
- textul e gata să se destrame.

De la început.


Și ce pare anormal că în text, vorbind despre productivitate, fac un salt istoric, un fel de arc peste timp? Subiectul se înțelege. Este vorba despre evoluția productivității. Exprimate paradigmatic pentru câteva perioade de timp. Suficiente pentru ce am dorit să transmit. Ar fi fost exagerat și inutil să tratez problema productivității muncii de-a lungul timpului din etapă în etapă. Am luat două exemple relevante și am făcut inferența necesară. Suficient pentru subiectul avut în vedere precum și pentru un lector, chiar mediu! De unde până unde stil dezlânat? De unde text gata să se destrame?

Textul are coerență și este sufficient, pentru ca un lector cu un IQ normal și bună credință firească, să-l înțeleagă! Dar, cum spuneam în altă parte, înțelegerea este o consecință normală a inegalității dintre oameni. Fie, ea, inegalitatea, de IQ, de reacredință, ori de alt tip!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-24 00:02:07
         
 
  Domnule Elena, încurcți borcanele. Nimeni nu contestă intențiile dv. ca autor. Problema este aceea că un text este, ar trebui să fie și realizarea lor. Orice proiect trebuie pus în fapt. Or aici o dați adesea în bară. O rasoliți.

Sper că nu veți contesta faptul că aici e un atelier literar și că cititorii apreciază texte și nu pretexte, nu presupunerea de acasă, ci socoteala de la tîrg. Or, textelor dv. le lipsește coerența și consistența. Nu vreți oare să fiți coleg cu noi? Nu vreți oare să cîștigați experiență și să vă puteți ameliora modul de a scrie la fel ca oricare dintre noi, camarazii dv.?

Să spuneți oricărui interlocutor care strîmbă din nas că nu se ridică la nivelul scrierilor dv. este o absurditate. Vă prețuiesc intențiile, dar oferiți-ne și texte îngrijite, mai puțin prolixe, cu o construcție solidă și cu un stil atrăgător. Și atunci veți fi apreciat
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-23 11:58:09
         
 
  Domnule conferentiar universitar doctor Ion Corbu, poezia este o arma, uneori letala, de cele mai multe ori o bomba cu efect intarziat. Sper sa-i explodeze si marelui nostru poet, Peia Ion, facut inginer de comunisti si vanzator-comerciant de capitalistii de dupa 90. Restul e tigore, tristice, tiganie.  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-08-23 00:48:05
         
 
  "există o soluție și o rezervă inepuizabilă de corectare a distorsiunilor: arta, literatura, poezia."

cîtă naivitate!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-23 00:40:55
         
 
  Da, aveți dreptate. Inegalitatea naște reacțiunea. Iar inegalitatea socială care generează polarități extreme de-a lungul timpului s-a detensionat și se detensionează prin astfel de mișcări, revolte, răscoale, revoluții, etc. Însă, din păcate lucrurile se întâmplă ca în povestea aceea cu țăranul care a găsit soluția pentru a scăpa de gândăceii roșii! A descoperit și a adus acasă niște gândăcei negri care îi mâncau pe cei roșii! Inegalitatea, cât va fi umanitatea umanitate, se va reproduce și se va perpetua. visurile utopice de tipul falanster, comunism au sfâârșit cum au sfârșit. Mai există chibuțurile. Dar se pare că trebuie să te "predai" ca individ și să devii o simplă rotiță într-un sistem. Nu știu mai multe însă mă îndoiesc de faptul că pot fi extinse la scară largă. Însă există o soluție și o rezervă inepuizabilă de corectare a distorsiunilor: arta, literatura, poezia. Dacă nu ar fi acestea, dacă nu s-ar manifesta caracterul lor formator, etic, umanizant, cred că nu am putea iși pe stradă. Pentru că parul, instrumentul acela care vă place și pe care îl invocați adesea, ar face "legea" Adică fărădelegea!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-23 00:32:30
         
 
  "Realitatea rezistă," tocmai pentru că e întreținută a se perpetua. Chiar și de teoreticieni ca dv. de-aia mai apare cîte-o revoluție, ca să nu mai reziste și să cam taie macaroana teoreticienilor care o stauează ca fiind eternă. Brusc, sub pumnul revoltat al năpăstuiților, realitatea capătă o cu totul altă față. Tare distractiv trebuie să fi fost cînd mulțimea a umplut Bastilia cu privilegiații de pînă mai ieri. Îmi închipui ce grimase contorsionate li se întipărea pe chip onorabililor.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-23 00:20:37
         
 
  Domnule Peia,

Eu nu presupun, nu-mi dau cu părerea. Eu constat o situație de fapt. Și previn oamenii care mă ascultă de riscul de a se lăsa ademeniți de cântecul de sirenă al acelora care le-ar promova existența egalității între oameni. Pentru a-i pregăti. Pentru a nu ajunge victime. Ce spun eu este o realitate care există, iată, arheologii au și dovedit, de 7000 de ani și va exista cât va exista umanitatea. Să nu ne amăgim! Putem discuta despre aspectele etice, despre deontologie, despre frumos, etc. Realitatea rezistă, vorba unei reclame. Numai pornind de la această realitate, a inegalității eterne dintre oameni, poate interveni cultura, arta, poezia. Care pot corecta aspectele neetice, pot îndulci polarizările, pot crea mijloace omenești de existență, etc. Printre altele arta are și acest caracter spiritualizant, formator.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-22 23:59:33
         
 
  peio, ai o gandire de miel.

Semnat: Lupu'.

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-22 23:56:19
         
 
  să mai vrea și pronia  
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-22 23:54:58
         
 
  și dacă, cine știe cum, cine știe cînd o să fii taman mielul? că, de preferat, toți preferă. problema e să mai vrei ași pronia. care, cam perversă fiind, te lovește în moalele capului taman cînd nu te-așteptți. deci, dacă pronia hotărăște taman pe dos, cum ar fi?
asta-i una. a doua: dacă cine știe cum, în ce mod te trezești fix într-un loc în care pică bombardeaua și, după ridicarea molozului, devii un fel de sclav al ălora care vin peste tine, cum ar fi?



 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-22 23:54:31
         
 
  peio, prefer sa fiu eu lupul si tu mielul. Stii bancul cu lupul?

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-22 23:40:31
         
 
  "fiecare individ are obligația să aibă grijă de sine și să se îmbogățească,"

păi, de-aia au ajuns cam toți să se hăpăie-ntre ei ca lupii! pe latinește: homo homini lupus!
și nu doar teoretizarea acestei povești, care seamănă cu eternele justificări ale uzurpatorilor vs. aproapele, inspiră oroare, ba încă nonșalanța imperturbabilă cu care se susține și trîmbițează acest lucru, cu tot așa-zisul progres al umanității, al eticii - per total al relațiilor interumane. unui om cu simțăminte oneste nu poate să nu-i inspire greață această veșnică situare a individului în preistoria modernă a sălbăticiei.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-22 23:33:08
         
 
  Oare nu sesizează nimeni contextul în care am publicat acest eseu? Adică de ce acum și aici? Și de ce în această structură?  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-22 23:15:11
         
 
  În epoca de piatră, în momentul în care un individ s-a manifestat ori a demonstrat că este mai puternic decât alții, că are mai multă forță, mai multă inteligență ori mai mult curaj, (aceste calități luate toate împreună ori doar unele dintre ele în diferite procente) s-a decelat, s-a instaurat ori s-a impus inegalitatea! Ce am spus eu și repet? Problema existenței inegalității dintre oameni “a fost abordată și clarificată încă de la apariția umanității” Adică, este una ancestrală. Evident că pe diferitele scări ale evoluției umanității abordarea problematicii și clarificarea ei au fost diferite. În epoca primitivă inegalitatea se impunea de la sine ori prin forța celui mai puternic. Este posibil ca acela care reușea să vâneze un animal să fi împărțit vânatul cu apropiații săi și să fi făcut această partajare potrivit propriilor criterii. Poate să fi oferit și altora la schimb cu altceva ori contra recunoașterii ascendenței sale asupra lor.

Prin urmare, simpla existență, de necontestat, a inegalități dintre oameni conduce la instituirea unor relații între ei care sunt acceptate ori nu, înseamn㠓abordarea” pragmatică, aplicativă, operațională. Pentru cei familiarizați cu limbajul, logica și înțelegerea. Așadar, chiar dacă nu există dovezi cu privire la o posibilă teoretizare a acestei probleme atunci, simplele relații interumane din acea periodă relevă abordarea problemei, în intrinseca sa manifestare de inegalitate evidentă. Prin urmare clarificată funcțional, operațional. Nu mă mir deloc de faptul că unii nu înțeleg! Această neînțelegere reprezintă o dovadă concretă și actuală a manifestării inegalității dintre oameni!

Ceea ce eu am scris intuitiv și logico-deductiv este confirmat de cercetările arheologice. Un simplu google vă va conduce, printre altele, la următorul link original: http://www.bristol.ac.uk/news/2012/8537.html și apoi la o serie de link-uri care reiau ideea, din care extrag doar două pasaje de unde veți putea afla că:

“Mult discutata inegalitate socială nu este deloc un fenomen nou la scara istoriei. Un studiu recent întreprins de cercetătorii din cadrul Universității din Bristol a descoperit dovezi clare ale diferențelor între clase încă din Neolitic, în urmă cu peste 7.000 de ani.”

"Se pare că în perioada neolitică au apărut primele concepte de proprietate privată în Europa, iar din acel moment, bogăția și inegalitatea socială au luat naștere. Evident, de-a lungul Antichității, Evului Mediu și Erei Industriale, inegalitatea bazată pe bogăția materială a luat amploare, dar începuturile au fost făcute atunci, în Epoca Pietrei"

În rest, merită oare să-mi pierd timpul cu prostia și cu reaua credință a unora? Cine vrea și poate înțelege. Ba poate chiar și învață. Cine nu, treaba lui.

PS. Încă de la primul curs, îmi atenționez studenții asupra inegalității dintre oameni și le vorbesc despre cele două principii americane fundamentale, dacă nu vor să devină asceți, ori altele de acest gen. Și anume: fiecare individ are obligația să aibă grijă de sine și să se îmbogățească, cel puțin pentru a avea libertatea de gândire și acțiune proprie. Adică, să depindă cât mai puțin de alții!

Egalitatea dintre oameni, promovată în sistemul trecut, nu a făcut altceva decât să le atrofieze instinctul și dreptul de a lupta pentru a-și atinge propriile aspirații și idealuri. Făcându-i astfel vulnerabili și ușor de manipulat.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-22 23:09:48
         
 
  Vă fac hatîrul și mai citesc încă două fraze de la începutul textului.

Dacă la începuturi omul abia reușea să se hrănească pe sine și, eventual, câțiva membri apropiați, odată cu trecerea timpului, productivitatea sa crește.

- membrii ăia apropiați ai cui or fi
- este total neclar de care începuturi vorbiți: ale culegătorilor, vînătorilor, agricultorilor, în primele cazuri termenul economic de productivitate fiind forțat

Economiștii citează exemplul american din agricultură.

- brusc, schimbațí macazul și săriți la 1800 și la exemplul american
- stilul este abrupt și, evident, dezlînat
- textul e gata să se destrame.

De la început.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-22 17:18:52
         
 
  @Domnu' Elena: se pare ca nu sunt singurul care nu va intelege zbaterile. Dar oare exista cineva care sa va dea OK la tecstu' asta?

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-22 16:19:06
         
 
  "am înțeles că unu ca tine este un papagal și-atît!
asta am înțeles." (ioan peia)

Nici nu e de mirare. De aceea nici nu vei evolua vreodata.


 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-22 16:17:03
         
 
  Sigur că este preferabil să vă ascundeți după corcoduș, dar sînteți prea corpolent pentru a nu fi zărit. Pe puncte:

1. ”această problemă a fost abordată și clarificată încă de la apariția umanității„ este o frază de ședință de fost partid

2. inegalitatea (care ar fi problema) a fost o realitate de la ivirea omului pe pămînt

3. să o fi problematizat cineva în epoca de piatră și în toate cele apropiate de apariția omului e greu de crezut

4. clarificarea nu cred că s-a realizat nici pînă acum.

În rest, aveți dreptate. Trebuie însă să vă exprimați mai clar ca să fiți înțeles. Sau, măcar ulterior, să aduceți clarificări.

Se zice că de cele mai multe ori limba vorbește prin noi. Prin dv., stilul ei agitatoric.


 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-22 15:53:08
         
 
  Probabil experiența vă va fi făcut expert în Fumaria officinalis! Îmi declin o astfel de competență și ies dintr-o discuție cu cineva care, mai întâi, nu înțelege. Al doilea nu citește. Descalificant. Dar știu, de mult a spus-o regretatul Fănuș Neagu: în România mai mult se scrie decât se citește. Iată și noua specie: mai mult se comentează decât se înțelege!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-22 14:39:33
         
 
  "Cât privește inegalitatea dintre oameni, această problemă a fost abordată și clarificată încă de la apariția umanității."

Aici, de pildă, iar săriți elefantul. Nu-mi permit să vă corectez fraza pentru că e de rîsul curcilor. V-aș întreba totuși pe unde situați dv. apariția umanității.

Trebuie să mă înțelegeți că nu pot citi integral texte în care se afirmă ritos asemenea enormități. Mă opresc două-trei zile ca să-mi treacă durerile de burtă după atîta rîs.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-22 12:05:14
         
 
  Am scis: "Cât privește inegalitatea dintre oameni, această problemă a fost abordată și clarificată încă de la apariția umanității. O tratare strălucită a acesteia a fost făcută de Jean-Jaques Rousseau [...] "O tratare" nu tratarea completă! Nu exhaustivă. Nu definitivă. Ci "o tratare" una dintre multele alte. Ăn evoluția fenomenului.

Am vorbit, așadar, de evoluția ireversibilă a fenomenului. Recursul la Rousseau a fost destinat să releve o etapă din această evoluție. O etapă am zis. Este adevărat una de mare strălucire. Voind să spun și altora să nu se mai îmbete cu, vezi doamne, marea problemă a descoperirii inegalității oamenilor, adică, să mai inventeze apa caldă. Și să nu mai considere mare descoperire o problemă veche decând lumea.

De aici și până la "Dv. ați rămas cu secole în urmă." este o cale lungă. Mult prea lungă. Și denotă incapacitatea dumneavoastră de a înțelege un text. De unde până unde, dacă este citat de către cineva un pargraf cu formula "O tratare strălucită a acesteia [...] înseamnă că acesta este rămăas "cu secole în urmă". Primitivă și absurdă abordare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că v-ați expus carența nelecturării unei opere fundamentale a umanității!

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-22 11:50:16
         
 
  Dv. ați rămas cu secole în urmă. Ideile lui Jean-Jaques Rousseau sînt de o candoare care nu se potrivește realităților și cunoștințelor serioase despre om și societate. Omul este un animal social (ca și multe animale dealtfel) și nu bunul sălbatic singular (eventual pervertit de societate). Copiii crescuți de animale au dovedit că nu mai pot deveni oameni. Le-a lipsit socialul care să-i formeze. Buni sau răi. Au devenit lupi sau capre. Neintegrabili în lumea umană.

Cît privește societatea ea este stratificată prin definiție. Nu există acel stadiu primordial în care ființele erau egale. Sînt totdeauna diferențieri pe care orice grup social le practică și le consideră legitime. Și fără această stratificare lumea nu ar fi putut evolua spre vremurile actuale. Bune sau rele.
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-22 11:28:52
         
 
  "Sigur, în situații de forță majoră, orice individ este, ori ar trebui să fie capabil să-și producă cele necesare traiului. Și cred că oricine, valid fiind, o poate face dacă va fi pus în situații limită." (el.st.)

eroare! nu oricine poate face asta! tare m-aș amuza să vă văd și pe dv., dna helena, altcum o teroeticiană de soi, cu poalele fustei ridicate pînă la genunchi, mînuind vînjos o sapă, printre rîndurile de cucuruz, sub arșița nemiloasă a soarelui. ați încercat vreodată? vă asigur că, după două-trei exerciții din acestea, veți pica-n brînci, pe brazdă, și va tebui să chemăm salvarea!

"acel „bon naturel” care există, se afirmă, în fiecare dintre oamneni. Înclusiv în aceia pervertiți majoritar spre rău."(el.st.)

eroare! nu am cunoscut, pînă acum, indivizi care, "pervertiți spre rău", să se schimbe. chestia cu lupul și năravul. asta-i teorie goală, făcută de dragul de a salva unele aparențe, ori din necunoaștere sau din pură naivitate. de la catedră, adică din medii aseptice, lumea arată ca în manualele de etică puristă. în praftică, însă, nimic nu se potrivește cu închipuirile teoretice ale sociologilor de cabinet.



 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-22 09:42:07
         
 
  dom'le, plugarii sunt plugari pentru că, în mod fatal, au apărut pe lume în circumstanțe impuse de datul social. și-a pus cineva întrebarea dacă un mozart, născut într-un cătun din fundul lumii, unde nu auzeau decît îndemnuri la răsturnat brazda, ajungea mozart? a, poate că, undeva, prin răsucitul cod genetic, aplecarea lui către tril făcea din el un fluieraș de soi, care întîmpina dimineața cu voioșie cîmpenească.
eu mor pe deștepții care-și arogă merite de talentoși rafinați, uitînd că nu au nici cel mai mic merit în faptul că picară din burta mămicii lor în zodie băftoasă.
desemenea, cît cinism față de aproapele manifestă unii, privindu-i de sus, disprețuindu-i pentru starea lor plebee, în timp ei se consideră spirite superioare, cu hematii zeești curgîndu-le prin vine, deci invulnerabili în fața sorții, pînă cînd dă tramcarul și peste ei și, atunci, iute-iute își schimbă codul etic, devin foarte morali și empatici. asta le-aș dori eu tuturor sideraților ăstora.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-22 09:31:29
         
 
  Inegalitatea intre indivizii umani exista si se manifesta cu precadere la nivelul capacitatilor fiecaruia. Unul stie foarte bine sa are si sa semene, fiindca "DATUL" sau genetic este acesta, altul are abilitati tehnice in exces, si va deveni, fie ca vrea, fie ca nu, un inovator in domeniu, altul exceleaza in altceva, si tot astfel. Problema este aceea ca nu totdeauna fiecare isi gaseste locul sau in societate conform abilitatilor. Evident, daca tragem linie si adunam, "pe general" cum ar zice vecinul Sandu, ne da un fel de egalitate, care este insa biologic vorbind, falsa. La nivel de nevoi sociale, putem vorbi, cu o oarecare ingaduinta, de functii egal necesare societatii: e nevoie de profesori buni, asa cum e nevoie de vidanjori, oricat de urat ne-ar mirosi, sau poate tocmai de aceea! Asadar, organizarea sociala buna poate face ca oamenii sa aiba, in final, valori de intrebuintare egale. Ar mai fi inca un argument pentru ceea ce spun: ce nevoie o fi avand societatea de curve, de hoti, de betivi, de drogati? A, ziceti ca astea nu sunt meserii si nici calitati? Pai, atunci, cum ramane cu egalitatea de care vorbeati? Hai s-o lasam moarta, cu cat o dam de zid mai rau, cu atata ne aducem aminte de Creatorul universului si de insondabilele sale intentii. S-auzim de lucruri fine: ate, fire si bobine.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-08-22 07:36:08
         
 
  Și, domnule Cioacă, nu vedeți nicio deosebire între oameni și animale? Chiar sălbatice fiind? Însă nu mă contraziceți cu nimic: "Prin urmare, răul a fost făcut ireversibil." Etic acesta este adevărul. Pragmatic, proprietatea privată, în raport cu aceea publică, înseamnă grijă, poate excesivă și eficiență extraordinară în utiliraea resurselor. Mai puțin compasiune și protecție socială.
(Elena Stefan)

Doamna Elena,
Bineinteles ca exista o deosebire esentiala dintre oameni si animale. Oamenii, atunci cand afla ca semenii lor sunt loviti de seceta sau alte calamitati le trimit ajutoare. Eu nu am auzit de un leu care, traind in belsug in Serengheti, sa trimita o halca de zebra unui confrate de-al lui care moare de foame in desertul Calahari. Oamenii sun capabili de compasiune, celelte animale nu. Si sa stiti ca proprietatea privata care asigura o folosire extrem de eficienta a resurselor nu vine in contradictie nici cu compasiunea si nici cu protectia sociala. Ba din contra, fara o folosire extrem de judicioasa a resurselor care poate fi asigurata numai de proprietatea privata nu este posibila nici compasiunea si protectia sociala. O intreprindere particulara care face profit poate fi convinsa sa faca acte caritabile. Dar chiar daca nu face astfel de acte caritabile este silita prin lege ca sa plateasca impozit pe profit. Din aceste taxe pe profit statul ofera protectie sociala celor care nu si-o pot asigura singuri. Rolul oricarui guvern nu este ca el sa creeze locuri de munca fiindca experienta a dovedit ca nu se pricepe sa faca asa ceva. Rolul lui este sa incurajeze creiarea locurilor de munca de catre industria particulara, prin legislatia economica pe care o pune in vigoare. Si sa peceapa taxe de la cei carora le merge bine pentru a-i mentine pe linia de plutire pe cei nu se pot descurca.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-08-22 04:31:37
         
 
  "Ăsta e doar o rasoleală." CTA! De ce nu încercați să ieșiți din mediul proxim? Cam strâns după cum se vede! Nu-i nicio problemă că nu înțelegeți. Sunt mulți în această situație. Dar măcar nu vă mai exhibați această neînțelegere. Pentru că deveniți obiect de amuzament.

Dacă aveți sânge în vine și nu clorofilă, luați fraze, pasaje, textul întreg, dacă-l înțelegeți, evident, și demonstrați ce nu se susține, unde greșesc, ce este incongruent, în autocontradicție, truisme, inadecvare, incapacitate, lipăsă de logică, imprecizie, etc. etc. Cu argumente, cu trimiteri culturale, cu ținută, cu ștaf! Așa, păreți un fel de țață europeică, țață care și-a ridicat poalele în sus și și-a pus mâinile în șolduri țipând și perorând între ghiveci și rasoleală. Și când te gândești că se poate scrie și "Între Scylla si Caribda"
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-08-22 00:20:50
         
 
  "De exemplu sunt curios ce a inteles peia din tecst." (fugitivu din vaela seacă)

am înțeles că unu ca tine este un papagal și-atît!
asta am înțeles.
mulțumit?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-22 00:04:52
         
 
  Doamnă Elena, dv. pregătiți cu mult aplomb două feluri (de texte): ghiveci și rasol.

Ăsta e doar o rasoleală.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-22 00:00:49
         
 
  @Doamna Emanuel Cristescu: pai haideti, stimata doamna Emanuel, sa vedem ce zic si altii! De exemplu sunt curios ce a inteles peia din tecst.  
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-21 23:32:44
         
 
  Doamna Elena Stefan,
Si eu militez pentru capitalizmul etic, adica un capitalizm bazat in intregime pe proprietatea privata si un sistem de taxare echitabil care sa fie capabil sa asigure existenta celor care nu se prea descurca. Sunt insa impotriva proprietatii de stat. Experienta arata ca orice intreprindere de stat ajunge neprofitabila. In Germania Posta este de stat si pierde bani, iar calea ferata care este tot de stat este la limita profitabilitatii. In Statele Unite Posta care este de stat pierde bani iar FEDEX care eteste posta particulara face profit cu toate ca este in concurenta directa cu posta de stat. Exista medode ca intreprinderile particulare care asigura servicii indispensabile populatiei sa fie tinute in frau de catre stat. In California compania de electricitate PGE nu poate sa mareasca pretul la electricitate cum vrea ea, ci numai dupa ce aduce documente ca o crestere este absolut necesara din X motive (cresteri de salarii dictate de cresterea inflatiei, cresterea preturilor la materiile prime, reutilarea intreprinderilor de producere a energiei etc.) Cresterile de preturi la energie trebuie insa sa fie rezonabile, fiindca altfel guvernul nu este de acord.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-08-21 23:11:39
         
 
  Îmi amintiți de un personaj cehovian care a strănutat în ceafa șefului său. Și de peripețiile care au urmat.

Eu îmi dau dau seama de ce și cât știu studenții mei din întrebările pe care le pun. Din comentariile făcute de dumneavoastră reiese clar, fie că ați citit în diagonală, fie că ați citit și nu ați înțeles nimic. Prin urmare, până nu îmi veți dovedi că ați înțeles ceva din textul de mai sus nu vă voi mai replica. Evident aveți libertatea de a spune prostii. Deși, cum spunea un scriitor spaniol, pe care l-am pomenit acum câteva zile, o astfel de libertate nu ar trebui tolerată!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-08-21 23:10:56
         
 
  D-le Elena, sa inteleg ca rromulanii aia il citisera pe Jean Jaques Rousseau din moment ce mi-au reprosat ca "roadele sunt ale tuturor și că pământul nu este al nimănui!” in vreme ce isi incarcau carutele cu porumb de la mine din gradina?

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-21 23:01:06
         
 
  Domnule Elena, nea Mitica v-a explicat clar ce si cum.
Dvs, domnule Elena, v-ati nascut intr-un ev gresit unde nu este loc decat pentru Gici Duri.

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-21 22:56:37
         
 
  Canon, domnule Epi glumist. Citiți de o sută de ori ce scrie mai sus și, dacă tot nu înțelegeți, faceți o sută de flotări și reluați lectura. Dacă tot nu înțelegeți renunțați. Și rămâneți acolo unde vă pricepeți: la epigramă!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-21 22:51:03
         
 
  Naivitate induiosatoare la acest domn Stefan.  
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-21 22:48:20
         
 
  Excelent comentariul lui nea Mitica!

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-21 22:47:40
         
 
  Și, domnule Cioacă, nu vedeți nicio deosebire între oameni și animale? Chiar sălbatice fiind? Însă nu mă contraziceți cu nimic: "Prin urmare, răul a fost făcut ireversibil." Etic acesta este adevărul. Pragmatic, proprietatea privată, în raport cu aceea publică, înseamnă grijă, poate excesivă și eficiență extraordinară în utiliraea resurselor. Mai puțin compasiune și protecție socială. Adică, așa cum bine ați subliniat, darwinism social în toată regula! În timp ce, de aceea publică, în multe cazuri se alege praful. Personal, militez pentru conceptul de "capitalism etic". Am și câteva comunicări științifice în acest sens.

Ceeace am dorit a sublinia, respectiv existența inegalității dintre oameni, sper că ați observat, am subliniat. Recursul la Rousseau nu a fost decât invocarea un reper strălucit în această evoluție. Pentru a nu ne amăgi cu inventarea apei calde hic et nunc!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-21 22:47:19
         
 
  Inegalitatea socială nu există în „stare natural㔠și de aceea nu este justificată de legea naturală. Iată când a fost ratată șansa existenței egalității sociale. Spune Jean Jaques Rousseau : „Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: «acesta este al meu» și care a găsit oameni destul de proști ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societății civile”. Dar de câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii și orori ar fi scutit omenirea acel care, socotind țărușii sau astupând șanțul, ar fi strigat semenilor săi: „Feriți-vă să-l ascultați pe acest impostor; sunteți pierduți dacă uitați că roadele sunt ale tuturor și că pământul nu este al nimănui”. Prin urmare, răul a fost făcut ireversibil.
(Elena Stefan)

Doamna Elena,
Sa stiti ca si mie mi-a placut de Jenica Rousseau, dar dupa aceia mi-am dat seama ca nu avea dreptate fiindca nu avusese timp sa citeasca "Legea selectiei naturale" descoperita de Darwin cu o suta de ani mai tarziu. Nu exista vietate care sa nu-si faca gard in jurul proprietatii care ii asigura existenta. Am vazut documentare in care insectele se lupta pe viata si pe moarte pentru a-si apara teritoriul. Leii isi fac niste garduri din copacii care le inconjoara teritoriul lor de vanatoare (urineaza pe ei ca cei din aceiasi specie sa stie ca proprietate respectiva se afla in colti siguri) si vai si amar va fi de un alt leu care trece de aceste garduri: este pur si simplu omorat. Au loc si razboaie de cucerire. Daca leii invadatori sunt mai numerosi decat cei care stapanesc teritoriul, atunci propietarii minoritari sunt exterminati fara mila. Nu esxista specie la care simtul de propietate sa nu fie inascut. Specimenele care au avut simtul de proprietate au supravietuit dand nastere la urmasi care aveau simtul de propietate si mai aprig. Specia umana nu avea cum sa fie diferita. Eu am observat acest lucru chiar la copiii mei cand erau de doi si patru ani. In zadar incercam sa le explic ca o anumita jucarie este propietate comuna, fiecare spunea ca jucaria aia este a lui. Nici cand le cumparam jucarii identice situatia nu se rezolva fiindca fiecare din ei considera ca este preferabil sa ai doua jucarii in loc de una, chiar cand ele sunt la fel. Dea lungul istoriei societatea umana a incercat sa inlocuiasca legea junglei (ala care are gardurile mai inalte supravietuieste, iar cel care nu le poate sarii dispare) cu legi de redistribuie a bogatiei: cei care sunt in stare sa-si cladesca garduri sunt obligati sa plateasca taxe direct proportionale cu inaltimea gardurilor pentru a asigura strictul necesar pentru cei care nu sunt in stare sa-si cladeasca garduri. Marele Marx, studiind problema gardurilor, a ajuns la concluzia ca tot raul pe lumea asta vine de la existenta gardurilor asa ca omenirea va afla adevarata fericire doar intr-o societate in care construirea de garduri este interzisa. La ce fel de sapa a fost dusa Romania de catre o astfel de societate fara garduri stim cu totii.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-08-21 22:32:36
         
 
  Apropo de spusele lui Rousseau:
In toamna lui 1990, dupa ce dl. presedinte Iliescu si FSN-ul ne-a dat pamantul inapoi, m-am dus si eu pe deal sa imi culeg cucuruzul pe care il semanasem si il prasisem in primavara. Cand colo, ia-l de unde nu-i!
Niste rromulani tocmai isi incarcau ultima caruta. Cand i-am intrebat de ce au luat cucuruzul de pe pamantul meu, mi-au raspuns: - Fiindca e democratie, nu mai suntem pe vremea lui Ceausescu!
La fel s-a intamplat si cu cartofii si cu graul pe care l-am pus anul celalalt.
Ma gandesc ca daca aveam gard electric si o pusca precum fermierii americani azi inca mai eram in Romania si faceam agricultura.

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-08-21 21:42:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23786
Comentarii: 120441
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE