FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
poetul a adormit / in fotoliu / gandindu-se ca / intr-o anume ora
Text postat de Liviu Mataoanu
*cititorii sunt rugați să completeze spațiile libere dupa pohta inimii
**eu am făcut-o deja


*1.(poate că acum / plânge).
în fiecare noapte ceea ce este în jur se schimbă / imaginile fixate pe retină / lunecătoare / în mișcarea rapidă a ochiului se desprind / rând pe rând / de pe obiecte lăsându-le albe si moi iar eu / atingându-le / le simt porii imenși în care se ascund ochi minusculi / și mă așez aproape și le ascult tăcerea / le ascult până când ea își mișcă brațul și își întoarce capul să mă privească până când lumina așezată deasupra piere și lasă urmele tăcerii înseși în întuneric.

    ______________
    ___________________________
    ________________ / ______
    __________________.

    ____
    _____________ / ________
    ________________________________
    _____________ / ____________
    _____________
    _________________ / _______
    ______________ / ________________
    _______________ :
    _______.

    ________________
    _________________
    __________ / __________
    _______________________ .

în fiecare noapte / în fiecare noapte ceea ce este în jur / se schimbă și se arată altfel / și eu îmi schimb hainele / și locul și obiectele / și eu îmi schimb sentimentele și le trec în sentimente de noapte / asemenea celorlalte / dar mult mai albe; ea se întoarce și mă privește / își mișcă brațul și se întoarce și mă privește prin somn / prin aerul camerei / și poate că acum ea plânge și nici nu știe că plânge / și poate că acum ea / simte cum imaginile fixate pe retină / lunecătoarele imagini / se curg de pe obiecte și se îndepărtează lăsându-și urmele în întunericul nopții. (acolo / în inima nopții / un om își privește trupul până jos / deschide o usă / și dispare dincolo de ea). în mijlocul unui sentiment de noapte / strălucitor sentiment de noapte / te alungești și te apleci și te arcuiești / căutând un semn care să îți preschimbe înfățișarea / care să te piardă pentru o clipă într-o umbră în care să simți chiar tu o moarte lichidă / în care să înoți către țărm obosind / în care să îți simți brațele golite de sens; o moarte în care tu / oh! să îți amintești chipul ei și sa nu poți să îl desprinzi și să îl îndepărtezi de propria lui imagine / în care tu / oh! să nu poți să îl așezi într-o altă imagine alături de un nume pe care să îl strigi și să îl auzi.

    ____________________________
    ___________________.

    __________ (______________ –
    ____________) / _____________
    __________________
    ________________________
    ______________ .

    __________________________
    _______________
    _______________/ __________
    ___________/ __________
    ___________ .

    _________________________
    _________________________
    _________ / _________ / ________ .

deseori te întrebi dacă tu / noaptea / simți cum întunericul
pătrunde obiectele camerei în care dormi / deseori te întrebi
dacă tu auzi noaptea cum se clatină obiectele / cum rămân grele
și fixe în lăuntrul lor nemișcat / te întrebi / și nu poți
să îți răspunzi singur pentru că tu nici nu știi ce auzi / și
nu poți să îți răspunzi singur pentru că nu știi dacă ea doarme
sau dacă într-adevăr te privește prin somn / prin aerul camerei.
poate că acum ea plânge și nici nu știe că plânge / și vrei și tu
să plângi / dar nu poți / nu poți să plângi / tu nu poți să plângi
pentru că lacrimile tale o trezesc pe ea / și tu nu știi dacă ea
doarme și își întinde brațul /dacă doarme și își întoarce capul
să te privească.
    ___________ / __________________
    ____________________ / _________
    __________________
    __________ :
    _________________/ ____________
    _______________________________
    _________ / ah!
    _____________/ _______
    ____________ / ___________
    __________
    ___________ / _________
    ___________
    __________ / _________?


din mijlocul unui sentiment de noapte / prin care tu îți verși
tristețea / prin care ea își varsă melancolia / oh! / din mijlocul
unui sentiment de noapte moartea ți se pare mai tristă decât tine
mai melancolică decât ea / moartea ți se pare că a cuprins
obiectele / că le-a sorbit sângele și au devenit palide / oh!
mâine obiectele vor fi reci / în timp ce tu vei fi uitat între ele
în timp ce tu / oh tu! / îți vei trăi propria viață încercând
să plângi / în timp ce tu / oh tu! / îți vei trăi propria moarte
obosit / cu brațele golite de sens.

2. (în cameră / aer și fum / tu ... / gândești că).
dacă deschizi fereastra din fața ta / lumina îngălbenește chipul
de pe hârtie / totul devine lucios și josul obiectelor se usucă
brațul tău luminat dintr-o dată sperie:
    ______________________________
    ______________________ / _____
    ___________ capul / lent / ritmic
    _____________________________ ;

    _________________________________
    __________________________
    _________ .


deci / dacă se întâmplă să deschizi fereastra / lumina estompată
în geam se revarsă pe tine / pe piept / pe păr / pe față
și atunci ochiul tău se închide brusc / așa cum ea a închis ușa
albă / și tu ai tresărit:
    ____________________________
    _________________________;
    ________________________________
    _____________________________________
    ______ sine / și tu / _________________
    _________ / atent.
    pasărea / _______________
    ____________________________/ ca
    _________________________ ;
    ______________/ ________________
    ___________________ / __________
    ____________ / ______________ .
    _____________
    __________________________ - tu
    _________ strigi: ''pasăre!''
    ______________ / _________
    _____________ : "aaaiiiiii!''
    ________/ ________ / ___________ .


iată ce ți se întâmplă dacă deschizi fereastra / și ochiul / brusc
ți se închide: îți imaginezi că ești singur / și te gândești
că în această singurătate nu poate să fie decât o liniște
perpetuă / ca în inima nopții / când un om își privește trupul
de sus până jos / și chiar atunci ceea ce este înjur se schimbă
imaginile fixate pe retină / lunecătoare / se desprind de pe
obiecte în mișcarea rapidă a ochiului / de pe obiectele albe cu
pori imenși / oh! am mai simțit o dată acest lucru / și obiectele
erau grele și fixe în lăuntrul lor nemișcat; parcă pusesem un
nume acestui obiect din metal alb / atunci când îmi spălam mâinile
parcă de atunci / cu numele lui îl strigam / și se albea treptat
din ce în ce mai mult alb / de metal / un alb un alb un alb
deplin.

    ____________________
    ___________________________
    _________________ / ________
    _____________ ; ___________ ;
    ___________/ __________ / __________
    _______________ / _____________
    ________.
    _________________ / __
    _______________.
    ________ / _________ / ____________
    _____________
    p_______________ / __
    ___________.


(poemul se naște greu / cu dureri pierdute în apă / albe
pentru că poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că într-o
anume oră / în noaptea aceasta / o ușă se va deschide și atunci
tu ..................... / ..................... și îmbrăcată în violet/ vei ..........................).



3. (apoi mai spui / la sfârșit / că e noapte).
aceste versuri:
    o lumină ____________ / __ _____
    __________ / __ ________ m-am despărțit
    ____________ în umbra __________
    _____________________ / ______
    ___________________.
au făcut ca toate lucrurile din cameră să-mi arate că nu este
aici / că ea și-a lăsat absența între Iucruri; un loc gol în
stânga ferestrei poate fi acoperit / pe jumătate / de un ficus
cu ceară transparentă pe frunze așa cum / pleoapa mea / este
transparentă noaptea când tot negrul din cameră se depune
înlăuntrul său.
orașul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile
pentru că la marginea lui a murit cineva / și poate că din cauza
asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta
nu se mai termină noaptea și-o tăcere desăvârșită acoperă ora
când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte
cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată
seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur
se schimbă și arată altfel. și eu mă schimb și arăt altfel.

    (______________________________
    _________ / __________:
    ____________________ / __________
    _______________ / ___________
    ______ / ________________________
    ________________________________
    ________________________.

    __________________/ ____________
    ____________________________;
    ____________ / _________________
    ____________.).


și toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând
pe care nu îl poți cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde
în lăuntru un alt gând / poate albicios și poate fără margine
așa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care ...





**poetul a adormit / _________ / ____________ că
într-o anume oră


1.(poate că acum / plânge).
în fiecare noapte ceea ce este în jur se schimbă / imaginile
fixate pe retină / lunecătoare / în mișcarea rapidă a ochiului
se desprind / rând pe rând / de pe obiecte lăsându-le albe si moi
iar eu / atingându-le / le simt porii imenși în care se ascund
ochi minusculi / și mă așez aproape și le ascult tăcerea / le ascult
până când ea își mișcă brațul și își întoarce capul să mă privească
până când lumina așezată deasupra piere și lasă urmele tăcerii
înseși în întuneric.

    știa și el că ziua
    nu poți să te gândești la nimic
    atât de profund / încât
    să fii fericit o secundă.

    știa
    că frigul din oase / acel frig
    ce se răspândește lent prin cameră
    nu este altceva / decât
    un simplu gând
    despre o întâlnire trecută / o întâlnire
    în care ea a spus / mișcându-și brațele
    un singur cuvânt:
    noapte.

    e rece afară
    trebuie să mai închid
    fereastra / altfel
    se schimbă aerul încăperii.

în fiecare noapte / în fiecare noapte ceea ce este în jur / se
schimbă și se arată altfel / și eu îmi schimb hainele / și locul
și obiectele / și eu îmi schimb sentimentele și le trec în
sentimente de noapte / asemenea celorlalte / dar mult mai albe;
ea se întoarce și mă privește / își mișcă brațul și se întoarce
și mă privește prin somn / prin aerul camerei / și poate că acum
ea plânge și nici nu știe că plânge / și poate că acum ea / simte
cum imaginile fixate pe retină / lunecătoarele imagini / se curg
de pe obiecte și se îndepărtează lăsându-și urmele în întunericul
nopții. (acolo / în inima nopții / un om își privește trupul
până jos / deschide o usă / și dispare dincolo de ea).
în mijlocul unui sentiment de noapte / strălucitor sentiment de
noapte / te alungești și te apleci și te arcuiești / căutând
un semn care să îți preschimbe înfățișarea / care să te piardă
pentru o clipă într-o umbră în care să simți chiar tu o moarte
lichidă / în care să înoți către țărm obosind / în care
să îți simți brațele golite de sens; o moarte în care tu / oh!
să îți amintești chipul ei și sa nu poți să îl desprinzi și să
îl îndepărtezi de propria lui imagine / în care tu / oh!
să nu poți să îl așezi într-o altă imagine alături de un nume
pe care să îl strigi și să îl auzi.

    mi-a spus într-o seară/liniștită seară
    că ceva s-a schimbat.

    imaginea (iată ce întâmplare –
    ea însași trecută) / îmi amintește
    neînchipuit de ușor
    de leagănul în care stăteam
    cănd eram copil.

    seara venea cu o teribilă tristețe
    priveam pe geam
    și îmi părea straniu / aproape ireal
    când o mână / nevăzută
    îl plimba.

    noaptea aceea a schimbat
    fața lucrurilor / noaptea aceea
    a luat / lucrurilor / luciul.

deseori te întrebi dacă tu / noaptea / simți cum întunericul
pătrunde obiectele camerei în care dormi / deseori te întrebi
dacă tu auzi noaptea cum se clatină obiectele / cum rămân grele
și fixe în lăuntrul lor nemișcat / te întrebi / și nu poți
să îți răspunzi singur pentru că tu nici nu știi ce auzi / și
nu poți să îți răspunzi singur pentru că nu știi dacă ea doarme
sau dacă într-adevăr te privește prin somn / prin aerul camerei.
poate că acum ea plânge și nici nu știe că plânge / și vrei și tu
să plângi / dar nu poți / nu poți să plângi / tu nu poți să plângi
pentru că lacrimile tale o trezesc pe ea / și tu nu știi dacă ea
doarme și își întinde brațul /dacă doarme și își întoarce capul
să te privească.

    iată că acum / vechea imagine
    despre toate aceste lucruri / și despre
    o tăcere anume împlinită
    este alta:
    pe marginea ferestrei / nu mai apare
    pasărea pe care o hrăneam zilnic
    și mă gândesc / ah!
    pe unde o fi rătăcind / pe unde
    pe unde o fi zburând / pe unde
    cine anume
    o mai hrănește / cine anume
    cine anume
    îi mai vorbește / cine anume?

din mijlocul unui sentiment de noapte / prin care tu îți verși
tristețea / prin care ea își varsă melancolia / oh! / din mijlocul
unui sentiment de noapte moartea ți se pare mai tristă decât tine
mai melancolică decât ea / moartea ți se pare că a cuprins
obiectele / că le-a sorbit sângele și au devenit palide / oh!
mâine obiectele vor fi reci / în timp ce tu vei fi uitat între ele
în timp ce tu / oh tu! / îți vei trăi propria viață încercând
să plângi / în timp ce tu / oh tu! / îți vei trăi propria moarte
obosit / cu brațele golite de sens.

2. (în cameră / aer și fum / tu ... / gândești că).
dacă deschizi fereastra din fața ta / lumina îngălbenește chipul
de pe hârtie / totul devine lucios și josul obiectelor se usucă
brațul tău luminat dintr-o dată sperie:
    el s-a aplecat dincolo de fereastră
    și a văzut-o cum se apropie / cum
    își îndreaptă capul / lent / ritmic
    atunci când pe deasupra o pasăre trece;

    nu a mai închis fereastra în ziua aceea
    a așteptat să se înnopteze
    și a plecat.

deci / dacă se întâmplă să deschizi fereastra / lumina estompată
în geam se revarsă pe tine / pe piept / pe păr / pe față
și atunci ochiul tău se închide brusc / așa cum ea a închis ușa
albă / și tu ai tresărit:
    de data aceasta eu voi fi cea care
    îți va spune cum zboară o pasăre;
    eu îți voi spune cum își desface aripile
    cum își așează picioarele și ghearele
    sub sine / și tu / tu vei asculta atent
    ce-ți voi spune / atent.
    pasărea / simte în ea o moarte
    ca un curent de aer plin de praf / ca
    un val de aer foarte cald;

    propria ei imagine / propria ei imagine
    nu și-o poate îndepărta / nu și-o poate
    desprinde / pentru a-și aminti chipul.

    ea nu are nume
    nu are ce nume să își amintească - tu
    poți să o strigi: ''pasăre!''
    și nu îți răspunde / tu poți
    să o strigi cu un sunet: "aaaiiiiii!''
    și atunci / se sperie / și se înalță.

iată ce ți se întâmplă dacă deschizi fereastra / și ochiul / brusc
ți se închide: îți imaginezi că ești singur / și te gândești
că în această singurătate nu poate să fie decât o liniște
perpetuă / ca în inima nopții / când un om își privește trupul
de sus până jos / și chiar atunci ceea ce este înjur se schimbă
imaginile fixate pe retină / lunecătoare / se desprind de pe
obiecte în mișcarea rapidă a ochiului / de pe obiectele albe cu
pori imenși / oh! am mai simțit o dată acest lucru / și obiectele
erau grele și fixe în lăuntrul lor nemișcat; parcă pusesem un
nume acestui obiect din metal alb / atunci când îmi spălam mâinile
parcă de atunci / cu numele lui îl strigam / și se albea treptat
din ce în ce mai mult alb / de metal / un alb un alb un alb
deplin.

    din mijlocul unui sentiment
    privirea ta caută obiecte cunoscute
    obiecte reci și cunoscute / cu numele
    lor reci și cunoscute; și moartea lor;
    atunci moartea ta / imediat / ți se pare
    mai tristă decât tine / mai melancolică
    decât ea.

    poate că acum ea plânge / și
    nici nu știe că plânge.
    poate că tu / acum / încerci să plângi
    și nu poți să plângi
    pentru că tu îti răspunzi singur / și
    nici nu știi ce auzi.

(poemul se naște greu / cu dureri pierdute în apă / albe
pentru că poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că într-o
anume oră / în noaptea aceasta / o ușă se va deschide și atunci
tu ..................... / ..................... și îmbrăcată în violet/ vei ..........................).


3. (apoi mai spui / la sfârșit / că e noapte).
aceste versuri:
    o lumină s-a lăsat de acolo / să cadă
    grea peste ape / și atunci m-am despărțit
    în trup și în umbra trupului
    ca o eșarfă de aceeași culoare / tăiată
    de linii albe și lungi.

au făcut ca toate lucrurile din cameră să-mi arate că nu este
aici / că ea și-a lăsat absența între Iucruri; un loc gol în
stânga ferestrei poate fi acoperit / pe jumătate / de un ficus
cu ceară transparentă pe frunze așa cum / pleoapa mea / este
transparentă noaptea când tot negrul din cameră se depune
înlăuntrul său.
orașul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile
pentru că la marginea lui a murit cineva / și poate că din cauza
asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta
nu se mai termină noaptea și-o tăcere desăvârșită acoperă ora
când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte
cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată
seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur
se schimbă și arată altfel. și eu mă schimb și arăt altfel.

    (acest poem este în locul unui nume
    pe care să îl strigi / și să îl auzi:
    se făcuse destul de târziu / era deja noapte
    când singurul meu gând / se despărțea
    lent / de imaginea de la sticla ferestrei
    unde privirea căzuse pe un abur incolor
    care mă separă de lacrima femeii.

    se făcuse destul de târziu / nu adormisem
    pentru că aerul camerei plimba un vag parfum;
    nu adormisem / pentru că nici visul
    nu venise încă.).

și toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând
pe care nu îl poți cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde
în lăuntru un alt gând / poate albicios și poate fără margine
așa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care ...









Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  *respectati instructiunile
**asa vor disparea fragmentele dezonorante (difuze? invis?)
***am impacat si capra (_______), si varza (  - codul asta nu l-am stiut sau l-am uitat, nu m-am mai uitat de mult pe make html).

eu zic ca e un experiment fain, nu vreau sa jignesc pe mineni, chiar as pune botu' (cum zice dan lungu) la o carte, dar sunt prea tari '80-istii.
ei?
 
Postat de catre Liviu Mataoanu la data de 2013-05-09 15:06:46
         
 
  domnilor Sorescu și Mataoanu, există mai multe posibilități HTML de formatare a textului, dar cea mai simplă este utilizarea codului &nbsp în locul acelor dizgrațioase underline-uri. Pur și simplu, scrieți:
&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp
în loc de
____

 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-05-09 11:16:36
         
 
  Este o încercare de a complini posibilitățile tehnice ale siteului.
Asta întrucât pe Liviu îl interesează și expunerea grafică, capitol la care site-ul este deficient. Și a găsit această soluție, pe care nici eu nu o găsesc prea inspirată.
Da' prea te ultragiezi repede, Solitaire, și te doare la limba română din te miri ce.
Iar poetul, ce să facă și el? Adoarme în fotoliu în timp ce... visează. Deh, ca toți oamenii. Poate mai abitir ăi de sunt visători.
Când și când câte un țăran trece pe lângă el, se scarpină la scăfârlie și se minunează de alcătuirea fotelului. Zice: "Ăsta ce-o mai fi, Doamne? Așa ceva nu s-a pomenitără.". Respectând cu sfințenie obiceiurile și semnele de punctuație.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-05-09 10:35:56
         
 
  In primul rand poetul atunci cand doarme devine un om ca toti oamenii. Doarme.
In al doilea rand, acel joc de linii ca si semne de puntuatie de intrerupere sau de inversiune al gandului, ma rog o intentie a autorului de a atrage atentia, sunt catastrofale- unde s-au mai vazut cratime atat de lungi sau spatiu inainte si dupa un semn de punctuatie sau ./. sau dupa punct se incepe cu litera mica. Mie, personal, imi pare o luare peste picior a limbii romane.
 
Postat de catre . solitaire la data de 2013-05-09 01:23:55
         
 
  Banalitate? Nu cred că este cel mai potrivit termen cu care putem opera în acest caz. A extrage bucăți dintr-un text și a-l cataloga rupt de context mi se pare un demers viciat din capul locului. Cred că în maniera asta ați putea da gata in câteva rânduri unele dintre cele mai semnificative poeme ale omenirii. Cu incepere de la Iliada și hăt... până unde veți fi vrând. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, eu nu văd banalirate în fragmentele pe care le-ați citat. Văd ritm , respirație, altitudine. Și, înainte de toate, atmosferă. Totul se derulează ca într-un vis, când ceea ce vezi - imaginile care se desfășoară în fața ochilor tăi- devine imediat memorie, amintire. Fiecare mișcare/gând/imagine este desfăcut(ă) în bucăți/hașuri infinitezimale.
Nu, domnule Bordaș, nu cred că ați pus corect problema.
Personal, aștept cu nerăbdare urmarea , Liviu se teme de lungimea poemelor dar, credeți-mă, veți avea ce citi.
Sigur veți găsi o pădure în spatele copacilor...

 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-05-08 20:29:54
         
 
  Poate că nu am sesizat că l-ar fi publicat și Victor Petrini.

Dacă aș fi sesizat, s-ar fi schimbat ceva în banalitatea versurilor de mai jos?

orașul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile
pentru că la marginea lui a murit cineva / și poate că din cauza
asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta
nu se mai termină noaptea și-o tăcere desăvârșită acoperă ora
când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte
cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată
seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur
se schimbă și arată altfel. și eu mă schimb și arăt altfel.​​​​​​​​


sau

i toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând
pe care nu îl poți cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde
în lăuntru un alt gând / poate albicios și poate fără margine
așa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care...


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-05-08 18:04:34
         
 
  Poemul ăsta a fost publicat și de un anume Victor Petrini. Pun pariu că nimeni nu a sesizat/sesizează.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-05-08 00:17:57
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23865
Comentarii: 120183
Useri: 1417
 
 
  ADMINISTRARE