|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | fotografie uitată |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Liviu Mataoanu                 |  | 
           
            |  | 
 
 abia ajunsesem în orașul de sub munte.
 totul îmi era străin / nu cunoșteam pe nimeni
 nu cunoșteam nimic / tocmai mă născusem
 și mă uitam atent într-o oglindă.
 aș fi vrut să ies / să văd cu ochii mei
 ce este afară / să știu de unde vine zgomotul surd
 dar îmi era teamă să nu mă rătăcesc.
 tot ce se vedea prin fereastră era o chemare.
 
 am luat o hartă și / încet / cu degetul arătător
 am mers pe străzile din mijloc
 apoi pe cele de la margine.
 și cel din oglindă / fără să mă privească
 făcea același lucru.
 era mai obosit decât mine / semăna
 din ce în ce mai mult / din ce în ce mai mult
 cu tatăl meu.
 
 femeia aceea s-a așezat lângă mine
 mi-a arătat totul / aproape că am înțeles:
 să spun toate obsesiile / ca să le pot uita.
 
 orice vis a devenit o realitate
 orice realitate a devenit un vis.
 
 imaginea ei mi-a rămas pe retină.
 și acum se mai aud / noaptea
 cuvinte lungi / fără înțeles / idei albe
 dar trebuie să închid fereastra ca să le aud
 pentru că / iată
 singurătatea unei zile
 se pierde în singurătatea unei nopți
 atunci când cauți o fotografie veche / pierdută
 atunci când totul curge dintr-o amintire
 iar adevărul ei rămâne / și acum / nesigur.
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Dl. Cioacă ia-n tărbacă 
 Cioacă cântă-n cor de felu-
 I; ca pe-un portativ la Bellu.
 E poet, curcan, bădia?
 Știe-un Vers? 'au mElodia?
 
 Singuru' P.S.
 mă risc și-ntreb și eu, ca Escu:
 l-a tărbăcit și pe Sorescu?
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Liviu Mataoanu               la data de  
              2013-05-08 22:06:04 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | da @florentin, e de deschidere. multumesc de aprecieri. |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Liviu Mataoanu               la data de  
              2013-05-08 21:16:32 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Foare frumos, Liviu. "atunci când totul curge dintr-o amintire iar adevărul ei rămâne / și acum / nesigur.".
 Este poezia care deschide volumul, nu?
 Cred că adevărul acestei amintiri este unul sigur.
 Foarte, foarte frumos.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Florentin Sorescu               la data de  
              2013-05-08 20:45:51 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | elegant spus, idem cu textul poetul în fotel, uzați de o poetizare seacă, fără prea multe valen e imaginative.
 malițios conchis, un text fără haz și organ.
 cuuum, a poposit un nou user europeic pe sait și cioacă nu i-a dedicat nici o cătrăneală?
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Gheorghe Rechesan               la data de  
              2013-05-08 18:35:53 |  |  |