FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
ziua 21
Text postat de Gheorghe Rechesan
În șemineul larg, decorat cu blocuri din andezit șlefuite manual, buștenii umezi fîsîiau, linși de flăcări anemice, alb-violete, apoi trosneau cu pocnete bruște, deloc plăcute auzului. Sus, pe acoperisul din șindrilă se auzea răpăind ploaia de parcă cineva ar fi răsturnat cîteva găleți de mazăre congelată. În depărtare, printre culmile neguroase se auzi un bubuit sec și cerul pîlpîi cîteva secunde sfîșiat de zig-zaguri albe, strălucitoare.
Vass se apropie de fereastra cabanei, dădu la o parte draperia rustică, din pînză nealbită, șterse geamul aburit cu dosul palmei și privi morocănos spre povîrnișul cenușiu, învăluit în negură cu șirurile întunecate ale brazilor care încadrau pîrtia deabia vizibilă.
” Na, că a început să plouă ca-n august, cu grindină și tunete, ploaie de vară înainte de bobotează... dracu’ să mai înțeleagă și schimbările astea climatice!”
Se întoarse spre masa unde Mateescu, cu privirile în gol, juca între degete un pachet nou-nouț de cărți.
” Am dat o droaie de bani ca să schiez, în prețul pensiunii de aici stăteam o săptămînă la Garmisch-Partenkirchen!” bombăni el.
” Calmează-te, măi Tibi, suntem la cota 1200, mîine cînd ne trezim, o să vezi, găsim pîrtia acoperită cu juma’ de metru de nea…hai, mai bine, să facem o partidă de cărți!”
” În doi? N-are niciun haz, dacă ar fi vreun cazinou prin zonă, bucuros aș pierde cinci-șase mii, dar așa?”
” Jucăm să ne treacă vremea pînă la cină…după aia bem o palincă fiartă, mîncăm și ne culcăm, iar dimineață ne punem schiurile” .
Vass cîntări situația, oricum n-avea cu ce să se distreze, iar dacă l-ar fi refuzat, atmosfera, și așa încărcată putea degenera într-o tăcere ostilă și deprimantă.
” Bine, fie…ce vrei să jucăm?
” Blackjack, anunță Mateescu suflecîndu-și mînecile puloverului cu modele norvegiene și începu să amestece cărțile.
” Adică două’ș’ una, vrei să zici!”
” Nu, prietene, ăla e joc pentru țărani, de jucat la crîșma din sat după o zi de prașilă…blackjack e altceva, regulile-s puțintel diferite…”
” În regulă, blackjack să fie, dacă vrei tu…care-i miza minimă?”
” Eu țin banca , da’ nu jucăm pe bani, spuse Mateescu cu o mină indiferentă, jucăm pe zile…dacă cîștigi tu, ai o zi din viața mea și invers, dacă pierde banca îți dau o zi de la mine!”
Vass îl privi atent cu capul înclinat pe sub genele albicioase:
” Asta-i cea mai trăznită idee de care am auzit vreodată!”
” Exact…tocma’ de-aia, hai să jucăm!”
Bătu cu falangele în fața de masă din pînză în carouri alb-albastre, aruncă două cărți spre Vass, o damă de pică și un rigă de caro și așeză a treia un șase de roșu cu fața-n sus.
” Stand, zise Vass banca puse încă două cărți în dreptul ei: un nouă de pică și-un șapte de treflă.
” M-ai spart, te-ai oprit la fix!”.
” Norocul începătorului, pot mări miza la două zile?”
” Sigur, poți miza cît vrei!” spuse Mateescu vînturînd cu dibăcie cărțile în evantai, înainte de a le amesteca.
” Hit, anunță celălalt punînd palma pe treiul de pică și asul de caro pe care le primise.
Mateescu privi cartea băncii și-i aruncă un decar roșu.
” Hit, repetă Vass și banca îl servi cu încă o carte. O privi enervat, era nouă de pică și mîrîi:”trebuia să mă opresc!”
Continuă totuși cu mize din ce în ce mai mari, pierzînd toate turele, pînă cînd își pierdu răbdarea și anunță:
” Gata, m-am plictisit, n-are niciun haz, mi-e și foame, hai jos la restaurant să mîncăm o porție de mistreț în sos vînătoresc!”
Își luă hanoracul, o piesă de îmbrăcăminte scumpă, din goretex purpuriu și întredeschise prudent ușa privind perdeaua deasă de ploaie care se cernea fără oprire.
” Stai așa, ai uitat ceva” zise companionul său și rupse o foaie dintr-un notes. Scrise repede cîteva rînduri, apoi i-o întinse:
“Semnează aici că-mi datorezi douăzeci și una de zile!”
” Tu vorbești serios?”
” Așa ne-a fost înțelegerea, altfel n-avea sens jocul, nu? Ai pierdut, plătești…douăzeci și una de zile ale tale pe care le trăiesc cînd si cum am eu chef!”
Vass citi cele redactate pe foaie și semnă în silă.
” Cum vine asta, le trăiești?”
” Adică vin la tine și le iau, fiindcă-mi aparțin!”
A doua zi dimineața, cînd se trezi, Vass deschise larg fereastra cabanei și constată bucuros că previziuinile meteorologice ale amicului său se îndepliniseră. Pîrtia strălucea veselă sub un covor gros și imaculat de zăpadă sticloasă. Se repezi să-și verifice echipamentul de schi uitînd partida de blackjack din seara trecută.

*

Îndată ce se întoarse acasă, Vass avu o mulțime de probleme urgente de rezolvat, conducea o prosperă firmă de tranzacții și investiții imobiliare, așa că i se șterseră treptat, din minte toate amănuntele întîmplării nenorocoase din cabană. Munci cu încrîncenare, atent la orice fluctuație a prețurilor de pe piață, stînd la birou pînă la zece seara, așa că numai grija angajamentului pe care-l semnase prostește, n-o purta.
Într-o sîmbătă seara, pe cînd se lăfăia cufundat pînă la gît în cadă, relaxîndu-se sub jeturile instalației de hidromasaj, țîrîi interfonul. De obicei, în weekend își închidea telefonul, iar puținii prieteni pe care îi avea nu-l vizitau neanunțați. Ieși din apa fierbinte, își înfășură un prosop în jurul taliei și, lăsînd urme umede pe gresia scumpă, porțelanată, de producție spaniolă, se precipită să răspundă.
” Cine e acolo?” strigă iritat de faptul că fusese scos din baie.
” Eu sunt, cine să fie!?” îi răspunse o voce veselă și impertinentă.
” Cine eu? Pe cine căutați totuși?”
” Io, amice, Mateescu, deschide-mi că vreau să vorbim!”
Vass își luă un halat și descuie yala complicată, cu trei puncte de siguranță. Ascultă pașii care tropăiau pe casa scărilor și întredeschise ușa.
Mateescu intră în hol însoțit de cu un damf accentuat de alcool ieftin.
” Salut, bătrîne, ce faci, sper că nu te deranjez…da’ știu că te-ai aranjat binișor!” zise, privind cu admirație în jur, spațiul apartamentului amenajat cu gust și eleganță.
” Da, am avut un arhitect bun, care…în fine, ce vroiai să vorbim?”
Îi făcu semn să intre în living-room și să se așeze pe o canapea comodă, îmbrăcată în piele moale, de culoare ocru.
” N-ai ceva de băut, întrebă celălalt, mi-e greu să conversez așa, pe sec!”
Îi aduse pe o tavă un pahar și o sticlă de bere brobonită, cu capacul desfăcut și i le puse dinainte.
” Tu nu bei?” întrebă Mateescu gîlgîind direct din sticlă și așezînd-o apoi pe măsuța joasă în nuanța african rosewood.
Vass nu-i răspunse, luă sticla, o așeză pe tavă și șterse cu mîneca halatului cercul umed, lăsat pe lemnul satinat.
” Bon, nu te mai rețin…uite care-i problema: am venit să-mi achiți datoria de la blackjack… o zi din viața ta!”
” Acum, sîmbătă la miezul nopții?”
” Conform înțelegerii, o zi întreagă, adică de sîmbătă, orele 24 pînă duminică la aceeași oră!”
” Bine, ți-o dau!” admise în silă Vass, nu știu ce ai de gînd să faci cu ea, dar mie mi-e somn, așa că dacă ai chef să mai bei o bere sau să privești vreun film la televizor simte-te bine, fă-o singurel, eu m-arunc în pat…”
” Ne-ne-ne, făcu Mateescu trăgînd golănește cu ochiul, în patul tău dorm eu…tu te duci și te culci la mine acasă, altfel ce sens ar avea înțelegerea, nu?”
Scoase o foaie îndoită, o despături și citi: …”subsemnatul, bla, bla, bla, adică tu, adeveresc prin acest înscris că îi datorez lui Mateescu Victor, adică mie, douăzeci și una de zile din existența sa, pe care acesta le va folosi cînd, unde și cum va considera potrivit, prin folosirea integrală a tuturor bunurilor mobile și imobile pe care le deține datornicul.”
Vass se încruntă. Ideea de a dormi și a locui, taman în ziua în care încerca să scape de stressul acumulat o săptămînă întreagă, într-un loc complet necunoscut și lipsit de confortul cu care era obișnuit, îl enerva, dar nu ridică alte obiecții, un om de afaceri onest trebuie să respecte orice înscris sau contract. Se îmbrăcă, luă cheia pe care i-o întinse Mateescu, îi dădu cheile apartamentului și a autoturismului său nou-nouț și coborî să caute un taxi.
Aleea Aștrilor, adresa pe care i-o dăduse Mateescu, era o înfundătură întunecată într-un cvartal de blocuri ieftine, inconfortabile ridicate în pripă, cu procent foarte scăzut pe piața imobiliară. Bîjbîi pe casa scărilor pînă nimeri broasca, ușa scîrîțîi neunsă și imediat cînd intră un miros dezagreabil, damful urinei de pisică amestecat cu izul de tutun stătut și lenjerie nespălată îi birui nările. Împinse scîrbit clanța și făcu precaut doi-trei pași pe linoleumul cenușiu, lipicios din cauza jegului adunat, cînd o umbră întunecată miorlăi și i se strecură printre glezne.
” Asta-mi lipsea, să am și grija de pisicile lui!” își zise.
Întredeschise ușa și făcuun semn amenințător cu brațul, strigînd ” zîîît, hai, afară cu tine!” dar animalul se năpusti în direcția opusă și se piti în întuneric.
Intră în dormitor pe urmele lui și o găsi tronînd pe lenjeria motolită, cenușie, demult neprimenită. Vru s-o apuce de ceafă, dar pisica se smuci, îi brăzdă dosul mîinii cu ghearele și o zbughi ascunzîndu-se sub masa din bucătărie. O încuie acolo, își obloji rana cu o batistă, apoi azvîrli cearșafurile jilave pe podea, întoarse salteaua și se trînti în pat. Contemplă ore în șir, cu brațele încrucișate sub ceafă, tavanul decorat cu pete întinse de mucegai și nu reuși să adoarmă decît spre dimineață.
Își petrecu toată ziua de duminică în locuința aceea urîtă, cu pereții slinoși, nezugrăviți din vremea cînd blocul fusese dat în folosință, ieșind doar să mănînce ceva. Își uitase cardul acasă, așa că fu silit să se oprească la un fast-food ieftin din cartier .
Luni dimineața, avu de înfruntat privirea acuzatoare pe care i-o arunca tanti Rozi, menajera care venea în fiecare început de săptămînă să-i deretice prin apartament și să-i înnoiască proviziile de hrană.
” Tulai, doamne, da’ ce ați făcut tătă duminică aicea? Asta-i cocină, nu casă de oameni cu carte!” bombăni ea cînd dădu cu ochii de mormanele de sticle goale și cutiile unsuroase din carton aruncate peste tot.
Vass dezlipi triunghiul de pizza sleită care orna pînza unui tablou mare, atîrnat în living-rom, o operă cubistă a la Mondrian, pe care dăduse o droaie de bani la o licitație, privi scîrbit jardiniera în care ficusul și tufele de dracena răsăreau de sub o pătură de vomă verzuie și scoase din portmoneu de două ori mai multe bancnote decît îi plătea de obicei femeii.
Cînd ajunse la birou îl sună Mona, amanta sa oficială, o blondă arătoasă și stilată de douăzeci și cinci de ani, fost fotomodel și miss playboy într-una din lunile anului trecut..
” Unde ai fost, iubi, toată duminica? Te-am sunat și mi-a răspuns unu’ Mateescu, băiat simpatic de altfel, care mi-a spus că ai fost obligat să pleci cu avionul la Milano!”
” Afaceri urgente, mîrîi Vass, te-ai fi plictisit!”
” Probabil, dar tu îți vedeai de treabă, iar eu făceam un shoping prin oraș, că și-așa trebuie să-mi reînnoiesc garderoba de primăvară!”
În sîmbăta viitoare, tot spre miezul nopții, Mateescu se înființă din nou la ușa apartamentului său. Nu era băut, ci doar foarte palid și arbora o figură plictisită de parcă venea să-și încaseze o rentă.
Vass îl invită înăuntru și-l întrebă precaut:
” Vrei să-ți dau încă o zi, nu?”
” Normal, spuse acesta, duminica îmi pică cel mai bine, în restul săptămînii sunt ocupat!”
” Duminica asta nu pot să ți-o dau! Mîine sunt invitat la o partidă de golf cu oameni importanți…”
Mateescu rîse cîteva minute în șir, iar cînd termină de hohotit, îi spuse:
” Nicio problemă, îi suni că ești bolnav și mă duc eu în locul tău!”
” Nu ai ce să cauți acolo, tu nici nu joci golf, partida e un pretext, de fapt se vor discuta afaceri care nu te privesc!”
” Înțelegerea e înțelegere, ai semnat-o, amintește-ți: ziua datorată o folosesc cînd, unde și cum voi considera eu!”
Vass cedă din nou, blestemînd clipa în care se apucase să joace partida aceea de black jack. Se îmbrăcă și ieși morocănos pe ușă.
Mateescu strigă în urma lui: " unde ți-ai pus crosele" dar nu-i răspunse nimic, gîndindu-se doar ce figură va face amicul său, Varun, managerul unei bănci importante din oraș cînd îl va anunța că trebuie să contramandeze partida.
A doua zi, după ce dormi din nou în patul lui Mateescu, o sună pe Mona, îi răspunse doar o voce feminină, ce-l anunța sec " numărul apelat este momentan indisponibil". Neliniștit, se urcă într-un taxi și se înființă dinaintea apartamentului pe care i-l închiriase. Sună neîntrerupt cinci minute, dar ușa rămase închisă. O femeie între două vîrste, cu părul vopsit într-un roșu morcov, cu fața vulgar machiată care trecea pe hol îl lămuri:
" Sunați degeaba, domnișoara Monica e la un shooting, am văzut-o eu cînd a plecat ieri seară!"
Vass trase o înjurătură în maghiară, maică-sa era româncă, nu vorbeau ungurește acasă, așa că de la taică-su prinsese doar " Baszd meg anyad" sau "Ön istenek "și altele asemănătoare, expresii care-i veneau pe limbă doar cînd se enerva.
O sună din nou luni, de la birou și de data asta, catadicsi să-i răspundă.
" Te-am căutat ieri acasă, dar erai plecat, noroc cu Victor că altfel mă plicitseam îngrozitor!"
" Care Victor, nu cunosc niciun Victor!" mormăi Vass.
" Hai că ești un scumpic, amicul tău Mateescu, de ce nu mi l-ai prezentat pînă acum, e un tip fermecător!" ciripi ea în receptor.
Simți din nou nevoia să trîntească o sudalmă ungurească, dar se stăpîni și spuse sec:
" Așa-i, trebuia să ți-l prezint, dar noi doi, știi tu, avem o relație mai specială..."
" Sunteți gay? N-aș spune că Victor se poartă ca un gay....și crede-mă, mă pricep să evaluez bărbații la capitolul ăsta!" izbucni Mona în rîs.
Nu-l văzu pe Mateescu în weekendul următor, îl căută însă la serviciu, în timpul unei ședințe pe care o ținea săptămînal cu agenții de vînzări. Era de nerecunoscut, își vopsise părul în blond roșcat, aceeași culoare cu a părului său, purta un costum italian elegant, bleumarin cu dungi fine, gri-fer, identic cu unul pe care-l avea și el în garderob, cămașă și cravată asortată, pe scurt arăta ca un prosper om de afaceri.
" Sper că nu te deranjează că m-am tuns la frizerul tău...am găsit cartea lui de vizită într-un sertar...ce zici, mă prinde nuanța asta deschisă?"
Vass vroi să-l întrebe de unde avusese bani să se îmbrace și să se arnajeze, dar își aminti că în weekendul cu pricina își uitase cardurile acasă și din nou îi veni pe limbă o sudalmă ungurească.
" Știi ce m-am gîndit, spuse celălalt pe un ton degajat, așezîndu-se cu o fesă pe birou, să nu ne-ntindem atîta cu datoria...mai ai optsprezece zile să-mi cedezi, ce-ar fi să mi le dai toate odată, aș pleca și eu într-un concediu să mă relaxez!"
Cu două zile în urmă, rezervase două bilete pentru un sejur de zece zile în Malta, într-o tentativă de a repara relația cu Mona care scîrțîia de ceva vreme, dar nu i le arătase sperînd să-i facă o surpriză. Trase scurt sertarul și aruncă plicul spre Mateescu.
" Ia-le tu, e all inclusive...ia-mi tot, gagica, mașina, cardurile, crosele de golf!"
Mateescu se înroși brusc. Cum avea tenul brunet, obrazul i se coloră în liliachiu contrastînd cu nuanța părului platinat făcîndu-l să pară mai țigănos decît era de obicei.
" Mă faci hoț, amice? N-am făcut decît să iau ceea ce mi se cuvine prin înțelegerea scrisă pe care..."
" Da, înțelegerea aia tîmpită, dumnezeii mamei ei de înțelegere, o porcărie ce nu s-a mai pomenit, doar ea mă oprește să-ți sucesc gîtul!"
" Cine te-a pus să te bagi la black jack dacă nu ști să joci!"
" Afară, escrocule, pînă nu-ți crăp capul ăla nenorocit!" țipă Vass.
Mateescu dădu din umeri, luă plicul cu biletele de călătorie și ieși.
În luna ce urmă, Vass se confruntă cu cele mai nefavorabile momente din cariera sa. În mod inexplicabil, Varun și alți investitori bancari îi refuzără o linie nouă de creditare în pofida unor garanții ipotecare uimitor de avantajoase pentru ei. Cîteva achiziții, care păreau de viitor, se dovediră dezastruos de neprofitabile, prețul terenurilor de la periferia orașului scăzînd cu peste 20 % într-o singură lună. De obicei, avea reputația unui ins care se descurcă, folosindu-și flerul și capacitatea de previziune în orice situație, dar toți angajații observară că era apatic și nu reacționa așa cum se obișnuiseră să-l vadă. Pe deasupra, Mona dispăru din viața lui, fără nicio explicație sau scenă de adio. Nu reuși să afle dacă se lipise de Mateescu sau de altcineva, dar orgoliul său de bărbat de succes suferi o lovitură gravă.

**
Tot weekendul rătăci pe străzi, fără țel, intră în cîrciumi de cartier îmbîcsite cu damfuri sudoare, rachiu și fum de țigară.Petrecu ore lungi în fața tejghelelor năclăite, înghițind în silă pahar după pahar de alcool ieftin încercînd să se îmbete, de parcă s-ar fi ferit să-l găsească cineva acasă. Nu se bărbierise de trei zile, nu-și primenise lenjeria, sacoul elegant se ponosise și atîrna șifonat pe trupul lui nespălat, așa încît cu greu l-ar fi recunoscut cineva.
" Ar trebui să mă simt ușurat, gîndi, am scăpat de o profitoare, iar escrocului de Mateescu nu-i mai datorez decît o zi din viața mea!"
În mod paradoxal însă, aceste argumente de bun simț nu-l linișteau. Se lăuda mereu că e un tip calm, care gîndește pozitiv și nu pune interesele personale înaintea afacerilor și, în general, așa se dovedise în toate situațiile, dar acum îi fierbea în creier îndemnul să se răzbune. Ar fi putut plăti pe cineva să-l cotonogească, dar n-ar fi fost suficient și probabil că satisfacția ar fi fost minimă.
" Ticălosul merită o pedeapsă exemplară, găsesc eu ceva să mă țină minte cîte zile o mai avea!" spuse în șoaptă și se ridică de la bar. Era amețit și uită să plătească, ceea ce nu i se întîmplase niciodată pînă atunci. Nu făcu decît doi-trei pași spre ușă cînd se ciocni de o namilă cu craniul ras, îmbrăcat într-un tricou negru care pocnea pe piept și pe bicepșii monstruos de umflați.
" Unde fugi, nenicule, crezi că-i baru lu tac-tu, să bei pe gratis?"
Vass avea la el o sumă ce i-ar fi permis să plătească toată marfa din rafturi. Scoase din buzunar portmoneul, îi întinse cheliosului un pumn de bancnote și-l întreabă:
" Dacă ai ști că mai de trăit doar o zi din viață, ce ai face în locul meu?"
Huiduma înșfăcă banii și rînji:
" M-aș împușca de aș fi în locul tău, gunoiule...hai, cară-te și să nu-ți mai văd mutra de luzăr pe-aici!"
Ideea îl înveseli și se pomeni rîzînd, de unul singur, printre siluetele fără chip care se înghesuiau la mese. Ieși în stradă și făcu semn unui taxi să se apropie. Se duse acasă, își dezbrăcă hainele murdare făcu un duș și se bărbieri atent să nu taie, mîinile îi tremurau ușor din cauza alcoolului. Își simțea capul limpede acum, știa ce are de făcut și anticipa cu satisfacție toate amănuntele planului.Se îndreptă spre living, dădu la o parte un tablou cubist care-l costase mai mult decît un autoturism luxos și descuie ușa micului seif încastrat în zid.Cotrobăi printre hîrtiile de valoare depozitate pînă găsi un revolver mic, nichelat cu țeava scurtă.Verifică încărcătorul, strecură arma în buzunar și se așeză pe canapea surîzînd unei imagini proiectate doar pe ecranul minții.
" O să ai parte, Mateescule, de o surpriză cum nici nu visezi!" murmură pipăind din nou metalul rece.
Mateescu însă, nu apăru nici în seara aceea, nici în wekendul următor.

***
Dormi mult, ca un om fără griji, iar cînd se trezi, tîrziu, înspre orele prînzului, luă un mic dejun copios, cum nu mai făcuse de multă vreme, dimineața. În timp ce se bărbierea sună telefonul.
Era Mateescu, care întrebă cu o voce veselă:
“ Ce faci, domle, credeam că ai murit sau ai fugit în lumea largă?!”
Reuși să-I răspundă calm, în timp ce curăța telefonul de spuma de ras.
“ Sunt bine, de ce aș fugi…n-am nimic de ascuns!”
“ Știi și tu, ca om de afaceri, cîteodată trebuie să fii precaut și s-o ușchești din țară ca să scapi
de necazuri…că veni vorba de afaceri, nu vreau să te sîcîi dar avem un contract nefinalizat…”
“ Știu, mai am să-ți dau o zi…care vrei s-o iei?!”
“Oricare, rîse Mateescu, ce mai contează acuma…”
“ Vreau să fiu corect cu tine, explică Vass și simți o căldură ciudată în coșul pieptului, azi pe la ora două trebuie să fiu în birou, am o întîlnire importantă pentru viitorul firmei!”
“ Iar vii cu cioace și scuze, nu ține…mare scofală, mă duc eu în locul tău…ce trebuie să fac?”
“ Nimic, doar să prezinți documentația cu proiectul de investiții pe anul acesta…vii pe la mine și-ți dau un dosar…în restul zilei și pînă mîine la prînz, poți face ce vrei cu ziua ta!”
“ OK, vin acum…sper că nu ai de gînd să mă păcălești!”
Cînd deschise ușa, îl surprinse fața palidă, suptă și aerul îngrijorat al celuilalt. Purta tot costumul
Armani, pe care-l luase din garderobul lui, dar sacoul era plin de scrum și pete întunecate, iar cămașa nu tocmai curată nu era încheiată sub nodul unei cravate pe măsură.

“ Vrei o cafea, un wisky?” îl întrebă cu un gest larg, arătînd spre canapeaua din living-room.
“ Adevărul e că toată experiența asta a fost interesantă…am învățat multe lucruri despre mine, lucruri pe care nu bănuiam că le pot duce la capăt, peroră Mateescu gesticulînd cu paharul plin cu scotch.
“ Da, în ciuda chestiilor neplăcute și mie mi-a folosit…să nu am încredere în prieteniile întîmplătoare!” spuse Vass și se îndreptă spre birou, trăgînd un sertar.
“ Hai să terminăm odată, mă așteaptă în parcare o tipă beton, ar trebui să o vezi…dă-mi actele alea și n-o să mai auzi niciodată de mine!”
Vass împinse sertarul și îndreptă revolverul spre Mateescu. Mîna îi tremura ușor, dar în rest își simțea mintea mai limpede decît nicidată.
“ Sper să te ții de cuvînt!”
Mateescu căscă larg gura și, bîlbîindu-se întinse palmele înainte, într-un inutil gest de apărare.
“ Ce faci, ești nebun..doar n-o să tragi..a fost o glumă, ce drac, n-o să mă împuști pentru atîta lucru!”
Strînse patul armei cizelat din fildeș pînă simți că-l dor încheieturile degetelor.
“ Vroiai să-mi iei și ultima zi, nu?”
“ Dacă e din cauza Monei, vreau să-ți spun cㅔ
Vass hohoti simțind cum i se golește inima de sînge:
“ Ultima zi, ei bine, n-o să ți-o dau, ticălosule, jigodie ordinară…fiindcă, țeapă, nu ai cum să mi-o mai iei!”
Rînji și îndreptă țeava spre tîmpla dreaptă, acolo unde îi pulsa dureros un spasm final. După ce reverberațiile bubuiturii se stinseră, iar fumul mirosind a salpetru ars se risipi prin colțurile camerei, Mateescu privi o vreme, amețit corpul prăbușit, inert și pata de sînge care se lățea pe covor. Ridică arma, o puse în buzunar și, hîțînînd din tot corpul, ieși cu pași tîrșîiți și umerii căzuți, trăgînd ușa apartamentului în urma lui.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  heteroclit, poate...și coclit pînă-n șpanurile redefinirii poetice.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 21:07:11
         
 
  compilici, la tine "ofuscat" e tic verbal, mai ai "rebarbativ" si parca mai e unul, nu mai stiu, cat despre iubire, lasa-ma, frate, sunt hetero...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-22 20:46:45
         
 
  nu fi poltron și ofuscat, fane, știi doar că din iubire camaraderească pt tine mai intru aici, să văd cum te dai în stambă cu reșapările, frezările și barbotările poetice. ține-o tot așa, europeea te va binemerita.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 20:32:15
         
 
  frate compilici, ma cam plictisesti. cearta cu propria clona a fost singura sclipire de geniu a micului tau sejur de intravenoase, dar pentru un carturar de talia ta, e putin. geaba mijloace, daca n-ai idei. in absenta maestrului, invarti aceeasi flasneta. or fi ouale maestrului rascoapte bine, dar macar le are. tu, cu schimbarea de sex, deh...

p.s. asa inflacarat cum te vaz, pun pariu ca nu rezisti la nivel 100 mai mult de-o saptamana. in avans, hai libi!
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-22 19:53:03
         
 
  Fănele, ia o pauză respiră, du copilul la culcare și pe urmă numără-i ouăle lui Peia, laolaltă cu I/uril(*btw, eram sigur că vei interveni offtopic, că deh pe topic, nu ai cum, tu preferi alba/neagra nu blackjack).poate te calmezi e enternășănăl dei of poietri, se serbează pohețeii translatori au ba, de pretutindeni.scrie o ludmilă, aprinde o feștilă de sufletul răposatului Tomozei! de vrei, nu-i musai...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 18:24:52
         
 
  ""nene" ești cu flecarii, cuvîntarii și grataragii din breasla matale, pușcă, ăia cu care dai o dușcă...ai priceput?" (Gheorghe Rechesan)

unii zic ca e din prea multa iubire (maestrul moare, epigonii ii preiau retorica, cu tema cu tot, cu stil cu tot, cu greseli de ortografie cu tot).
in opinia mea, lucrurile sunt mult mai simple, e vorba de cateva sinapse lipsa, in vremea noastra, chestiune remediabila chirurgical.
si asta deoarece "grataragii", evident, se scrie cu 3 i, precum "copiii", "ageamiii", "zarzavagiii", etc etc.
sa fim optimisti.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-22 15:15:29
         
 
  măi, nene i.g.p., dacă te mai iei de femei pe saituri îi povestesc lupulicii ce pramatie ești! o lună încheiată papi numai tocăniță de noduri și dormi în cada din baie...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-22 13:44:40
         
 
  Tanti Domnica se pare ca face spume: 4 comentarii i-au fost refuzate.. phiiiiii, ce de nichiperci se bat la gura tastaturii Domnicai...Aoleleleu  
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-20 15:04:08
         
 
  viata, fratilor, cum da coltul ierbii, se umple saitu de gagici!!! :))))  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-20 12:37:28
         
 
  Nu-i adevărat!
Domnica-s io!
Întrebați-l pă epigarntu, care m-a căutat sub kilt!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 11:47:07
         
 
  Nenea Rechesan, prin afirmatia : "da, mai bine versatil, decît cu moravuri de mizil" aduci atingere (negativa bineinteles) FESTIVALULULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ȘI EPIGRAME 'Romeo si Julieta la Mizil' un concurs decent si longeviv. Daca te-ai referit la menzil, e mai rau ca lovesti in tagma curierilor. Nu iti ies azi neve-urile.

Nenea Rechesan (iti spun asa pentru ca esti cu mult mai in varsta decat mine si este desigur un semn de maaare respect) hai, sa fim seriosi... iti comentezi propriile texte? ha!ha!ha!
tu centrezi, tu dai cu capul.. ba inca o si provoci pe donna Domnica:"nuș ce-mi spune că n-aveți cojones să țineți un jurnal literar pă bune!" Adica pregateai alta centrare..:))

Mai ramane acum - ca sa fie numarul complet- sa intri pe invitatia la Spectacolul dedicat Zilei Internationale si lui Nichita Stanescu si sa spui mascari..:))

Predictibil, nene Rechesan si RAMAI IN CONTINUARE TOT fara credibilitate.
CUM SA MAI CREZI CE SPUNE un individ care dupa ce ca isi face clona, comentaza sub textele clonei, uita, APOI, ca s-a clonat?

Esti mare, nene Rechesan, mare...
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-20 10:33:52
         
 
  i.g.p, interventia dumitale, mon vieux, miroase a șpriț și șfară de mici...așadar, dacă despre textul de sus nu ai avut niciun comentariu, corect ar fi să te abții de la considerente de ordin personal.da, mai bine versatil, decît cu moravuri de mizil în cîmpul liternautic.oricum ai tupeu, asta nu pot să contest.

PS "nene" ești cu flecarii, cuvîntarii și grataragii din breasla matale, pușcă, ăia cu care dai o dușcă...ai priceput?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-20 09:43:25
         
 
  "multumesc tuturor pt lectură și observatii.
Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 20:37:14"

gheorghita, dragule, ti-au facut schimbare de sex?!!! :))))
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-03-20 09:40:55
         
 
 
cum pot corecta textul? mă poate ajuta un redactor?
Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-17 11:39:03

nexam redactori, donșoară, doar cioaca cu, virgulă catrenele sale aluziv-sexoase. about giornal, e cam simpluț-sărăcuț-pisicit.încercați să renunțați la diminutive, smotocei, etc. deși nuș ce-mi spune că n-aveți cojones să țineți un jurnal literar pă bune!
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-18 12:25:44

multumesc tuturor pt lectură și observatii.
Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 20:37:14



Tot versatil, tot versatil, nene Rechesan?

 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-03-20 09:23:32
         
 
  multumesc tuturor pt lectură și observatii.  
Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 20:37:14
         
 
  Pe de altă parte, ce-ar mai fi avut de pierdut?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 18:18:36
         
 
  Și pe mine m-a nelămurit (mai bine decât nedumerit) finalul.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 18:17:33
         
 
  Domnule Recheșan, aveți într-adevăr un talent remarcabil în a crea personaje și dialoguri. Acțiunea curge fluent și îl ține captiv pe cititor pînă la final. Ideea schiței este excelentă (îți mizezi propria viață fără să te gîndești la consecințe, apoi găsești răzbunarea supremă împotriva celui care te-a învins și umilit) și poate că merită dezvoltată într-o lucrare mai amplă.
Doar că, la sfîrșit, mi-a rămas și mie un sentiment amar, dar nu din cauza deznodămîntului ci pentru că am avut senzația că lipsește ceva, că ideea nu e suficient susținută. Primul punct discutabil e legat de miza pariului: Vass nu își pierde o zi din viață ci face un fel de schimb de roluri cu Mateescu. Ce s-ar fi întîmplat dacă Vass cîștiga? Cum ar fi dacă Vass chiar nu trăiește acele 20 de zile? (e drept, intrăm în zona SF, dar ar putea fi interesant). Al doilea e dat de motivația răzbunării, care îmi pare destul de șubredă: poate se putea creiona o corelație mai clară, mai puternică între Mateescu și eșecurile lui Vass.
Există în text și cîteva mici scăpări:
- "mai ai optsprezece zile să-mi cedezi" - de fapt, la momentul respectiv mai erau 19.
- "rezervase două bilete pentru un sejur de zece zile" - cele 10 zile nu sunt suficiente; dacă sejurul ar fi fost de 18, s-ar fi justificat și ziua rămasă pentru final.
- "...te-ai oprit la fix!" - numai un nebun nu se oprește la 20, deci replica nu putea fi spusă de un cunoscător al jocului, precum Mateescu.
- "... trebuia să mă opresc" - discutabil: "stand"-ul la 14 puncte este sinucigaș; e drept că Vass nu cunoaște jocul, totuși replica ar fi mult mai credibilă dacă ar fi dat HIT cu 15-17 puncte.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-03-19 17:50:11
         
 
  Rară și... amară...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 16:56:03
         
 
  Da,o variatiune crancena pe tema 'print si cersetor'.  
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-03-19 16:40:41
         
 
  Profesionist scrisa, mana buna, dar sentimentul care urmeaza lecturii e amar. O concluzie de care ma despart fara regrete. O joaca de-a viata si cu viata pe care n-o accept, in ipoteza ca m-as baga in pielea protagonistilor. Oricum ar fi, ideea finala de a trage clapa la modul definitiv e o rara gaselnitza, de ce sa n-o zic.  
Postat de catre sters sters la data de 2013-03-19 16:35:03
         
 
  Bine scrisă, bine articultă și... crâncenă.
Mână de profesionist.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-03-19 14:41:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  N.A. Îi avertizez din nou, pe userii Dumitru Cioaca, epi glumist și andrei florian să se abțină de a comenta sub acest text. E modul meu de a protesta împotriva prezenței lor pe acest sait...încă literar!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-19 12:16:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE