PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Nina Carp Din strãvechea vatrã a Comãneºtilor, unde noul ºi vechiul se împletesc la tot pasul, amintind de vremi trecute ºi victorii actuale, Drumul 12A,care vine tocmai din Þara Ardealului prin pasul Ghimeº-Palanca îl poartã pe neostenitul cãlãtor spre Târgul Ocna, altã vestitã aºezare moldoveanã. Care îºi trage numele de la vechile exploatãri de sare, iar de acolo, dupã numai 18 kilometri de cale se aflã renumita perlã a Moldovei – Slãnicul - iar pânã la ea se trece prin Cireºoaia, legendara localitate care ºi-a legat numele de nepieritoarele acte de eroism sãvârºite de ostaºi români în iarna ºi vara anului 1917. Peste culmea Coºeni, în vatra cãruia aceiaºi þãrani în hainã militarã, în aceiaºi teribilã încleºtare pentru fiinþa neamului ºi a þãrii au spus cotropitorului un hotãrât ºi legendar “Pe aici nu se trece"! Si nu s-a trecut. De la Tîrgul Ocnei ºi pânã la oraºul Gheorghe Gherghiu-Dej îi numai o palmã de loc, iar din vatra acelei cetãþi a chimiei româneºti pânã în Borzeºti, satul în care a copilãrit o vreme cel mai mare ºi mai viteaz domnitor al Moldovei - ªtefan cel Mare - nici nu ºtii încotro sã te uiþi mai întâi. Pe acelaºi drum se poate cãlãtori înainte, pânã la Adjud ºi spre largurile þãrii, dar noi l-am sfãtui pe cel pornit sã cunoascã Moldova ºi legendele sale sã lase acel drum la Coþofeneºti ºi s-o coteascã la dreapta, pe drum secundar, însã bun, care îl scoate drept în Panciu, în pragul Þãrii Vrancei, ea însãºi o legendã vie, prin ale cãrei sate mai pot fi întâlniþi ºi azi localnici care se duc la treburile lor de toate zilele îmbrãcaþi în frumoase costume populare româneºti, aºa cum sunt ele de la începutul veacurilor ºi poate chiar mai de dinaintea veacurilor noastre, când le-au purtat sciþii ºi geþii ºi dacii lui Burebista rege. Din Panciu drumul prinde a urca panglicã de asfalt lucitor spre Muncelu, pe sub culmea Mãmâia - despre care legenda zice cã ºi-a cãpãtat numele tocmai în vremile cele vechi, când dacii au aºezat pe brânele ei momâi asemãnãtoare cu oºtenii, de i-au speriat pe legionarii romani ºi-u fãcut sã se întoarcã înapoi peste munþi - apoi spre Varniþa Rãcoasa ºi legendarul Mãrãºti, care sunt tot atâtea punct de reper ºi însemne ale vitejiei fãrã de seamãn izvorâtã din nemãrginita dragoste de þarã ºi neam a þãranului român, care a format Oastea cea mare a þãrii ori de câte ori þara ºi neamul se aflau în primejdie. Iar de la Mãrãºti, la doar 9 kilometri de mers se aflã comuna Câmpuri, cu satul Rotileºti, în care mai trãiesc ºi azi strãnepoþii lui Moº Ion Roatã, al cãrui nume va rãmâne în veci legat de istoricul act al unirii principatelor române. Urcând alþi 11 kilometri de drum printr-un peisaj pitoresc se ajunge la Dragoslavele ºi mãnãstirea Soveja, tãrâm parcã rupt din basme ºi legende, mult cãutat de vizitatorii sosiþi în þara noastrã din tuspatru zãrile lumii. ªi dincolo de Soveja, alþi 14 kilometri de cotituri ºi încolãciri dupã capriciile muntelui, calea ajunge la popasul Lepºa, umbrit de muntele Fântâna lui Bucur, despre care se zice cã ºi-ar fi cãpãtat actualul nume de pe urma unei întâmplãri care s-a petrecut acolo pomenitã pânã-n zilele noastre de legende ºi povestiri. Deºi era venit din lumea largã cu cât era pe dânsul ºi-o traistã goalã-n vârful bãþului, Bucur ªchiopu îndrãgise locurile acelea de parcã acolo ar fi vãzut lumina zilei. ªi-i plãceau oamenii aceia aprigi la muncã, de le sfârâiau treburile-n mâini, viforoºi la joc, încât gemea pãmântul sub tãlpile lor când se încingeau în hore ºi sârbe, dar blajini la vorbã ºi sãritori la nevoie, cum nu prea întâlnise pe unde îl purtase soarta lui amarã. -Dã, mãi bãiete!…Eu n-am cea chivernisealã ca sã-mi trebuiascã slugi s-o învârt, dar dacã zâci cî ai vre numa’ sã-þi agoniseºti cele trebuincioase vieþii…rãmâi ºî pi lângã mini, cî eu n-am ficior ºî dacã îi hi vrenic…poati mi-i hi de ajutor la bãtrâneþî, care nu mai sunt cine ºtie ce departe, i-a zis badea Zamfir Cheagã, cu care intrase-n vorbã pe când acesta se necãjea sã strângã-n vãlãtuci o corhanã de cositurã. Numa’sã nu-mi aud vorbe cu rudele tãle ºi sã am pi urmî nãcazuri, cã aºa ºî pi dincolo. -N-ai sã ai nica, nici un feli di nacaz, bade, cã n-am nici un feli di rudi, i-a rãspuns Bucur. -Aiasta nu sî poati, mãi bãieti !… Diloc! Cã fieºtecare om are pãrinþi, fraþi, surori, moºi, mãtuºi…mã rog, cimotii, deci trebuie sã ai ºî tu pi cineva. -Oi fi având, bade, însã eu nu le ºtiu! ªî nici ele pi mini! Dupã, câte am oblicit aº fi dintr-un sat di pi marginea Dunãrii, care o fost cãlcat într-o zî di turci, ars ºî împrãºtiat. N-o mai ramas nimeni acolo; doar pi mini m-or gãsât niºte oameni la vro douã zâle dupã aceea într-un bordei nãruit ºî pi jumãtate ars, în niºte bulendre unde, rãci ca gheaþa ºî mai mult mort decît viu. Bucuroºi cã mai suflu, m-au luat la cãºile lor ºî mi-au zâs Bucur. Pi urmî, pintru cã am schiopãtat vro doi ani di zâli din cauza unei trântituri pe-o talpã, iscatã dintr-o muºcãturã de ºãrpi, mi-au zâs ºi ªchiopu. -ªi di ci n-ai rãmas cu oamenii aceia care te-au cules ºî te-au întors la viaþã? -O bucatã di vreme am rãmas la dânºii, crescut de un om, dar o dat nacazul ºi pisti satu acela, cã l-o globit un boier mare ºi omu’ la care am stat eu o fost ucis di slugile boierului aceluia pintru cã n-o avut di undi plãti ghirurile care i s-o cerut. ª-au mai fost schilodiþi ºî alþi oameni. De aceea într-o noapte s-o bejãnit tãt satu’ încotro o vãzut cu ochii, iar eu am prins a colinda lumea cercând sã-mi fac un rost. -Mãi bãiete…De-amu ce-o fost s-o dus ºî nu sî mai întoarci; n-are rost sî mai boceºti. -Apãi cã nici nu bocesc, bade, numai cât îmi pare rãu de oamenii aceia, cã erau de treabã ºî di omenie. -Or mai fi ºî pi unde or fi ajuns, iar tu sã fii aici, unde poþi sã-þi încropeºti viaþa ta; dacã þi-o plãcea. Dacã nu în altã parte…cã lumea-i largã, mãi bãiete ºi români ca noi sunt pânã hãt departe spre inima ei ºi la oricare dintre ei ai ajunge ai sã gãseºti o uºã deschisã ºi o mânã întinsã, dacã ai sã fii om la locu’tãu. Numai la cei cu strânsurã multã, cã la ceia altfel se macinã fãina, dupã cum ai ºi vãzut. Dupã vreo trei, ori patru ani de zile nici n-ai fi zis cã a mai fost vreodatã ºi prin alte pãrþi de lume, aºa de bine se fãcuse una cu oamenii de prin partea locului. Nici copii mãcar nu-l mai arãtau cu degetul ºi nu mai strigau dupã el ”palaizerul”, cum strigau la început. Devenise de-al lor!… ªi lui badea Zamfir Cheagã îi creºtea inima cât bostanul turcesc când vedea ce fecior vrednic a dobândit pe neaºteptate, tocmai când se gândea cã îl ajung pustiile de bãtrâneþe ca mâine-poimâine. Se fãlea cu el în toate zilele ºi mai cu seamã duminica ºi sãrbãtorile, când îmbrãcau straie curate ºi se duceau la bisericã, iar de acolo la horele tineretului. ÃŽnalt, lat în umeri ºi subþirel în mijloc, cu faþa mãslinie ºi ochii focoºi, fãcând gropiþe ºãgalnice în amândoi obrajii când prindea a râde, cam începuse a bãga fetele-n rãcori când þinea fruntea horei, cu o mânã-n chimir ºi alta pe dupã mijlocul fetei de alãturi. Mai cu seamã la horele de la Nedei, când se adunau oamenii de prin toate satele din jur, ba încã ºi de dincolo de munþi mai veneau unii pentru cumpãrãturi ºi vânzãri de oi ºi vite, dupã care urmau nelipsitele petreceri cu rachiu bun ºi lãutari vânoºi, care o þineau lunga din arcuº pânã ce cãdeau laþi de ostenealã toþi oamenii, laolaltã ºi români ºi secui, care se aveau de bine ºi învârteau treburile mânã în mânã. Odatã, la Nedeia cea mare de la Sânpetru,a venit la nedeie ºi nemeºul Gheorghe Kovacs, aducându-le cu el ca sã vadã nedeia ºi pe nana Rosza, nevasta lui, grofoaia ºi Marghita, fata lor, despre a cãrui frumuseþe se cam dusese vestea în toatã secuimea ºi prin þinuturile stãpânite de români. Pãrea o zânã a pãdurilor, scoasã de-a dreptul din poveste ºi nemeºul era tare mândru de asta, alungând peþitorii încã de la poartã, dacã nu erau de neam mare. Numai o datã l-a învãluit Marghita în apa ochilor ei limpezi ca tãurile de munte pe Bucur ºi acela ºi-a pierdut cumpãtul, încât nici nu mai ºtia cum îl cheamã ºi de unde îi. Nici soarele nu-l mai vedea mãcar din cauza fetei. Dar nici ea nu-ºi deslipi ochii din ochii lui Bucur ºi când a prins-o el în braþe s-o învârtã într-un cerdaº i se pãrea cã a prins sã zboare prin nouri. Ar fi vrut sã cânte lãutarii aceia la nesfârºit ºi ea sã nu se mai desprindã din braþele acelea vânjoase în care se simþea atât de bine. ªi lãutarii au cântat! Din cerdaº au dat-o pe sârbã au fãcut horã, din horã corãcheascã ºi tot aºa pânã ce n-a mai rãmas în picioare decât o singurã pereche: Bucur cu Marghita. Bagosloviþi de lãutarii frânþi de ostenealã, s-au tras ºi ei mai la o parte sã rãsufle un pic, sã-ºi mai vie-n simþiri pentru alt rând de joc. -Mie-mi zice lumea Bucur, cã aºa mã cheamã, a informat-o el pe fatã. ªi-s de aici, din sat, gospodar! Rãsuflând precipitat, îmbujoratã ºi ostenitã, fata a tãcut întâi, uitându-se lung la ceata lãutarilor care se cinstea cu rachiu ºi râdeau cu oamenii ºi cu flãcãii, apoi a ºoptit abia auzit. -Marghita! Aºa mã cheamã. -ªi din ce sat eºti tu, Marghito, cã nu te-am mai vãzut pe la noi! -Din nici unul! ÃŽs de dincolo de munte, din târgul secuilor. -ªî-I frumos pe-acolo, pe la voi? -Tot ca pe-aici. -Dacã-I tot ca pe aici, na-I vre sã rãmâi în partea astalaltã de munte, la noi, cã ºi nouã ne plac fetele cele frumoase. -V-o fi plãcând, bãdiþã, nu zic ba, dar ceea ce vrei matale nu se poate, cã nouã fetelor, nu ni-I îngãduit sã facem ce vrem, ci ceea ce ni se porunceºte; mai întâi de cãtre pãrinþi, pânã ce ne mãritãm ºi dupã aceea de cãtre oamenii noºtri, tãtã viaþa, oftã fata. -Dacã-I pe-aºã…tare m-aº îndemna sã te scot de sub un rând de porunci ca sã-mi porunci tu mie, tãtã viaþa ºî eu m-oi supune fãrã crâcnire. -Poate cã nici eu n-aº zâce ba, gâlgâi fata a râs, da’nici asta nu-I de capul meu; musai sã zâc cum zâce tata. -ªî el ce-o zâs pân-amu? o iscodi el. -Pân-acu’ mai nimic! Atâta doar, sã fiu fatã cuminte ºî la locul meu pânã ce o hotãrâ el cãrui peþitor sã-I zâcã da. -Da’ o mai fost pân-amu pi la voi peþitori, ori încã nu? -Ei nu! De vreo douã veri ºi toamne de când tot ne bat la poartã peþitorii, dar taica nici sã nu audã de dânºii. -Da’di ci, Marghito? Ci cusur li gãsãºti? -Cusururi nu s-or gãsi, Bucure? Dai peste dânsele fãrã sã te aºtepþi, darãmite când le mai ºi cauþi ziua-n amiaza mare cu lumânarea aprinsã!… -Aprig om trebuie sã mai fie tatãl tãu! oftã Bucur. -Unu-I nemeºul Gheorghe Kovacs în tãtã secuimea, îl asigurã fata, nu fãrã urmã de laudã. -Poate eu oi ave mai mult noroc cu el, bãnui Bucur. -La ce sã ai noroc, Bucure? vru Marghita sã afle mai pe-ndelete. -La ce alta dacã nu la vorbe? Cã doar n-am a face alt târg cu el decât sã i te cer de nevastã!… -O-ho!…Da’ ºtii cã nu te încurci cu fleacuri? se mirã fata. -De!…Am sã încerc sã fac ºî eu cum îmi dã brânci inima. Pânã atunci însã, hai sã-i mai tragem o rotundã, cã iaca, lãutarii ºi-au luat porþia de rachiu ºi au început alt rând de jocuri. Pânã la spartul nedeiei au fost tot unul lângã altul, au jucat amândoi, încât îi scuipau babele din vârful buzelor, ca sã nu-i deoache cumva, atât de bine le ºedea împreunã. Iar în rãstimpuri, când nu mai puteau nici lãutarii sã-i zicã, se odihneau ºi schimbau vorbe mai pe ocolite ºi mai de-a dreptul. -Tu, Bucure, pân-acu’la tãte fetele cu care ai jucat la nedeie le-ai spus cã vrei sã le trimiþi peþitori? vru ea sã afle. -La nici una, Marghita, cã nici una nu mi-a cãzut aºa de dragã ca tine, o asigurã el. -Nu chiar aºa, dar dragi þi-au fost mai multe, îl tachinã fata. -Deloc, Marghita! Am jucat cu multe, frumoase sî ele, cã pi la noi, dupã cum vezi ºî tu… mai nu-s fete urâte, dar nici una încã nu s-a lipit de inima me; numa’tu! Marghita roºi pânã-n albul ochilor ºi privirile ei îi spuserã atât de multe lui Bucur, încât bietul bãiat se fâstâci ºi uitã ce-a mai vrut sã-i spuie. Dar dupã un alt rând de joc îºi veni în fire ºi-i zise fãrã sã clipeascã. -Dacã ceea ce citesc eu în ochii tãi îi cât de cât adevãrat, sã mã aºtepþi, Marghita, cã nu târzie vreme oi bate în poarta lui taicã-tu. -ªi ce anume zâci tu, Bucure, cã ai fi zãrit în ochii mei? se linguºi fata. -Promisiunea cã n-ai sã zâci nu când te-o întreba taicã-tu dacã vrei sã vii în partea astalantã de munþi, sã-mi fii nevastã ºî stãpânã. -ÃŽntâi sã mã întrebe, dacã o ave chef sã mã întrebe ºi-atunci oi vedea eu ce-oi spune, râse fata. De a duoa zi dupã nedeia cea mare Bucur nu mai era cel de altãdatã; nu mai vedea pe unde calcã, nu mai ºtia pe ce pune mâna ºi treburile începuserã a-i ieºi cam pe dos, încât badea Zamfir era numai mirare. -Ci-i cu tini, mãi bãiete, cî parcã n-ai mai fi tu? îl întrebã el. -Ba îs eu, tãicuþã-cã tãtuþã îi zicea pãrintelui sãu adoptiv de la o bucatã de vreme încoace-da’ cu alte gânduri ºî cu alte nacazuri. -Lasã-le focului di nacazuri ºî pune mâna cole di mânâcã ceva, cã di douã zâli încoace o þâi tot într-un oftat. -Nu ni-i foami, tãtuþã! -Cum sã nuþ cie, mãi? se mirã omul. -Dacã nu-i este, iaca nu-i ºi mai lasã bãietu-n pace, cã ºtie el ce face, îi sãri în apãrare lelea Nona. -Dac-ar ºti, ar zâce, n-ar stârci aºa di parcâ-i bãtut di brumî! -Dacã þ-oi zâce mã tem cî te-oi supãra, tãtucã ºî eu nu vreu asta. -Amu…dacâ tot ai început…zî pânã la urmâ ºî piurmâ oi vedea eu dacã m-oi supãra ori mi-a trece ºî m-oi veseli. -Vreu sã mã-nsor! trânti el ca din baltã. -Iac-aºa, dragu maichii! Sî ti-nsori, cã aºa-I ghini ºi aºa-i frumos, îl aprobã lelea Mina bucuroasã. -Nici eu nu zâc cã ar hi tocmai rãu, deºî…dacî aº sta sî mã gândesc mai ghini… parcã nu pre aº putea sî dau mãrturii despre bunãtatea mâncãrii iºtia, râse el hâtru, pe sub musteþe, uitându-se pieziº la nana Mina sã vadã: zice ea ceva -Aºããã!…tãrãgãnã ea vocea. Care va sã zicã aºa þi-i vorba acu, moºnege? Dupã ce te-ai ghiftuit nu-þ mai place mâncarea? -Da-apoi dã, fimeii hãi!…Aºã ar hi dacã sãtul ar þâne o viaþã-ntreagã; da’ nu þâne, cã iar te apucã foamea ºî tot strachina vechei bunã ºî la preþ. Da’uiti cî ne luãm cu vorba ºi nici n-am aflat mãcar cam cine ar urma sã ne hie norã. Ha? Cine-i, fãtul meu? -O fatã de peste munte; o secuie; o cheamã Marghita. -ÃŽi bunã ºî secuia, mãi, cã ºi acelea-s femei frumoasî ºî vrednice di poþi linge mac la ele-n casã. ÃŽi bunã, mãi dacã voi vã placeþi! Da’…tatã-su cine-i? L-ai vãzut? ÃŽl ºtii? -Nu l-am vãzut ºî nici n-am vorghit vreodatã cu el, da’ ni-o spus Marghita cã-l cheamã Gheorghe Kovacs ºi-i nemeº la târgu’ secuilor. -A-ra-can di mini, bãiete!…Da’alta mai bunã n-ai putut gãsî? duse badea Zamfir mâna la gurã,de parcã l-ar fi apucat numaidecât o grozavã durere de dinþi. -Da’asta ci ari, mãi omule?! sãri ºi lelea Mina de la locul ei. -Are cã-i fata lu’ tatã-su ºi tatã-su îi nemeº, din cii cu nasu di cearî, cari viseazã numai mãrii ºi tãrii, necum sã se uite la unii ca noi. -Da’fata þâne la mine, taicã!…Mi-o spus chiar e, la nedeia asta mare, cã am giucat mai tãtã zâua cu e ºî mai tãtã zâua am tãinuit ºi-am chibzuit; o zâs cî dacã îi trimit peþâtori n-are sã zâcã nu. -E, nu! Cî o hi fatâ bunã ºi i-oi hi chicat drag, da’tat-su nici n-ari sî vreii sî steii di vorbî cu noi. -Videm noi cum a hi!…Da’pânã atunci zâc sã pregãteºti peþâtori ºî sî ni ducim cu dânºi pentru a tocmi nunta în câºlegili di iarnâ. -Mãi bãiete…dacî aºa þî-i voia…aºa o faci, da’tari mã tem cî nu facim ghini!…Mai bunã era una mai goluþî, mai saracuþî, cã altfeli ti înþelegi cu omu’mai sãrãcuþ, hie el ce-a hi, român, sãcui, neamþ, arman ori altî naþie. ÃŽn timpul ãsta, dincolo de munte, în casa nemeºului, nana Rosza se apucase s-o toace mãrunt pe Marghita. -Tu, fatã hãi, apoi eu cu tatã-tu am socotit cã te mai scoatem în lãrgime sã mai vezi ºi tu altfeli de lume decât slugile din ograda noastrã, da’vãd cî tu ai luat-o rãu pe-o ureche, nu-þ mai iese din cap balþatul cela cu care te-ai tãt zghihuit cât o fost nedeia di lungã. Tu n-ai vãzut cî era un þopârlan? -Ba era fecior frumos, mamã! se împotrivi Marghita. -O fi fost, da’nu dupã starea ºî averea noastrã! ªî-ai aflat barem cum îl cheamã, dacã tot oftezi atâta dupã el? -Bucur îl cheamã; îi olah! -Alta amu! Dupã ce cã-l cheamã Bucur mai e ºî olah! -ªi ce dacã! Doar olahii-s tãt oameni ca ºî noi ºî vãd cã aiºtea care-s pi la noi se împacã bine cu secuii noºtri. -D-apoi…cã ce ar ave di împãrþit! pãmânt îi destul pintru tãþi ºi treabã mai multã decât se poate face; da’aºa-i tatã-tu: sã nu vadã picior de olah de când unu’Constantin vroie sã mã ieie pi mine. Era bãiet frumos ºî di om gospodar! -ªi di ci nu l-ai luat, mãmucã? -Di ci, di ci!?…De-aceea câ n-o vrut bunicu-tu nici în ruptu’capului; cã lui nu-i trebuie olah la uºã, cã nemeºu chiar dacã-i mai bolânzâu tãt nemeº rãmâne ºî câte altele. -Da’ci tata o fost bolânzâu cu matale? -Ba ghini cã nu! Numa eu ºî cu sufletul meu ºtie câte am tras în tinereþe; acu’ s-o mai potolit, da’tot mai are draci ºî fiori din când în când, aºa…când îl apucã. -Poate cã o sã-i placã Bucur când l-o vedea. -Da’di ci sã-l vadã? -Pintru cã i-am spus cã dacã trimite peþitori eu n-am sã zâc nu. -Da’tata-tu? La o sãptãmânã dupã Sâneculai în poarta nemeºului bãturã peþitorii aduºi de badea Zamfir Cheagã ºi flãcãul lui de cãpãtat. Vorbele cele de datinã, purtate din generaþie în generaþie, pãreau cã trec pe lângã urechile nemeºului fãrã sã lase nici-o urmã, cum nu lasî vântul. Ba încã de vreo douã ori a mai ºi cãscat, ca sã arate ºi mai bine cã toate câte se spun îl lasã rece, de parcã i-ar fi spus cã mâine are sã plouã ori are sã fie soare. La urmã abia a catadicsit sã deschidã ºi el gura ºi sã lepede câteva vorbe: -Apoi…oaspeþi dumneavoastrã…vã mulþam fain pintru laudele fãcute fetei mele ºi-atât. -Cum aºa? se mirã vãtaful peþitorilor. Nu ne dai nici un rãspuns? -Ba! fu nemeºul cât se poate de scurt. -Da’de ce una ca asta? întrebã badea Zamfir negru di supãrare. -De-aceea cã nu vreu sã dau fata dupã flãcãu’dumitale. -Dacã nu mã dai dumneata, mã duc eu! îndrãzni Marghita, aprinzându-se obrajii ca soarele când aratã geanã pe rãsãrit. -Ba tu nica, fato! Cã dacã îndrãzneºti sã-mi ieº din cuvânt ti închid într-o monastire ºi-acolo au sã-þi putrezeascã oasele. -Gyuri!…Eºti nebun! La sufletu’ei nu te gândeºti? sãri nana Rosza sãi ieie apãrarea. -Apãi ,mãi muiere…mâncu-þi eu prescurea ta, dacã ºî tu ti dai dupã dânsa…ti mântui ºî pi tini! Ori ce? Þi-ai adus aminte de olahu’tãu, care-þi mirosea mereu catrinþa când erai la mãta fatã? se zbârli nemeºul, negru de draci ºi roº în obraji de mânie. -Jupâne nemeºule, se ridicã badea Zamfir cu tãrie. Noi am venit la casa dumitale cu vorbî bunâ, sî ne înþelegem ca oamenii, cã copchii iºtia s-au înþeles, da’vãd câ dumneata ai luat-o pi partea ceilaltã ºî încechi cu sudalmile. -ÃŽn casa me grãiesc cum îmi place; care nu vre sã audã, n-are decât sã plece! o retezã nemeºul scurt. -De plecat om pleca, da’nu înainte de a-þi spune încã una: dumneata nu te-ai supãrat pi noi cî suntem di alt neam, ci pintru cã nu suntem din nemu celor avuþi tare, cã averea dumitale la avere trage, cum trage banu’la ban ºî pãduchii la þâgan! Bogaþi n-om fi, jupâne nemeº, da’oameni gospodari ºi de cinste suntem. -Mare chelbe! Ia, acolo câteva cozi de oi ºi-o fieºteicã de pãmânt ºî vã þineþi gospodari! râse nemeºul rãu. -Atât cât avem ne ajunge sã trãim ca lumea, fãrã sã cerem cuiva ceva ºî fãrã sî ni ploconim schinãrile în faþa cuiva; mai digrabî întindem în sare ºî ne uitãm sãnini la soari, decât sã întingem în unt ºî sã ne uitãm tãt în pãmânt. -Asta-i zicere de-a voastrã, de-a olahilor ºî di capu’vost sî þîe, cã noi, sãcuii, avem altele mai bune ºî mai priincioase. -Tatã, se amestecã iar în vorbã Marghita, Bucur e fecior gospodar, la casa lui am cu ce trãi ºî n-o sã te supãrãm cu nimica; nu ne trebuie de la tine nici un capãt de aþã! -Þi-am poruncit sã taci ºî sã piei de-aici! se rãþoi nemeºul. -N-am sã plec ºi nici n-am sã fac ca tine, tatã, cã mii drag Bucur ºi el þine la mine mai ceva decât la lumina ochilor; dã-mi voie sã mã mãrit ºi nu-mi mai amãrî viaþa! -Vai, beserica ºi precista maicii tãle, încã! Ai curaj sã te râdici împotriva me ca sã-l aperi pi dânsul? Pi hãidãu’ista? -Is gospodar la casa me, jupâne nemeº ºî nu haidãu la stâna domniei tale. ªi dacã Marghita vre, eu îs gata º-amu s-o eu cât îi pi dânsa ºî n-ave fricã, domnia ta, cã n-om cheri! îl înfruntã Bucur cu tãrie. -Ba numa’niºte ciomege pi spinãri ai sã iei de la mine, dacã-þi ridici nasu’ la purtare. -Tatã! Þipã Marghita. -Nimic! Atâta timp cât n-ai sã fii fatã la locu’tãu, dupã starea pi care o ai, stãpân þi-oi fi, nu tatã! -Ruºâni sî-þ hie, jupâne nemeº, cã rãcneºti aºa la fatã di faþã cu noi, se stropºi la el ºi badea Zamfir, înroºit ºi el de mânie ºi obidã. Dacã ai hi om cu scaun la cap, cât di cât, ai bãga samâ ci ghini sî potrighesc bãieþîii ºî ci ghini li stã împreunã! Þ-ar da bãietu’ ista ºî marea cu sarea pintru fata ta, cî îi în stare sî facã orici, numai sã i-o dai di nevastã. -Ori ci, ai zâs? Bine! ªî iaca ce þi-oi spune, olahule: când fecioru’tãu a sãpa fântâna aceea, atunci i-o da ºî eu fata. ª-amu gata! Duceþi-vã în treaba voastrã cã mi-aþi fãcut capu’cãlindar. -Am s-o fac! ªî-am sã-þ dau apã din ea, jupâne nemeº! Iar tu sã mã aºtepþi, Marghita,cã eu pânã dã colþul ierbii gat fânfâna ºî vin sî te ieu. -ÃŽ-hî! paºte murgule iarbã verde! rânji nemeºul într-un colþ ºi le întoarse spatele. Negri de supãrare ºi de necaz cãlcau înapoi spre casã de parcã ar fi cãlcat pe altã lume. Abia când se apropiarã de locurile lor li se mai descleºtaserã ºi gurile. -Dã, mãi bãiete!…Mie sã nu-mi banuieºti, cî eu þ-am spus di la bun început cî bocotanul, de orice fel de om ar hi el, tãt bocotan rãmâne; la dânºiii sufletu-i în chimir ºî omenia-n pungã. -Da nici chiar în halul ista! se cãinã lelea Nona. -Sã zâcem bodaprosti cî n-o fost ºî mai rãu, cî la aiºtia nu-i mari lucru sî puii câinii ºî slugile pi tini. -Sã fi-ncercat numa’!…Cã-i arãtam eu lui! se mânie Bucur. -Gata! De-amu nu-i mai arãta nica, mãi bãiete, cî îi mai ghini aºa; catã ºi tu altã fatã, cã sunt destule frumoasâ ºî pi la noi, îi trimitem peþitori ºi la iarnî facim nunta. -Ba! Nu facim nici un feli di nuntî, tatucã! -Da’di ci, mãi bãiete? Cum aºa? -Iac-aºa! Ghini! La iarnã nu fac nuntî, ci fântânã pi vârful muntilui, cum i-am zâs nemeºului. -Da’aiasta-i o prostie, mãi bãiete, cî nu mai dai tu di apã-n vârful muntelui cât îi hau’ºî pârãu’! Cheatra sacã-i fãrã apã! -Ba eu oi scoate apã ºî din cheatrã sacã, numa’ s-o ieu pi Marghita! ªi chiar de a doua zi se apucã de sfredelit în vârful muntelui, tãind piatra aºchie cu aºchie, numai din ciocan ºi daltã. Dar zilele treceau unele dupã altele, pe deasupra lui prinserã a se vânzoli vântoasele, îl troianeau zãpezile, însã de apã tot nu era chip sã deie. Nu mai ºtia nici când îi zi, nici când îi noapte! ÃŽn coate ºi-n genunghi scurma îndãrãtnic, ca un orbete, ascultând în rãstimpuri sã audã dacã nu cumva sunã vreo vânã de apã. Abia dacã îºi îngãduia sã roadã câte un colþ de malai, ori sã soarbã câte o lingurã de fierturã rece când reuºea bade Zamfir sã ajungã la el. -Las-o focului di fântânã, mãi bãiete ºî întoarci-ti acasî, cî o mai rãmas numai chelea ºî ciolanili di tini, îl îndemnã badea Zamfir, podidit de milã. Dar Bucur tãcea cu încãpãþânare ºi continua sã sfredeleascã muntele. Ajunsese atât de adânc, încât gura fântânii se mai vedea din adânc numai cât un bãnuþ, dar tot mai trãgea nãdejdie sã deie de apã ºi sã se ducã s-o ieie pe Margita. Pe primãvarã, însã, când începuse a pripi razele soarelui ºi el ieºise din hruba lui sã cate oleacã de cãldurã, un moºneag care drumuia pe acolo, ca sã iasã-n alt plai, se dãdu în vorbã cu el. ªi mai din una, mai din alta, pânã la urmã o luã mai de-a dreptul: -Apoi de-amu…poþ sî ti pârpâleºti mult ºî ghini la soari, cî tot nu mai ai la ci cata apã! -Da’di ci! sãri el ca ars, bãnuind cã nemeºul o închisese în mãnãstire pe biata fatã, ori ºi mai rãu: o mãritase cu sila. -Apoi de-aceea cî di supãrare ºî di ciartã cu tatã-su s-o harghit, ghiata fatã º-o luat-o razna prin munþi sã te cate pi tini. -Undi, moºule? In cari munþi, cî pi aici n-am vãzut-o ºî nici n-am auzât-o strâgând. -Pãi nu! Cã nici n-aveai cum! Di hãrghitã ce era o luat-o partea ceilaltã º-o prins a bântui alþi munþi ,tot strâgându-te pi tine. Da’tãce chitic ºî sî ascunde ca jivina când auzã glasurile acelor care împânziserã munþii s-o caute, din porunca lui tatã-su. ª-o tãt umblat aºã, din munþi în munþi pânã ce o rebegit odatã, pi o zapadã mari ºi o cherit, sarmana, pi cel mai înalt chisc, ca sî vadã mai mult în jurul ei, sã te zãreascâ pi tini; ori poati trãge nãdejdea cã în fiecare chisc s-ar putea sã hii tu!…Parcã cine mai poati ºtii ce-i în mintea nebunilor!… Odatã numai a rãcnit bietul Bucur, de au hãuit toate vãile, apoi a cãzut cu pieptul pe buza fântânii acelea ºi-a plâns zile-n ºir, pânã a umplut-o cu lacrimi. ªi-a stat fântâna aceea aºa multã vreme, plinã cu apã cãlduþã ºi sãlcie, pe care nici pãsãrile cerului nu se-ncumetau s-o beie. Pe urmã s-a nisipit, s-a înfundat de nici locul nu i se mai cunoaºte. A rãmas numai numele pe care-l poartã muntele ºi azi, Fântâna lui Bucur, iar munþii prin care a hãlãduit Marghita dupã ce s-a hãrghit ºi-a prins a-l cãuta pe Bucur, ca ºi piscul unde a ajuns-o moartea, se numesc de atunci munþii Harghitei ºi vârful Harghita. VICTOR POGOR Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Multumesc foarte mult pentru aprecieri, tuturor celor care au citit nuvelele postate de mine. Toate aceste cuvinte nu fac dacat sa-mi incalzeasca sufletul si in acelasi timp sa-mi para enorm de rau ca toate acestea nu pot fi auzite de cine si-ar fi dorit mai mult decat orice. Nimic din ceea ce a scris tatal meu nu este publicat. Sunt numai manuscrise pe care incerc sa le transcriu si sa le dau "drumul in lume" prin intermediul acestui site, incerc sa implinesc un vis... si poate candva voi reusi sa fac posibila publicarea acestor franturi de viata... Cu multumiri, Nina Carp [email protected]   Postat de catre Nina Carp la data de 2004-06-08 18:04:46               Textele acestea imi sunt tare dragi! Vorbesc limba sufletului meu. As dori sa stiu daca sunt publicate, tiparite cumva, pentru ca as fi interesata sa il pot achizitiona!   Postat de catre Ina Cirlan la data de 2004-06-08 09:28:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE