|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ca o eșarfă albă |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Ca o eșarfă albă, din somnul meu învins,
se-nalță către astre, în cercuri solitare,
din dale întronate în triste trotuare,
acordul unei lire pe-un portativ surprins.
În game policrome, ploioase ori sumare
galactice vibrații, cu tonul grav și stins,
trezesc din hibernare haloul necuprins
ce-mparte norii aspri în forme statuare.
Ești ca un fir de apă mirific și întins,
o umbră-a unui abur sau poate-o resemnare
croită printre pietre și vise liniare,
prinsoarea mea cu viața sau viața înadins.
Sublimă, nesperată, deplină vindecare,
îmi cânți lieduri calde- chiar dacă azi a nins,
în timp ce felinare în mine ai aprins
și străzile, mai toate, se-ntunecă-a plecare...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|