|
|
|
|
|
|
|
|
|
Și ape curând despletite |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Ne-adoarme, iubite, ne-adoarme
trecutul cu flori și secunde;
în mreaja plăpândelor unde
privirea-i un joc între arme.
Apasă, iubite, apasă
trăgaciul de dor și de jale
spre iarna cu brațe astrale,
spre voalul de albă mireasă.
Mă-ntunecă noaptea, mă lasă
din vraja pornirilor tale
în lacuri cu-arome letale,
în gura aceea uriașă.
Ce-nghite iubirea, înghite
din ornicul orei fecunde
cu nuferi crescuți în rotunde
iluzii, deja învechite.
Zăpezi nu mai sunt să palpite
și viața ne merge agale
visând la suișuri florale
și ape curând despletite.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos, frumos- ca de fiecare dată.
Vă mulțumesc,
|
|
|
|
Postat
de catre
Camelia Constantin la data de
2013-02-16 11:55:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,, trecutul cu flori și secunde
plecat e la tine în rai
și, raiul, plecat nu știu-unde
la mine, în cântec, mai stai!
,, privirea-i un joc între arme,
cu degetul stai pe trăgaci
când ciuta din mine adoarme
ca fulgii de nea pe copaci
,, Apasă, iubite, apasă,
nu pierde în neguri clipita,
ninsoarea -,, ca un voal de mireasă
îmi toarnă în vise ispita
,, Mă-ntunecă noaptea, mă lasă
să dorm cu luceferi pe tâmple,
cu ochii închiși, tu apasă
trăgaciul, apoi să se-ntâmple
,, Zăpezi nu mai sunt, să palpite,
tăcerea trosnește ca gheața,
și cântă în noi dimineața
,, Și ape curând despletite
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-02-13 10:30:28 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|