PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
E timpul ca noi să păşim în cântec* (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan E timpul ca noi să păşim în cântec* Cântecul, înţeles ca stare de revoltă non-violenta asemeni firului de iarba care are forţa de a străpunge asfaltul, modelat de "arcuirea" celebrei flăcari albastre, are darul de a ne aduce pe fiecare mai aproape de "Dumnezeul nostru" si, de ce nu?, de "Dumnezeul absolut" Superba "definiţia poetică", "arcuire de trup de voce de suflet", pentru a desemna starea de cântec a celebrei artiste care a plătit cu viaţa "suprdoza de artă". Ce pacat că finalul teluric a fost o supradoză de heroina ! Şi, doamne, ce "supradoză de cântec" prezenta ea la Woodstock in 1969 ! Şi cânta, şi cânta. Şi revolta împortiva societăţii alienante care avea sa-i devoreze pe mulţi dintre acei idoli şi, în final, simbolul însuşi. Societatea de consum, asemeni rechinilor, simţea "mirosul de sânge". Acum, la peste 30 de ani de atunci, aproape toate simbolurile acelei generaţii au fost confiscate, de o societate rapace, societate care confiscă şi comercializează tot. Până şi revoluţiile, că acum rapacitatea s-a globalizat. Însă cântecul rămâne. Şi acum ca şi atunci, când ascultăm vocea ei "cad bucăţile de inimă/se sparg sonor în jur". Fericita şi inedita experesie poetică sugerează starea ascultatorului vrăjit până la transă, până la atomizare şi disocierea de propriul trup pe care ajunge să-l simtă străin "ca pe o haină străină luată de la garderobă" . Iar sufletul ajuns "târâtor pe caldarâm" înţelege parcă faptul că mai mult nu se poate. Că se atinge absolutul. Că strigătul împrumutat ar putea fi ultima şansă de regăsire. Un poem remember, o reverberaţie peste timp ca un text arcuit în imaginaţie, gata să elibereze gândul salvator, ca o săgeată bine ţintită în trăirea noastră poetică. E timpul. Text postat de către Elena Ştefan *cause you got dem ol'kozmic blues again mama** to Janis Joplin ea cântă arcuire de trup de voce de suflet într-o rugăciune pană acolo sus la dumnezeul ei şi lumina o învăluie şi cântă şi cad bucăţile de inimă se sparg sonor in jur I know, honey, I know so well how it is să iţi simţi corpul ca pe o haină străină luată de la garderobă să iţi târăşti sufletul pe caldarâm ca pe o povară inutilă degetele să ţi le numeri ghemuit într-un colţ îngenunchiat a neputinţă şi să plouă în tine but that's the end of the road, the end of the world, that's the way back to your home, the way back to your love doar o dată mai împrumută-mi strigatul într-o altă încercare de a nu mă rataci de mine împrumută-mi ruga mercedez benz and booze and psychedelic dreaming just you and Bobby McGee once again acum, hai, pune microfonul jos you little girl blue e timpul ca eu să pşesc în cântec **Text postat de către Dana Stanescu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE