FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Creația - câteva observații
Text postat de Elena Stefan
O creație, în fapt orice creație (artistică, științifică, practică) reprezintă o noutate în spațiul noesic. Care, prin unicitatea și valoarea sa, poate deveni reper valoric spiritual. Spun „poate deveni” pentru că simpla „creație” adică simpla sa existență nu este suficientă pentru integrarea în „marea semnificație axiologică universală”. Adică pentru valorizarea sa. Orice creație reprezintă o „potențialitate spirituală valorică”. Respectiv o virtualitate.

Prin creație înțeleg orice produs novativ al minții umane - și nu numai- care se diferențiază de oricare alt produs existent anterior apariției acestuia.

Creația în sine, în afara unui receptor, este o existență doar „cu potențial valoric” dar, la limită, este doar un posibil semnificant însă, axiologic vorbind, unul „mort”. El capătă viață și valoare prin intretextualitate, respectiv prin contribuția receptorului (lector, privitor, auditor) și a contextului. Adică interrelaționarea creației cu secvențe din întreg conținutul noesic al receptorului și al mediului. De aceea se poate autonomiza o infinitate, hermeneutic vorbind, de variante interpretativ-receptabile ale oricărei creații.

Este de domeniul evidenței că actul receptării poate fi ierarhizabil. De unde și diversitatea de grade axiologice. Printre acestea, inadecvarea la creație, poate conduce la ideea nonvalorii acesteia. Când inadecvarea devine majoritară o creație poate fi aneantizată. Cel puțin temporar. Evident inadecvarea poate avea multiple cauze. Însă, într-un spațiu cultural normal, pe baza unor repere valorice, sedimentate de-a lungul timpului, educațional, euristic, analogic ori antinomic se poate accepta ideea adecvării receptării creației, așadar a receptării sinergetice a acesteia. Ca urmare a interrelaționării autor (prin creație) mediu (context) și receptor (prin universul său noesic). Se utilizează de multe ori exemplul icebergului. Pentru naivi, ingenui ori nepregătiți, icebergul reprezint㠄ce se vede” Adică doar partea de la suprafață. Pentru perceperea întregului trebuie „venit de acas㔠cu ceea ce nu se vede!

În virtutea libertății de expresie și de valorizare, valorizarea unei creații poate fi obiectivă (în special pentru creația științifică) însă în cea mai mai mare parte (pentru creația artistică) este subiectivă, pentru că, în domeniul creației spirituale, în special al literaturii și artei, subiectivismul personal și colectiv pot fi determinante în aprecierea și impunerea unor valori.

De multe ori, și istoria este plină de exemple, „valorile” „impuse” instituțional sau nu, de către grupuri ori „batalioane de asalt ideologic” s-au dovedit a fi efemere ori chiar dacă au „rezistat” o vreme, s-au dovedit a fi caduce, imediat ce factorii de „impunere” au încetat să mai existe. Am convingerea că tot ce se impune cu forța, din punct de vedere valoric, poate fi pus sub semnul întrebării ba chiar nu are valoare perenă.

Aspirația dintotdeauna a artistului a fost și rămâne creația perfectă. Din păcate intangibilă însă, din fericire, suficient de motivantă pentru seria infinită de artiști de-a lungul timpului. Care, chiar dacă nu vor fi realizând creația perfectă, au realizat și realizează opere valoroase unele rămânând în istoria spirituală a umanității drept capodopere.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE