FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cântec
Text postat de Ion Gabriel Pusca


te-am desenat într-o noapte.
mi-au zburat culorile din degete
peste sânii tăi.
erau docili, aburinzi,
încurcați să mă vadă gol
ca o punga de supermarket nefolosita.

tremurau sfioși dacă
imi plimbam vârfurile
culorilor peste ei.
respiram încolțit de umbre
ca o plantă într-un ierbar
deschis la asfințitul
piersicilor pârguite.
pufos ca un sân de mamă care alăptează
era chipul desenului.
te-am desenat repede: cu părul fluturînd pe cer,
cu șoaptele prelinse pe dupâ gâtul caiselor
și caișii erau docili, aburinzi,
încurcați să mă vadă gol.
un gol de care nu se teme nimeni.

eu eram sâmbure,
sâmbure de piersică eram
și tu erai piersică
fără sâmbure, erai.

și eu sâmbuream
și tu te piersiceai:
'de ce mă sâmburești,
sâmbure? de ce?'

'ca să nu te vadă oamenii.
tu ești o piersică fără sâmbure.
!să nu te vadă oamenii...'

Te-am desenat atunci,
mi-au zburat culorile din degete
peste sânii tăi.
erau docili, aburinzi,
ca două piersici fără sâmbure.

!să nu te vadă oamenii...
!să nu te vadă oamenii...




(2004)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dna Petrescu,

'Ca-i punga de supermarket sau punguta cu doi bani, acelasi lucru in receptarea mea'

Am inteles. Este in regula. M-a derutat faptul ca in celalat comentariu ati spus o 'punguta DE doi bani'.

Multumesc.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-16 08:13:51
         
 
  Peia, pentru a putea modifica ceva in bine sau in si mai bine este necesar sa schimbi opinii, sa interactionezi cu ceilalti, sa discuti argumentat la obiect.
tu care stai cocotat in varful unui stalp si de acolo ii scuipi pe toti cei care trec pe sub el, nu prea ai cum sa intelegi acest lucru. Esti atat de sus sau esti atat de miop incat nu distingi ce se intampla pe teritoriul din raza ta vizuala. Si scuipi peste tot ce misca. De ce? Pentru ca esti singur si incrancenat si esti'cineva'. Cineva care arunca invective catre ceilalti, cineva al carui orizont este marginit de ecranul computerului. Tu habar nu ai despre cine si ce vorbesti, pe cine si de ce scuipi. O faci din reflex asa ca , te rog: mergi cu Dumnezeu inainte si lasa-ne pe noi acolo unde suntem. Multumesc.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-16 08:10:09
         
 
  Domnule I.G.P.,
Incepeti ca Apollinaire, suprarealist, si busiti o comparatie care ma intoarce in lumea lui Creanga. Ca-i punga de supermarket sau punguta cu doi bani, acelasi lucru in receptarea mea, deoarece nu toate pungile de la supermarket sunt albe. Ce, n-ati vazut pungi rosii, violete, albastre?
In schimb "gol/un gol de care nu se teme nimeni" se incadreaza firesc in jocul iluzoriu al senzualitatii pentru ca cel care desena a devenit el insusi subiect al reprezentarii, o reprezentare "in absentia" care "zapaceste" caisii.
Si cu asta punct.
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-02-16 01:16:18
         
 
  A, și se vede ce tecxte ți-au vîrît pișcotarii-n protofel: după cum zici, nește poze, că pe mine mă interesează pozele voastre, tot așa cum mă interesează sanscrita.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 00:38:16
         
 
  pușșșcă,
Te mai dai tu de-a dura pe pîrtia iluziei că ești cineva?
De-a dura, zic, adică pricepi ce vreau să zic, că ești băiat dăștept, gîndești cu blacheurile.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 00:36:32
         
 
  nu te copiez, Peia, doar iti arat o oglinda si te tratez cu aceeasi superficialitate cu care si tu ii tratezi pe ceilalti. Si da, deseori ma distrez pe seama ta, esti amuzant..:))

Si, uite, pentru ca ma induiosezi cu hotararea cu care te convingi pe tine insuti ca eu nu am valoare (de parca ar conta!), priveste cateva poze de la

"cenaclu ăla al tău, dă milogi, și [...] pișcotari":

http://cenacluldeseara.blogspot.ro/

Fotografiile sunt facute astazi, 15.02.2013, la Cenaclul de Seara, la Biblioteca Nationala a Romaniei.

Măi peia, măi băiatule, măi scriitorule,
Să-ți explic: maturizeaza-te!
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-16 00:07:10
         
 
  pușșșcă,
Nu ești și tu apt a fi în stare să spui doo vorbe dă la tine?
Trebuie să-mi răspunzi, copiindu-mă?
Du-te la cenaclu ăla al tău, dă milogi, și pune-i pă pișcotari să-ți întocmească un răspuns mai acătării.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 22:50:37
         
 
  Măi peia, măi băiatule, măi scriitorule,
Să-ți explic:

canta la alta masa!

Dupa ce inveti sa te exprimi corect in limba romana, poate!, te iau in consideratie. Sau nu.

Multumesc!
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-15 22:27:26
         
 
  Dna Petrescu, uitam celelate intrebari, dar, va rog, plecand de la ideea:
'P.s.
poezia mi-a placut, cu exceptia partii semnalate. Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-02-15 14:54:53

v-a placut si :
'gol.
un gol de care nu se teme nimeni.'

pentru ca in acceptiunea acelui 'pas' intre 'Cantec si Jelanie' si versul de mai sus ar trebui sa fie neecoliterar. Astept cu mare interes macar raspunsul -fara eschive golumice- la aceasta intrebare. Multumesc.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-15 22:07:28
         
 
  Măi pușcă, măi băiatule, măi scriitorule,
Să-ți explic: atunci cînd folosești, conștient, un anume tip de limbaj, oleacă mai acana decît vorbirea așa-zisă "corectă", se cheamă că ți-ai asumat acel lucru. Și că nu comiți, doamne fere, niciun fel de atentat la puritatea academică a limbii. Am spus, cred mai jos, dar reiau, că nu știu dacă nu am fost cenzurat: a veni să incriminezi, cu mînie proletară, acel tip de limbaj, care poate fi socotit, la limită, argou, e ca și cum ai da cu mămăliga-n lapte! Ca și cum l-ai acuza pe Caragiale pentru limbajul folosit în "pedagog de școală nouă".
Te faci, adică, de kko, tu, procurorul de caz. Dealtfel, e elementar să preupui că, oricine are măcar un neuron activ, acela pricepe despre ce e vorba.
Dar, a veni cu aere de mare preot al ritualului lingvistic, răsucind frazele ca porcul, dovleacul, și dînd tot în gardul primăriei cu expresiile, așa cum faci tu și alți prețioși de pe aici, crede-mă că e mai mult decît ridicol: este monstruos de hilar!
Iar tu, ÎN CALITATE DE SCRIITOR, oh! (fac precizarea asta, pt a nu fi considerat un atac la persoana pușcă care e, altcum, destul de onorabilă: mănîncă mai rar decît am presupus eu!!), tu, zic, ești un jalnic mînuitor de vorbe goale!

Punct.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 20:06:31
         
 
  Domnule I.G.P.,

pasul (nu Tihuta,nu Gutai,etc) poate fi o masura de distanta precisa de la om la om,de la poet la poet, de la poem la poem, de la cel ce vorbeste la antevorbitor,de la poet la comentator si nu mai amintesc de cea de la pamant la luna.

P.s.
poezia mi-a placut, cu exceptia partii semnalate.
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-02-15 14:54:53
         
 
  Dna Petrescu, aveti dreptate.

Chiar ma mir ca editorii nu au refuzat textul din pricina acestei expresii:'gol / ca o punga de supermarket nefolosita', neecoliterara, in opinia dvs.

'dupa cum de la Cantec la Jelanie nu e decat un pas.' de doua ori aveti dreptate. In acelasi registru putem spune ca de la Dumnezeu la om nu este decat un pas -omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu- dar ce prapastie traverseaza acest pas!

Am o curiozitate: vi se pare 'eco' schingiuirea / siluirea exprimarii in limba romana facuta cu seninatate in asertiunea antevorbitorului dvs:
' vrea să zică kă e lihnit dă foame!'?

Sau va este teama sa puneti in discutie o asemenea problema?
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-15 13:11:33
         
 
  Domnule I.G.P.,

in jocul subintelesurilor putine formulari isi mentin statutul 'eco', dupa cum de la Cantec laJelanie nu e decat un pas.
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-02-15 11:57:46
         
 
  Doamna Petrescu, de la amicul Golum ma astept la orice aberatie, el nu se pune la socoteala, dar ma surprinde modul in care percepeti dvs comparatia:

eu nu ma asimilez pungii, doamna Petrescu. Va rog recitit materialul. Nu Pusca este cel care deseneaza,.

Si in continuare sunt nedumerit: ce este impotriva principiilor ecoliterare in "'gol ca o punga' face trimitere la punguta de doi bani" ?

Chiar ma intereseaza opinia dvs, argumentata daca se poate, referitor la problema ecoliterara pe care ati identificat-o.

Astept cu interes. Multumesc.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-15 00:43:07
         
 
  Domnule I.G.P.,
Infatisarea are aici sensul de (re)prezentare nicidecum de fizionomie, drept care am considerat nepotrivit sa va asimilati unei pungi oarecare, chiar nefolosita.
In ceea ce priveste principiile ecoliteratre, 'gol ca o punga' face trimitere la punguta de doi bani.Nu intru-n amanunte ca nu vreau sa ma suprapun peste antevorbitor.
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-02-14 21:42:20
         
 
  Camilo,
nu te-ai prins:
"gol/ca o punga de supermarket nefolosita", vrea să zică kă e lihnit dă foame!
cum e deobicei...
și nu e neeco, e nehalit!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-14 21:10:12
         
 
  Dna Petrescu, imi scuzati nedumerirea, dar ce legatura are infatisarea mea - cum o fi ea- cu comparatia 'gol ca o punga de supermarket nefolosita' utilizata in text?
si ce gasiti dvs neecoliterar in aceasta comparatie? subliniati termenul care contrazice principiile ecoliterare, va rog...
Multumesc.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-14 20:55:44
         
 
  gol
ca o punga de supermarket nefolosita


sa-mi fie cu iertare daca aceasta comparatie nu-mi pare prea onorabila nici pentru infatisarea dvs.,nici pentru ecoliteratura...
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-02-14 17:57:05
         
 
  Golum ai dreptate.  
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-02-14 16:00:23
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Uauuuu!
Vrusăi să mă apțiu, da’ nu poci!
Cum să stai stană în fața unei asemenea opere de sîmțire îngerească șî suavitate angelică?! (doamna Helena, scuze că vă iau pîinea!)

Deeeci... zice poetu:

„te-am desenat într-o noapte.
mi-au zburat culorile din degete
peste sânii tăi.”

Care va zică, posibilitățili e două:
a) Eva stetea, pardon dă espresie, în costumu lu adam, șî anume cu hale țîțe cum le-a făcut mă-sa (văzui c㠄țîțe” e eco să spunem!...);
b) Eva era numa-n mintea poietului, se fîlfîia p-acolo, în chip dă păsărică, zburătăcea – că d-aia s-a și esprimat poietu, în sensu că a „zburat” culorili alea dîn deștete, care deștete mîngîiaoră văzduhu, cu catifelațiuni lirice.

Și cum eraoră țîțili (eufemistică-gingaș vorbind: sîni), cum eraoră ele?

„erau docili, aburinzi,
încurcați să mă vadă gol
ca o punga de supermarket nefolosita.”

Cuuum? Să-l vaz㠄gol” pă poietu? Văleu, păi ce comparațiune cu „punga de supermarket nefolosit㔠e aia, cînd poeitu e ca un bazin dă combustibil, îndelung folosit? Face biata muză atack, își dă demisia dă la ghișeu dă inspirație!
Nu, așa ceva nu să ezistă, e sadic, e în contra regulilor liricei dă amor.

Căci iată ce făceau sînii, respectiv țîțili?

„tremurau sfioși dacă
imi plimbam vârfurile
culorilor peste ei.”

Normal. Dacă erau siliconate, tremurau ca piftiile, săracele! Și mai tremurau și dă frică, anume cunoscînd pasiunile gastronomice ale poietului. Oooodată mușca dîn răcitură, ca Fomilă dîn murătură, dă sărea siliconu pă pereți șî s-alegea prafu dă frumușață dă muză. Dă remarcat metafora „vîrfurile culorilor” care este dinții dă lup ai lu lupișor!

Moment în care, adrenalina sărea-n arterele poeitului cu o mie dă coloane dă mercur presiune, căci ”respira” agitat, și anume:

„încolțit de umbre”

Dupe care, cu:

„șoaptele prelinse pe dupâ gâtul caiselor
și caișii erau docili, aburinzi,
încurcați să mă vadă gol.
un gol de care nu se teme nimeni.”

Mă rog, să remarcăm „gîtul caiselor”, care se umanizaseră brusc, docilizînd pînă și bieții pomișori, dîn care ieșea aburi, numa la gîndu că poietu o să se zbenguie gol-goluț, ca un mieluț pur, behăind liric, prin grădina raiului. Și cine să se teamă de o alcătuire așa gingașă și nevinovată?

Dar ce behăia el, lăcrămioara lu Dumnezeu?

„eu eram sâmbure,
sâmbure de piersică eram
și tu erai piersică
fără sâmbure, erai.”

Sîmbure? Sîmbure dă ce fel dă piersică? Dă piersică uriașă, pesemne. D-aia crescută la regim dă urgență! Era el, poietu.
Căci muza nu avea sîmburi, se perpetua pîn butășeală.

Și ce mai gîngurea mielu?

„și eu sâmbuream
și tu te piersiceai:
'de ce mă sâmburești,
sâmbure? de ce?”

Aoleu! Cum vine, doamna hermenută asta, căci pre noi, novicii, ne depășește, hermenutic vorbind, problema! Un miel să se „sîmburească”? Păi, atunci de ce nu și un sîmbure să nu se mielească. Sau mierlească, mă rog.Ba, mai mult, mielu, în sîmbureala-aburela lui, striga: „de ce mă sâmburești, sâmbure? de ce?”
Păi, că bine zice omu! Sîmburelu ar trebui să-și vază dă sîmbureala lui, mielu dă behăiala lui, iar poietu dă, pardon, abureala sau ăbăreala lui!
Ni se pare corect!

„Te-am desenat atunci,
mi-au zburat culorile din degete
peste sânii tăi.
erau docili, aburinzi,
ca două piersici fără sâmbure.

!să nu te vadă oamenii...
!să nu te vadă oamenii..”


Noi credem că nu pe țîțili voia să le ascunză poeitu, ci taman el să se ascunză dă privirili indiscrete, ccccă ce face omu cu mâna lui, poiezie să numește!
Parol!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-14 14:45:28
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE