FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
File de istorie postrevoluționară (1)
Text postat de Vasile Hurmuzache
Pașalâc la sfârșitul mileniului doi


Vrură să ne facă turcii
cât le-au curs pe-aicea mucii
pașalâc.
I-am certat cu fier și țeapă
și i-am aruncat în apă
bâldâbâc!
Asta, fiindcă au fost proști
și-au venit cu nori de oști,
bey
și mai proști, bată-i nevoia,
n-au mâncat salam cu soia
ei.

În țara lui foaie-verde
nu puteau decât a pierde…
Tarii
au rămas cei ce strigară
des și tare către țară:
legionarii!

Cum, pe-atuncea, în Carpați
eram toți emancipați
și culți,
văzând steagul verde, cred,
și neștiind de Mohamed,
mulți,
tot poporul de ciobani:
- Ce-a făcut ultimii ani?
- Cum?
A fost plecat din țară?
Păi, atunci a dat-o-n bară,
scrum
să se-aleagă din nebunii
slujitori ai semilunii!
Noi
suntem în consens cu cei
ce ne vor într-un bordei
original,
călărim mârtoagă chioară
ce, orbind, trage să moară
cal.
N-avem țară de vânzare
( oare, totuși, cine are?!),
vrem
să muncim fără răsplată
si să vindem, fără plată
tot.;
să n-avem nimica sfânt,
să arăm pe cer și-n vânt,
chiar
atunci când ne-o fi greu
să-mpușcăm în Dumnezeu
iar.
Vrem urechi străine-n uși,
ochi holbați de cărăbuși
la geam,
Vodă emanat din praz
și Divan fără obraz.
Ne-am
solidarizat pe loc,
vrem doar fum și nu vrem foc.
Știm
să mințim, furăm, să bem,
frecții pe picior de lemn,
muncim.
Vrem în târguri și în piețe
roiuri mari de muște tse-tse
nu
golănime și strânsură
fără lacăte la gură…
Tu,
măi, Sultane, prostovane,
vii cu frig și vii cu foame,
vrei,
pentru calul tău pursânge
să chiulim până la sânge…
Zmei
ne vom face de-o fi cazul
să-ți schimbăm spre vest macazul.
Du-te
cât mai ai harem și oaste
și nu-ți punem sula-n coaste…
- Și apoi, să știi, măi , dragă,
noi purtăm într-o desagă
țară,
sunt cu noi, până una-alta,
cavaleri de YaltaMalta
dară,
vezi și tu, desaga-i goală,
fierbem sucul propriu-n oală
și
facem totu’, hopa-hopa,
să intrăm în Iuropa,
nu te prosti…

- Măi, popor de somn profund,
bea-ți otrava pân’ la fund…
Și,
măi, Ioane, dragul meu,
să te bată Dumnezeu
în cer
și Allah să-ți facă vânt
repede de pe pământ,
amin!
Secera și cu ciocanul,
flinta și cu toroipanul,
știu
că le ții pe metereze
- chiar și tunuri cu proteze –
dar
tocmai cei ce-n strună-ți cântă
îti pun piedică și trântă
iar
eu nu voi răbda afrontu’
să îmi stea în față Frontu’,
clar?

- Măi, Sultane, știi ce-mi ceri?
Am ciobani și am mineri,
chițaci,
urși și toată secta Secu’,
nu ți se aprinde becu’?
Taci?
Bine faci, că la mânie
am și-o gloată roșie.
Eu,
îți sunt preten, nu-ți vreau răul,
nu știai c-aici e hăul meu?

- Cum, când calea mi-e deschisă,
a privi gândești că pot
cum furi piersică, caisă,
ca să papi singur compot?
Îndrăznești să pui poporul
tău să țină Ramadan?
Ai uitat? predecesorul
tău a fost numit Șeitan
și trecut la drepți cu sila…
Nu ți-a spus nimic fosila?
Nu ți-a spus că vrând să tragă
de pe românași trei piei,
cizmăria lui, măi, dragă,
a dat faliment? Ehei,
de-a Allah să nu îți pară
rău că vrei să mă gonești…
Când s-o face foc și pară
,,golănimea’-n București
și apoi în tot cuprinsul,
vei veni-n genunchi să-mi ceri
să fim pretini, să trec Nistrul
cu spahii și ieniceri…

- Hai, siktir! Eu am mineri…
Mă’, tu nu știi geografie,
nu știi că la ,,Ape”-am fost?
Peste Nistru nu-i geamie,
cum de ești așa de prost?!

- Bre, mai leagă-un pic cățeaua,
că se face-acuși de ziuă;
ți-a lucit la ,,Ape” steaua,
d-aia bați apa în piuă…
Recunosc că-n geografie
n-am fost și nu-s tare eu,
peste Nistru nu-i geamie,
nici un fel de Dumnezeu!
Da’ atunci, figură laică,
un’ ți-e steaua cu noroc?
Ăștia nu vor balalaikă
și-nvârteli de cazacioc…

- Gata cu obrăznicia,
ori te cari cu toata șatra,
ori, ca să-mi cunoști mânia,
îmi asmut pe tine ,,Vatra”!

- O! nici nu visezi, bădie,
câți în cale mi s-au pus,
să nu-mi ctitoresc geamie
pe valută, ca-n Apus…
Dar, m-am strecurat de-a dreptul
printre mari și printre mici,
nu mai face pe deșteptul,
cu un pumn de firfirici…
Ce te urli? N-am otită…
Vrei cu ,,Vatra” să mă sperii?
Bună-i doar, biata ceontită,
să îți tragă ție perii..
Asta-i calea spre privată
- vreau să zic, privatizare ?
Nu îți pot ura, măi, tată,
decât bravos, la mai mare!

- Ia stai, liftă, nu o șterge,
nu- ți dau voie nici să miști!
Ce-i cu steagul ăsta verde,
ce știi de iredentiști?

- Bre, o cauți cu lămpașul,
vrei să batem câmpii iar?
- Ba, dar eu îți sunt nănașul,
bozgor de legionar!

- Aferim, caricatură
roșie, față umană!
călarești un cal de ură,
Scornicești aiurea-n rană…
Nu mai vreau să stăm de vorbă,
tu ascunzi trotil în ciorbă
și sub limbă doar venin
din petale de ciulin…
Plec ‘napoi la Istambul,
ce-am văzut îmi e destul.
N-am știut, acuma știu,
că sositam prea târziu;
închini țara-n răsărit
ca un popă răspopit.
De aceea-mi dai cu sâc,
ți-ai făcut-o pașalâc!

- Măi, Sultane, ce-ai cu mine
de într-una mă contrezi?
Reprezinți puteri străine
și mă destabilizezi…
Șterge-o, cât îți iartă Frontu’
vorbăria și afrontu’
și nu dau porunci la oaste
să îți pună sula-n coaste!

…Și abia plecă jupânul,
ce mai vaiet, ce mai zbucium,
cu pietroaie-și umple sânul
oastea la chemări de bucium,
ranga, bâta și toporul
în consens le ia poporul.
Vin din văi, ieșind din smoală,
licurici cuprinși de streche
și nu vin cu mîna goală…
scule fără de pereche
le agită, strigă tare
,, El apare, soarele răsare!”
(Asta era, zău, minciună:
era noapte fără lună;
ei strigau dar, cerul, prost,
sta-norat precum a fost!).

Vin, pe turci să îi linșeze,
oști călare pe marfar;
sunt chemați pe metereze
din ,, Obiectiv-ul Militar”
unde șef peste raia,
unul orb și potlogar,
un istoric han tătar
ce le-a tras o cacialma
cu minciuni și cu îndemn
de pe limba lui de lemn,
ce-a jurat pe câlți și iască
Turcia să vestejească…

N-a fost nici un Războieni
și n-a fost nici un Vaslui,
turci de-au fost, au fost vicleni
și n-au spus-o nimănui…
Astfel, oastea de strânsură
s-a văzut bătând din gură,
și, mai grav, bătând cu ranga
mai ceva ca în Katanga!
Tot ce poartă ochelari
(o, precis că sunt maghiari!...)
trebuie tocat mărunt,
de la cel cu păr cărunt
pân’ la cel cu țâța-n gură…
Și, pătrunși de-o sfântă ură:
(ce se cheamă nebunie!)
- Dă-i la mir, măi, Văsălie!
- Mătăluță de ce fugi?
- Dă-i la cap, că poartă blugi!
- Ăsta, ce-a făcut, fârtați?
- E studentă…
- Atunci, dați!
- Oameni buni, nu vă e milă,
ce-a făcut biata copilă?
- Nu ți-e bine , măi fosilă?
Ești cu ăștia, cu drogații,
cu lumpenii…Fîrtați, dați-i
pân’ o faceți toată bubă,
și-asvârliți-o într-o dubă!
- Profesoară ai zis? Codoașă!
Dați cu parul pe cocoașă!-
- Ăsta mort ca șobolanu’?
- Un cirac de-a lui Cîmpeanu…
- Doamne, încotro s’apuc?
- Omorîți-l, ăsta-i turc!
- De ce dați, ce am făcut
dacă pașnic am trecut?
- Nu ai dreptul să exiști,
te-ai înscris la țărăniști!
- Cu ce drept, stimați fârtați,
vreți să mă legitimați?
- Rupe-i botul lui de cal,
ăsta este liberal!

După ce-au tocat turcimea
de pe străzi și piețe, case,
și-au tăiat în carne vie
și au sfărâmat la oase,
au pornit-o, licuricii,
să vâneze inamicii
și-au luat sediu cu sediu
în original asediu…

- Asta-i casa lui Coposu?
- Nu, bă! e Arhitectura,
de-unde-a dat mereu cu gura
drogatu’ ăla bărbosu’…
- ‘Tui pe mă-sa și Christosu’!
Dacă-mi pică, spurcăciunea,
poa’ să-și facă rugăciunea!

Și-au găsit vreo câțiva turci
ce în genunchi stăteau cucernici…
- Meritați luați în furci,
mama voastră de nemernici!
Da fii’ncă avem topoare,
tot n-o să vă fie moale!

Și i-au căsăpit pe turci
ca la spartul de butuci,
și-au pus ură de la mână,
aruncându-i în fântână…

- Astea ce-s’ pe-aici, ortace?
- Cărți smintite! Eei, ptiu, drace,
astea-s’ droguri…Ce hârzob
mai e ăsta? Dar aici?
- Dă-le naibii, fă-le zob!
mama lor de nimurici!
-Ăsta-i video, măi, dragă…
- Bagă-l iute în desagă!
…Și-au continuat dreptatea
făcând praf Universitatea…

Alte pâlcuri de trabanți
(plus yesmeni și sicofanți)
au pornit-o de hingheri
spre alt cuib de ieniceri,
ce ziceau, auzi scandal,
că-s’ Partidul Liberal.
- Hai, ortaci, la ticăloșii
ce ne-au împilat strămoșii,
vom găsi la ăști șnapani
și-o tiparniță de bani!
- Ia, auzi, paranghelie…
Tu de unde știi, Ilie?
- Ce te bagi, bă’, ca zevzecu’,
i-au spus ăștia de la Secu’…
uite-i, ăștia doi din față,
detașați azi dimineață…
- Unde-s’, bă’? nu văd niciunul
înțolit ca astă sectă…
- Prost oi fi? Faci pe nebunul?
Băi, guzgane, băi, insectă,
ai în bilă întuneric?
Ne aflăm în plin război,
ei s-au înțolit identic,
ca să semene cu noi…

Și au dat asalt, bădie,
ca străbunii la Smârdan.,
n-a scăpat din chițimie
neghiogit, niciun șnapan.
N-au scăpat, din ce aflară,
decât zvonuri către țară…
A avut grijă, Răzvanul
(fără Vidra…), Răspândacul,
Să arate țării, lumii,
droguri și nu-ș’ce drăcie
ce pe-un cap păpa hârtie
și scotea prin alte cele
dolari, forinți, mahmudele…
Și, din sfânta lui mânie,
ieșeau aburi din chelie…

Lupte crâncene s-au dat
în raiaua țărănistă;
și aicea au aflat
lucruri care nu există:
droguri, arme și muniție,
(guzgani morți de inaniție…).
Și-au aflat – așa, într-o doară,
în perete, o comoară..
(Cred că au avut cu ei
zece negri mititei,
un șaman și-un vrăjitor
de la circa de sector…).
Apoi, oastea noastră dragă,
strânge sediul în desagă
și își schimbă tactic drumul,
(mai aveau pe liste unul…),
plini de ură și nesațiu
s-au oprit la pașa Rațiu…

- Dă-i la cap! Ia-i beregata!
- Scoate-i ochii! Leagă-l ful!
- Ăsta a fugit cu rata,
a ajuns la Istambul!
- A șters-o precum coteiul,
hai să-i demolăm bordeiul!

Și s-au apucat de lucru
de’-ți era mai mare dragul,
loveau mai ceva ca-‘n turcu’
în ferestre cu ciomagul,
și-au luptat cu drag și spor,
lăsând praf în urma lor…
Și spun rele guri, Ioane,
că au furat la papioane,
pe-ntuneric și lumină,
două trenuri și-o mașină,
ce-‘or face cu ele-n mină?!

Vajnicii hingheri de munte,
auzind că roade osu’
turc fără de stea în frunte,
unu rău, numit Coposu,
au strigat: Lepădătură!
- Dati-i dinții jos din gură!
Însă unii, mai cuminți,
le-au șoptit: Nu are dinți,
doar un dinte împotrivă;
vrea să-i pape din colivă
noului nostru regim
și să pună țara toată
sub papucul lui moș Roată…
- Vedeți, deci, că-i verde prim!
Luați-i gîtul, ardeți casa,
hai să-i stingem toată rasa!

Și-au pornit cu toți, purcoi,
(și ,,Armata e cu noi!...).
…Doar că, turcul cel bătrân,
și-a scuipat o dată-n sân
și-a tulit-o-n pribegie,
dracu’ știe-n ce geamie…
Și s-au mulțumit ortacii
să-l înjure de toți dracii
și să-l prade de avut.
Asta, pentru început…
Că au jurat – bată-i uratu’! –
de-‘l vor prinde, să-i ia gâtu’!

Între timp, toți patrioții
s-au pus să stârpească hoții,
hingherind bieții țigani
ca pe niște șobolani,
jefuindu-i mai aman
ca în vechime un sultan…

După atâtea lupte grele
și încă multe alte cele,
i-a chemat Vodă cel Nou
să îi pupe în popou:
- Bravo, neam cu stea în frunte,
bravii mei hingheri de munte,
voi, mândria ăstei nații,
voi ați reciclat drogații,
golănimea și-alte cele,
toate-n Turnu Măgurele…
Vă felicit pentru parii
ce-au stârpit legionarii!
Am făcut și-ați făcut totu’
să le rupem pe veci botu’
javrelor iredentiste
și potăii țărăniste
și puterilor străine,
d’-aia v-am chemat la mine!
Puteti merge mândri, foarte,
că ați făcut și jaf și moarte,
plini de sînge și de fală,
ați distrus o capitală!
Însă, și de acum-nainte
stați cu urechile ciulite,
cum vă dau un semn prin Chelu,
să pornim din nou răzbelu’…
No, acuma, voi, măi, dragă,
voi ați fost ortaci de treabă,
mereți, povestiți în Vale
de ciulinul cu petale:
șade roșu, înflorit,
iar Ion Vodă cel Cumplit
ține sus și tare steagu’
cu securea și ciomagu’
și vă scoate, hopa-hopa,
pe furiș din Europa!
Când ne-o căuta Sultanul,
o să-ncerce, pehlivanul,
și voi-va să ne facă
iară pașalâc, măi, dragă,
voi să știți cu toți vorbi
limba mea, țipând: Pașli!
Să creadă iredentistul
că nu Dunărea ci Nistrul
l-a trecut, bată-l mizeria,
să se creadă în Siberia!





















Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Stimate domn Hurmuzache, nu-mi sfidați inteligența. Spunând "Aoleu!" oricum v-am spus prea multe.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-02-13 06:09:29
         
 
  D-le Sorescu, nici Leonidas nu a putut fi atât de laconic. Trăiască adevărata exprimare laconică!
… Numai că, o interjecție nu poate ține locul unui comentariu serios, în cadrul unui Atelier
Literar. Puteți fi, totuși, mai puțin spartan, dacă doriți să îmi transmiteți ceva?
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2013-02-12 14:26:30
         
 
  Aoleu!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-02-11 23:42:34
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE