FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Triumful lecturii și demitizarea textului (Polemici cordiale)
Text postat de Elena Stefan
Paradigma supremației textului literar* asupra a orice și oricum ar trebui amendată. Textul, textul în sine, ca depozitar de semne și concatenări de semne semnificante este ori ar trebui să fie o primordialitate și în nici un caz o finalitate. Iar primordialitatea nu trebuie să fie înțeleasă ca prevalență. Finalitatea textului nu poate fi alta decât lectura și hermeneutica. Iar lectorul nu este și nu trebuie să fie ori să rămână o entitate pasivă. Un „consumator” de texte. Pe care le digeră sau nu. Pe care autorul îl respectă sau nu. Ori îl disprețuiește sau nu.

Odată făcut public, un text își are propriile sale destine. Multiple destine. Și spun, premeditat, destine, pentru că, teoretic, un text, orice text, își poate avea, în delicatul, complexul și dezirabilul proces de lectură, propriile-i destine-deveniri. Pe o spirală multidimensională și virtuoasă sau, de ce nu?, vicioasă. Deveniri ipotetice, corespunzătoare numărului lectorilor care vor intertextualiza cu textul și care vor da sens și finalitate textului.

Un text, odată finalizat de către autorul-scriptor, nu este altceva decât o potențialitate. Un fel de apă aflată într-un lac de acumulare. Pentru a produce energie electrică, apa trebuie să întâlnească mecanismul care să-i preia energia potențială și să o transforme în energie utilă. Și cu multe consecințe colaterale.

Există numeroase teorii ale textului. Cine și cum îl scrie, ce limbaje și stiluri sunt utilizate în scrierea sa, ce structură și ce gramatici îl guvernează, cum se insertează în mediu un text, ce relevanță și semnificații poate avea, cum poate fi receptat și interpretat, cum și de către cine poate fi validat din punct de vedere axiologic și multe altele. În esență, toate aceste teorii sunt oarecum textocentrice. Adică fixează textul în centrul atenției. Îl mitizează. Îl sanctifică. Uitând că textul, orice text, este un produs cu o anumită utilitate intelectuală. Un produs care poate fi util sau nu.

Ca să ajungă la propria-i finalitate, este obligatoriu, necesar și nu suficient să întâlnească un lector, un cititor. Și, de aici încolo, începe, de fapt, marea aventură a textului. Până atunci se poate asemăna cu un fruct care se visează a fi cules. De către un cititor. Dacă s-ar putea, unul ideal.

Dar cititorul ideal nu există și nu poate exista. Pentru că, un cititor real, oricare cititor, are limite psiho-sociolologice și fiziologice, limite și posibilități cognitive și limite privind existența sa fizică. Prin urmare, nu va putea exista niciodată un cititor omniscient. Adică să cunoscă Marele Text al umanității. Ca mulțime totalizatoare de totalități textuale unitare. Mulțime intertextuală și sinergetică a tuturor textelor scrise sau nescrise însă care se înscriu în acest Mare Text. Prin urmare, nimeni, niciodată nu poate cunosște tot ce s-a scris ori s-a imaginat de-a lungul timpului și de pretudindeni. Marele Text reprezintă, în plan practic, reuniunea tuturor culturilor lumii de la începuturi și până în prezent. Un prezent aflat mereu în expansiune. Și, firesc, un Mare Text aflat, de asemenea, într-o expansiune permanentă.

Fiecare text poartă în sine una sau mai multe mărci. Un fel de amprente ale culturilor în care autorul-scriptor s-a format ori cu care a interrelaționat. Textul, ca purtător de sens, poartă cu sine, cum spuneam mai sus, ca potențialitate, sensuri ori rădăcini de sensuri. Acestea vor putea fi ori nu germenii înțelegerii în actul suprem al teleologiei textuale, adică, acela al lecturii care va genera înțelegere respectiv percepție și sau însușire de sensuri. Prin urmare, iată, procesul lecturii, numai procesul lecturii, este acela care transformă potențialități de sensuri în sensuri și inteligibilitate.

De multe ori, și în cadrul multor teorii, textul este înțeles ca limbaj. Doar ca limbaj. O definiție, în principiu, acoperitoare. Pentru că un limbaj reprezintă un sistem de comunicare. Prin urmare, necesar și suficient interrelaționării. Așadar, conține un anasmblu de semne și sunete precum și modalitățile de combinare ale acestora în vederea producerii și transmiterii de sensuri. Pornind de la această accepțiune, au fost dezvoltate științe interdisciplinare fundamentale destinate producerii de text și valorizării acestuia.

O privire asupra evoluției conceptului de literatură poate evidenția identificarea literaturii cu textul și cu autorul privând, nemeritat, poate cel mai important element al triadei autor - text - lector și anume lectorul. La limită, binomul autor-text ca producător, primul termen, și purtător, al doilea termen, de sens și potențialități de sens, fără elementul de împlinire, respectiv, lectorul, nu reprezintă altceva decât o realitate moartă. Un fel de Albă ca Zăpada după ce a mâncat din mărul otrăvit. Prin urmare se relevă rolul de prinț pe care îl are cititorul în raport cu binomul autor-text. Binom care, în actul lecturii, are un rol relativ pasiv. Un fel de floare în așteptarea polenizării. Și, de aici, putem observa triumful lecturii asupra textului. Evident, din acest model lipsesc, fără îndoială, contextele. Multiplele contexte, ca tot atâția factori determinanți sau, cel puțin de influență, în împlinirea textului literar. Un rol a parte îl are, în acest model, un lector mai special. Și anume criticul. În discursul său despre discurs, criticul literar poate avea rolul oenologului în validarea licorilor care pot avea acces pe o piață.

În finalul acestor considerații aș dori să mai precizez că se prefigurează un nou model pentru faptul literar care conține următorii participanți, fără de care, nu putem avea un act literar complet. Și anume, autor, text, lector-coautor , lector, ansmblul de contexte, culturile cărora aparțin aceste entități și Marea Cultură a Lumii. În care, toți acești factori sunt importanți însă, ca factor finalizator al literaturii, cel mai important rol ar trebui să-l aibă lectorul. Și, prin aceasta, să statueze triumful lecturii asupra textului.


*În cadrul acestui eseu, declarat polemic, prin text vom înțelege text literar.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE