|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tristețea unui surâs |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Ce lumină strălucea-n priviri!
Logica privea nedumerită:
Se vedeau sub pleoape niște miri
Și o catedrală părăsită
Era iarnă doar în calendar,
Viscolea aiurea doar pe stradă,
Tu erai al primăverii dar
Pentru mine, omul de zăpadă.
Am aflat o clpă prea târziu
Că într-o livadă înflorită
Și pământul de sub tălpi e viu,
Are aripi iarba înverzită.
Trebuia să nu privesc în jur,
Orb să fiu la lumea dinafară;
Îmi spunea-i , cu ochii, să te fur,
În surâs pornea-i deja la gară
Să te iau în brațe și să fug
Se vedea că 'ți-este drag străinul
Să ne are stelele cu plug,
Să răsară din noi doi Divinul
Ce copilă mai erai atunci!
N-am cules în floare interzisa
Taină care zămislește prunci,
Și-mi surâde, tristă, Mona Lisa
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|