FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Vasiok scrie un roman (7)
Text postat de Gheorghe Rechesan
Peste acoperișurile, zidurile, acareturile și olaturile Cârlănarilor se lăsase o noapte adîncă, liniștită, ca de mormînt, doar la ferestra casei lui Bezmetiuc licărea luminița galbenă a unui bec ce atîrna de-o sîrmă în tavan. Din cînd în cînd luminița se mișca, umbre în mișcare tremurau în razele ei, apoi totul se liniștea și becul sclipea nemișcat ca o candelă uitată.
Vasea scria de zor, pagină după pagină, cu o poftă și fervoare care nu-l încercaseră niciodată. Lăsase deoparte tocul cu peniță și se folosea de un stilou pelikan contrafăcut în ,pe care i-l făcuse cadou Rothschilda Găligan. Noua sculă îi permitea o viteză sporită la scris și profita de această facilitate mîzgălind de parcă l-ar fi îndemnat o sotnie de dieci amenințători și îndrăciți. Umpluse cinci maculatoare groscioare de cîte cincizeci de foi fiecare și îi ceruse lui Fitelștein încă cinci. De fapt, nu mai scrisese atît de mult din școala primară, cînd dascălul îl croia cu liniarul în trei muchii la palmă fiindcă nu-și termina niciodată tema la caligrafie.
Isprăvi oftînd trudit și al șaselea caiet, punînd la capăt un punct supradmensionat, băltind de cerneală și scriind apăsat "va urma" apoi își întinse mădularele de-i pîrîiră muzical toate ligamentele și încheieturile și căscă cu voluptate.
Rothschilda, într-un robe de chambre din atlas vișiniu, împodobit cu stîrci și egrete brodate în relief, se apropie cu pași ușori de masa de scris. Șoldul ei ciolănos și ascuțit ca etrava unei corăbii vetuste atinse umărul romancierului, care se întoarse învăluind-o cu o privire aburită de tandrețe.
" Vrei un ceiuț, Vasea? Ăi fi obosit de atîta trudă pe ogorul romanesc..."
" Mi-ești dragă, Șildo, șopti el cu glasul răgușit de dorință, ori de cîte ori te văd în preajmă, inima îmi tresaltă de dorinți nemărturisite, sufletul mieu prinde aripi, emoțiile mă copleșesc și rîd și plîng și fără rost ca un..."
" Și tu mi-ești drag, Bazile....forța ta creatoare mă uimește, gesturile tale mă înfioară, doar la sunetul vocii tale simt cum mi se zbîrlește perișorul de pe mîini și picioare...dar, tu, dragul meu, suflețelul meu, mă iubești?
Brațele lui îi cuprinseră talia trăgînd-o pe genunchii lui.
" Te iubesc cum iubește flămîndul oaza și arabul șaormeria...te iubesc cum n-a mai iubit nimeni pînă la mine și nici de amu încolo nu va mai iubi...tu ești izvorul, eu pietricele din unda lui, tu luminezi, veioză a sufletului meu neliniștit, eu ca molia beată de fericire mă învîrtîn jurul becului...ahhh, ars aș vrea să mor la pălălaia dragostei, dacă altfel nu se poate!"
Rothschilda mîngîie drăgăstoasă, cu degetele ei subțiri, mițele încîlcite și asudate, mirosind ațîțător a ursuc de țap, de pe pieptul bărbatului .
" Dar tu, iubitul meu, ai o misie înaltă, trebuie să isprăvești opera ta amplă, romanul demn de forțele unui titan al literelor și beleliterelor!"
" Romanul se scrie și sîngur, ce mai, e-o treabă de zile...dar știi ce? Dacă tot ne iubim, hai să ne punem pirostriile, nu văd de ce nu..."
" Vai, daragoi moi, dar nu se poate...io-s măritată!"
" Ce-are a face...ce popii au legat pîn taina căsniciei, numa bunu' dumnezo poate desface, iară între noi legăturile îs mai trainice decît lacătele ce închid poarta raiului...mă vrei, că eu te vreau...iar de nu mă vrei, să trăiesc nu mai vreu, mă omor, scap de chin, devin eon pe ceriul tău senin și ne-om întîlni doar în viața dincolo de moarte cînd sufletele ni s-or uni ca două turturele ce împart aceeași cracă de fericire și..."
Ea întrerupse șuvoiul de vorbe fierbinți punîndu-i un deget pe buze:
" Șșșt, daragoi, liubov moi...nu te-aprinde așa că mă molipsești și pe mine, iară de mă aprind nici tătă apa Nistrului, Donului și Eniseiului laolaltă curgînd într-o matcă nu mai sting focul din mine...nu așa trebuia să se întîmple...io, ca o aspasie trebuia să te inspirez, nu să te tentez, pricepi suflețelule?!"
Bezmetiuc strînse cu hotărîre din dinți.
" Pricep...dar dacă nu poți fi a mea la ce bun să mai trăiesc? Mai bine mort-împăcat decît viu și tentat...gata, cum isprăvesc romanul pun capăt și vieții astea de chin!"
" Nu fi copchil, Vasea, tu trebuie să trăiești și să luminezi ca un far pe firmamentul literelor găgăuzane...te-așteaptă gloria eternului, iar eu îți voi fi alături...ca editoare, sfătuitoare, amantă, poate, dar soțieoară niciodată!"
" Atunci, hai barem să facem un copchil...să pecetluim iubirea noastră în ăst fel!"
Ea îi încolăci grumazul cu brațele și susură biruită de amor:
" Un copil, da, iubirea mea, întotdeauna mi-am dorit să procreez în carne și oase...dacă om avea fată o botezăm Nadejda, nădejde a viitorului nost împreunat..."
" Iar de-i băiat?"mustăci Vasea.
" De-i băiat îl numim, firește, Basilius!"
" Îmi place,da... Basilius Bezmetiuc-Găligan..."
Rothschilda desfăcu cordonul capotului, lăsînd vederii lui ațîțate priveliștea, aidoma unui platou arid și stîncos, cu bolovănișuri și steiuri ascuțite, trupului ei gol, întrezărit prin cămășuța trandafirie din muselină.
" Hai, vină dară, să ne iubim deplin!"
" Amu, iaca, numa tri minuțele, să isprăvesc și ultimul capitol...dacă vine sfîrșitul lumii nu voi să-mi rămîie romanul negătat!"
Se întoarse spre masă și se așternu harnic la scris în timp ce femeia se întinse într-o poziție sugestivă și lascivă pe plocat, urmărind pasionată mișcările furibunde ale peniței pe hîrtie.
Ca să poate cuprinde cititorul tot tumultul întîmplărilor ce au urmat trebuie să recurg iarăși la manuscrisul misterios, după cum l-am lecturat și eu:

" Cherchez la femme, pardieu, cherchez la femme" aș exclama eu ca bătrînul Dumas văzînd ce se petrece în juru-i. adăugînd că nimic nu s-a schimbat, chiar dacă ispita are două sau patru picioare, tentația e aceeași în toate rasele, încrengăturile și familiile, nu te poți împotriva nici darwinienei evoluții nici formicației nevirtuții. Înțeleg totul chiar dacă nu aprob. Subjugarea stăpînului meu de către o fiică a Evei, de această Judită cam bătrîioară, e-n mersul firesc la lucrurilor. Ceea ce nu înțeleg este cu ce se îndeletnicește el, înafară de acuplările nocturne. I-am răsfoit manuscrisul tot mai volumnios și am rămas stupefiat. Să judece și cititorii acestui jurnal dacă din învălmășeala asta se poate desprinde un sens, un fir epic, ceva cît de mic care să îndrituiască denumirea de roman.

AUR aur zice cineva ce nu știe papa de la Roma ce face pe closet Toma. Toma lui Tomanciuc ăla da
moșu mare fuma din ciubuc și ne otînjea. la chicere.ooo și tînjeam după cireșici pe hîrtie se giucau mute
multe muște borangicul se sfîșia și plîngeam uite mamă maimuca de fum cum rîde părți groase gustoase
bob fasole iară linte am minte și o ghicesc ca-n cărți. ce sunt cărțile m-am îndrebat ades părți adunate spor
de litere ce amiros ca florile de zarzăr boierul mătura cu barba cerul apoi se însoțea cu un emir și călătorea
umbre pe drum înzăpezit mor lupii de dor mă dor sufletele pereche geamănul de abur alb mă înjură pe urmă
înham doi struți la trăsură luna își duce poverile de lîngă subțiorile mele de flăcău răsar crini și chiparoase ea
se preumblă ca umbra cîmp de mătase cosesc și caprele pasc iriși cu ibiși p-ormă deschid cușca maimuca
neagră foarte neagră mult mai neagră ca un arap mîrîie și diujmanu îi dă un cal o cușcă pinteni să plece la
vînători de arginți doamne cui lași armura în seamă paladin îs dar nimenea nu-mi dă paloș lupt cu un ciot laș
necuratu cer suflete nu ți-l dau bre ș-atuncea el mă privește mustrător prin ochelari aur vreau zice stele de AUR

Am trecut la alt caiet dar aceeași meteahnă, ba chiar mai rău, literele se înșirau fără noimă în cuvinte, așa că m-am lăsat păgubaș:

tîrlă clăi buci șalvari noateni stele clar de lună asud pe doi lei pietre cît cuprinde cîmp ogor răsad și ceapă
varză acră mor feții de seceriș mucigai pă comănac tălpi în dos șoric cu ură hai copii bate clopotul în dungi
zmeii fug după trăsură moviliță cer crestat muc de porc atîrnă unde te duci gunoaie între ochi dar deochi și sulă
milă mi-e că ard sughițurile melodioase trag și behăie lînari berbecuții avatar pentru albiță soricel și șoric uța uța
derdeluș să cînt să mor să zbor din oglindă peste cripte asta îi mă dor și înălțimile povestea trebuie să continue

Stau cu ochii pe amîndoi, fiindcă nu se știe dacă cel ce a înșirat aceste gugumănii nu se va țicni de atîta efort, ori ademenit de eterna subjugarea a cărnii, asemenea sfîntului Anton ispitit de diavoli boiți în fuste nu se trage la schit. Acestă ipoteză nici că e atît de catastrofală, se știe că energumenii mănîncă bine, șoricime care roade bucoavnele, prapurii și azima uscată e destulă, așa că l-aș însoți în călugărie de ar fi cazul. Nu exclud însă varianta că de-ajunge într-un stabiliment de boli mintale n-am să împart nevoile cu el. acolo se petrec lucruri groaznice pe care nici măcar o felină războinică ca mine, călită în luptele cu rivalii n-ar trebui să le vadă sau să le trăiască pe piele ei vreodată în cele nouă vieți...dar, cum spune și Tit Livius, în At urbe conditia, Roma n-ar fi existat așa cum o știm dacă Alexandru Machedon n-ar fi murit înainte de vreme!"

Bubuieli repetate și mînioase în lemnul ușii îl treziră.Vasea se ridică năuc din așternuturile mototolite în focul dragostei, căutîndu-și din ochi partenera de lupte amoroase și constată că nu se afla lîngă el. În clipa următoare ușa smulsă din țîțîni se prăvăli sfărîmată la pămînt într-o trîmbă de praf și fum, iar în încăpere năvăliră cinci haidamaci, înveșmîntați în negru, cu fețele acoperite și înarmați pînă în dinți cu kalașnikoave, pumnale, ghioage ghintuite și grenade ofensive. Cînd praful se risipi, printre ei își făcu loc un ins bătrîior, corpolent, cu părul albit care comandă scurt c-o asprime în glas ce contrasta cu fizionomia lui bonomă:
" Umflați-l repede...cătușe la mîini, lanțuri la picioare...și căluș ca să nu ne-amețească cu sporovăiala!"
Bezmetiuc nu opuse rezistență, corpul parcă nu asculta nicio comandă dinspre minte, dar după ce ăia gătară să-l cetluiască întrebă timid:
" Da di șe mă legarăț, bre? Ce-am savîrșît?"
Căruntul îl privi în treacăt peste umăr cu nedisimulat dispreț:
" Ai violat o respectabilă mamă de familie după ce ai momit-o c-o iei de nevastă...pe urmă ai jefuit un taximetrist anu trecut în Chișinev, ai terorizat toate cătunele din Lunca pînă-n Dubăsari cu amenințările, trafic de carne vie și multe altele. O să înfunzi ocna pe viață, asta dacă Oarba nu e oarbă de tot!"
" E o confuzie, bîigui fără vlagă Vasea, n-am fost ieu, io numa ce m-apucai de scris..."
" Da, sigur, iar eu sunt mitropolitul Kievului, rîse celălalt...las că ai timp să scrii la răcoare și un roman!"
"Cine-i nacealnicul?" mai apucă să întrebe gealații care-l tîrau spre o dubă întunecată ca bezna pe ușile căreia scria Слово полиции написано (poliția voroavei scrise)
" Dumnealui e comisar-șăf la brigada khaganului din Comrat...amarnic om, gaspadin Manuilă Cristelkov, nu iartă nici o fărădelege!"
După ce duba blindată se topi în cețurile dimineții , spre cotitura șleaului mare care ieșea din Cârlănari, liniștea se reașternu peste gospodărie. Găinile speriate se risipiră după cîte un viermuș, cîinii osteniți de lătrat se culcușiră sub garduri, capra hogei Suleiman se întoarse spre joardele de salcîm cu care se delecta, iar în casa vraiște rămase doar Vasiok, care-și înmuie lăbuța dreaptă în călimară și începu să înșire cele înfățișate în misteriosul manuscris găsit îndărătul sobei.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  închid ușa, sile că e Ajun de Crăciun și tu nu ești creștin, ești doar un cretin frustrat!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 13:02:37
         
 
  când eram mic, mic de tot, așa ca tine acum, mă rușinam când auzeam unii mai mari,
așa ca mine, lălăind în doru’ lelii:
,, am vrut să merg la privată,
era ușa încuiată…
și de dor și grija ta,
nici n-am mai putut pleca!”


* puișor, nu-i prea onorabil gestul tău de a-ți șterge textul ,,unui poltron”, în urma mândrețelor de comentarii pe care ți le-am postat acolo! da’ nu-ți fă griji, l-am salvat. îl voi reposta zilele următoare, că e păcat să se piardă așa o capodoperă!...
hai să-ți reamintesc deocamdată doar finalul ultimului comentariu validat:

fiindcă îmi scrii că… când…
fabricat din maț și ură,
eu voi inventa curând
vesta anti-njurătură!

* dar cu ,, căruța cu mere” ce-ai avut? de ce l-ai șters? că doar avea boii înjugați și osiile bune.. dacă vei continua așa, rămâi fără operă! uite, ca să nu mai zici că-s neam prost, nu voi mai comenta decât la nouă din zece.


 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-24 07:15:54
         
 
  ba moare, mă sile...cîinele de drum lung și prostul de grija altuia!
tu chiar ai buba la cap.mare de tot!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-24 01:25:46
         
 
  ca izmenele pe-o sfoară
literele se înșiră,
cine nu trage să moară,
are timp, și se mai miră!...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-23 15:25:42
         
 
  am sa o lecturez, vb pe email.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-22 11:06:02
         
 
  Ca să nu mi se vadă nasul.
Întrebare: am postat, mai demult, un poem intitulat Podurile. Se găsește și pe acest site. Ai apucat să-l citești? Dacă da, ce impresie ți-a făcut?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 23:40:57
         
 
  de ce folosești pluralul maiestuos? :))
nu știu de îl abandonez, poate da, poate îl reiau.meri pe narîm, e mult mai ”romanțios”!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 23:06:33
         
 
  Sper că nu ai de gând să abandonezi romanul lui Vasiok, că nici nu mai vorbim cu tine.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 22:55:09
         
 
  cred că mai simplu ar fi să îl repostez pe ăsta complet,dacă vrei, nu pe capitole.are avantajul că a și pritocit bine, vreo 4 ani.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 22:07:19
         
 
  Ce numâr are în pagina ta și cum se numește?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 21:57:59
         
 
  da, probabil că e cam fușerit, dar nu fiindcă nu aș fi avut chef sau material uman de exploatat, ci fiindcă mi-am aminti că există în pagina mea ceva similar, mult mai spumos.
încearcă aici:
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=38693
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-21 21:04:01
         
 
  Greșit capitolul, p'ăsta n-apucasem să-l citesc. De data asta mi se pare și mie mai slab valoric decât celelalte, pari a te grăbi și zău, nu vine Sfărșitul lumii, până acum, cel puțin, n-a venit. Asta nu înseamnă că nu sunt și aici pasaje f. faine.
P.S. 1 Sper că nu intenționezi să termini aici.
P.S. Sper să-l postezi și pe tot odstă
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 20:10:00
         
 
  Neîndoielnic, și aici trebuie să străluce.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-12-21 19:53:55
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23865
Comentarii: 120183
Useri: 1417
 
 
  ADMINISTRARE