|
|
|
|
|
|
|
|
|
COPIL, COPIL... |
|
|
Text
postat de
Stelian Platon |
|
|
Copil, copil ...
Ce tragic, am rămas copil...
Strugurii au rămas, tot aguride.
Dumnezeu se pare iară-i instabil,
Iar ploile prăfoase și acide.
Mă-mpleticesc absent printre păcate;
Eu port încărcătura mare a lor
Din rugăciunile abandonate,
De când am aflat că și părinții mor.
Să le fi dat în plus vreo câțiva ani,
Când, doar privesc tăcuți aduși de spate,
Lor ce-au exersat o viață de spartani,
Plătind și neputințe imputate.
Însă mormântul lor se tot închide,
Trăserăm malul de ud pământ pe ei.
Strugurii au rămas tot aguride
Și tăceri îi înfășoară în bordei.
Respiră liniștiți nisip și moarte,
Pe pământul cald nu au mai încăput;
Dumnezeul nostru-i vrea prea departe,
Iar eu copil am rămas fără trecut.
27-11-12
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|