FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Prăbușirea civilizației occidentale - Cultură și civilizație
Text postat de Cristian Vasiliu
http://vocal.blogspot.ro/2012/11/prabusirea-civilizatiei-occidentale.html?spref=fb

Deoarece fiecare teoretician ce a încercat să aducă filozofia pe terenul istoriei și antropologiei a pornit de la o interpretare proprie – uneori absolut original㠖 a conceptelor de cultură și civilizație, s-a ajuns, în cele din urmă, la o confuzie prin diversitate. (Autorul unei „Istorii a culturii și civilizației” – Ovidiu Drimba – nota în introducerea sa că pentru termenii de cultură și civilizație se cunosc nu mai puțin de 180 de definiții (după C. Kluckhohn și A. L. Kroeber)). Este nevoie de răbdare pentru a decela și a reține caracteristicile esențiale – și utile – ale acestor concepte dihotomice. Și chiar dacă putea face acest lucru, din păcate nu este posibilă o clarificare definitivă fiindcă de fiecare dată definițiile conceptelor au servit scopurilor și viziunilor integratoare sau specifice ale autorilor ce au operat cu ele... Chiar și pe parcursul acestui eseu se va ivi necesitatea folosirii sensurilor multiple ale cuvintelor cultură și civilizație și – mai mult decât atât - definirea unor noi sensuri.

Dintre cele două cuvinte, cuvântul cultură a intrat cel mai devreme în vocabular. Îl regăsim la autorii latini în expresia „cultura a spiritului” – cultura animi, expresie preluată mai apoi în Renaștere în sensul la singular de îmbogățire a spiritului. (Este încă foarte cunoscută și utilizată sintagma om de cultură ce desemnează un om preocupat de valorile și nevoile spirituale și intelectuale). După ce marchizul de Mirabeau va introduce pentru prima dată în sec. XVIII (mai precis în 1756) cuvântul civilizație – de asemenea într-un sens la singular (drept standard de evaluare a societăților după gradul de stabilitate, educație și urbanizare), dar și într-unul pluralist (acela de arie culturală) – toți filozofii francezi ce îl vor răspândi, până în zilele noastre, vor considera cultura o subdiviziune a civilizației, ajungându-se – în extremis – la o identificare totală a culturii cu civilizația (dicționarul enciclopedic „Quillet” din 1938 definește conceptul de civilizație ca „sinonim cultură”).

Mult mai riguroși și mai dogmatici, autorii germani din sec. XIX – după ce preiau termenii – îi scindează și așează fie pe același nivel, fie pe nivele diferite. În ciuda separării, ei devin complementari, se influențează reciproc, descriind un ideal uman colectiv de dezvoltare și de împlinire. Astfel civilizația va desemna achizițiile materiale ale unei societăți, progresul tehnicilor și instituțiilor ei, pe când cultura unei societăți va însemna ansamblul creațiilor sale spirituale și ale trăsăturilor sale morale. (Ovidiu Drimba va da o definiție exhaustivă celor doi termeni (anexa 1)). Aceasta distincție și inter-relație dintre cultură și civilizație – clasică în Germania – va atinge paroxismul în lucrarea lui Oswald Spengler – Declinul Occidentului, unde termenul Kultur desemnează ansamblul și manifestările unei societăți considerate în desfășurarea ei istorică, în vreme ce Zivilisation ar fi forma sclerozată pe care aceeași cultura o va îmbrăca în forma ei finală. (Ca o mică paranteză, încă din anii `20 Spengler considera că suntem martorii Iernii Civilizației Faustiene – occidentale – Der Winter des faustischen Zivilisation)

Pe lângă aceste două interpretări de bază, unul istoric – civilizația înțeleasă ca o istorie a unei culturi superioare – și celălalt etnologic – civilizația și/sau cultura desemnând un ansamblu de trăsături caracteristice pe care le prezintă o colectivitate umană unitară: limba, instituții, obiceiuri, tehnici, credințe, moduri de gândire –, sub influența lui Tonybee (și a scolii antropologice americane – s-a răspândit și un alt sens – un alt distinguo (cum îl numește Neagu Djuvara): civilizația ca cel mai mare ansamblu de culturi superioare. În acest context termenul cultura ar desemna acele societăți care au conștiința că se diferențiază de altele, indiferent de dimensiunea și durata ei in timp.
Deoarece – cum am mai spus – definițiile asociate culturii și civilizației au mai mult valoare instrumentală (depinzând de contextul în care sunt folosite, nu voi respinge niciuna dintre ele. Voi încerca, în schimb, plecând de la aceste definiții, să elaborez altele noi, mai clare în contextul temei alese: aceea de declin și prăbușire a Occidentului. Aveam nevoie atât de o interpretare istorică (determinism istoric) cât și de una sociologică/etnologică/antropologică.

Pentru cuvântul cultură vom înclina mai mult spre sensul sociologic/ etnologic/antropologic. Cultura ne apare astfel ca un produs al unei grupări umane, expresie a nevoii individuale de comunicare pe sine și relaționare în contextul conștientizării apartenenței la un grup. Cultura ar avea astfel atât un rol de coeziune internă cât și de diferențiere externă față de alte culturi, iar produsul ei, obținut prin sublimare cultural㠖 expresie nemijlocită a spiritului acelei culturi – va fi desemnat tot prin termenul de cultură, deoarece va fi o materializare a aceleiași nevoi de comunicare pe sine și relaționare. (Cultura ca produs al culturii).

Căutând urmele culturii în orice grup uman coagulat putem extrage unele dintre caracteristicile ei principale:
- criteriul de apartenență,
- identitatea pe care o oferă,
- comunicarea (limba, formule de salut, comunicarea nonverbală, etc…), „Cultura înseamnă comunicare, iar comunicarea înseamnă cultur㔠- Edward Hall – a se vedea si anexa 2
- ierarhia
- cosmogonia
- locația în care au se petrec interacțiunile culturale
- emblema
- simbolul/simbolurile
- codul vestimentar
- legile – atâta vreme cât aceste legi reglementează și determină un comportament social (uneori chiar și ierarhia)

Având la îndemână aceste elemente de identificare a culturilor, putem ajunge la următoarele concluzii:

1. Există în cadrul civilizațiilor actuale (în special în cadrul civilizației occidentale) mai multe tipuri de culturi, dintre care am putea enumera:
- cultura de tip etnic/național – de exemplu: Cultura românilor
- cultura de tip religios – de exemplu cultura creștin-ortodoxă
- cultura de tip corporatist sau instituțional (uneori transnațională cum ar fi, de exemplu, cultura unei companii multinaționale)
- cultura de tip politic – de exemplu: cultura partidului național-liberal
- cultura de tip social – de exemplu: cultura milionarilor romani
- cultura de tip sportiv – de exemplu: cultura clubului Steaua
- cultura de tip familial – de exemplu: cultura familiei Popescu
- cultura de tip militar – de exemplu: cultura armatei romane
- altele (însumând culturile ce nu se pot încadra într-o tipologie anume) – de exemplu: cultura homosexualilor

2. Un individ poate aparține uneia sau mai multor culturi, ceea ce îi crează mai multe identități. Exemplu: un individ poate fi – în același timp! – român, creștin-ortodox, angajat al unei firme, liberal, soț și – de ce nu? – stelist. Nu este însă mai puțin adevărat că nu poate exista decât o cultură primară care să capteze total un individ. Celelalte culturi în care este integrat – parțial – le denumesc culturi secundare.

Deoarece cultura – în sensul oferit mai sus – este definita (și) prin comunicarea și prin ierarhia ce se stabilește între indivizi, nu există culturi individuale, însă orice grupare de indivizi – cu doi sau mai mulți membri – cu interese comune, pot dezvolta o cultură. Și poate cel mai clar exemplu – deoarece putem identifica în el toate elementele ce descriu o cultur㠖 este cultura de tip familial: regăsim criteriul de apartenenț㠖 căsătoria civilă și cununia religioas㠖 ce stabilește o identitate clară: soț-soție, în teorie cu drepturi și responsabilități egale (este vorba totuși de o familie occidentală!), cu valori comune fie de ordin material (casă, mașină, terenul, economiile), fie de ordin spiritual (dragostea reciprocă, grija fața de copil/copii, suportul dat părinților în vârstă) într-un spațiu relativ restrâns denumit generic cămin. În majoritatea cazurilor există și o cosmogonie a acestei culturi – ce face obiectul unui cult – prima întâlnire, declarația de dragoste, cererea în căsătorie, căsătoria propriu-zisă, primul copil, etc..., iar emblema acestei culturi este tocmai inelul care certifică aderarea la respectiva cultură (și la valorile ei).

Odată cu recunoașterea existenței tuturor culturilor (mai mici sau mai mari) dintr-o civilizație, ne apar ca evidente fenomene negative precum aculturarea - „procesul prin care indivizii/grupurile de indivizi care intră în contact direct sunt atrași treptat de sistemul de valori și practici ale unuia sau altuia dintre indivizi/grupuri” [Redfield, Linton și Herskovits 1936, p. 149 apud Șerbănescu, p. 276], șocul cultural – „incapacitate temporară de comunicare” [Șerbănescu, p. 273] apărută în momentul în care un individ aparținând unei culturi este plantat în mijlocul altei culturi – sau alienarea cultural㠖 „ce se manifestă printr-un proces de devalorizare a culturii gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimente de marginalizare socială, frustrare, furie” [Șerbănescu, p. 279]” – , fenomene ce stau la baza oboselii (și – de ce nu? – a bolilor psihice) resimțite de către membrii acestor culturi. Valori diferite – uneori contradictorii – promovate de culturi diferite la care uneori individul este obligat – sau se consideră obligat – să adere, pot provoca adevărate drame individuale; drame care adunate dau la nivel macroscopic măsura sclerozei nu doar a unei anumite culturi – ci și a civilizației însăși. De aceea studiul prăbușirii civilizației occidentale – ce înglobează o bună parte a acestor culturi – trebuie să includă și studiul acestor fenomene culturale corozive.

Vezi anexa 3 – Neagu Djuvara despre același subiect.

(Notă: unul dintre tipurile de culturi ce tind – în contextul globalizării – să devină transnaționale și își câștigă din ce in ce mai mulți membri este cultura corporatistă. Prin procese subtile sau agresive de aculturare – denumite de cele mai multe ori team-buildinguri – încearc㠖 și reușesc – să spargă barierele născute de diferențele de naționalitate/etnie, dar și să îndepărteze indivizii de valorile altor culturi minore – cum ar fi de exemplu cultura familială de care aceștia aparțin. Ia naștere astfel un tip nou – blamat în general – prizonier al unui limbaj de lemn – feedback, valuable imput, etc -, îmbrăcat ce cele mai multe ori business sau casual business, respectând cu religiozitate ierarhia șef-subaltern, ce se simte „ca acas㔠în locul în care își desfășoară activitatea; un individ la care cultura primară este cultura corporatistă. Compania care l-a angajat poate beneficia astfel de loialitatea sa aproape totală, deoarece individul/angajatul ajunge să adopte valorile companiei – de exemplu: profesionalism, etc… – și își identifică evoluția sa personală cu evoluția și câștigul companiei.)

Dacă cultura este o expresie a spiritului, a comunicării de sine și relaționării în cadrul unui grup, civilizația – într-un prim sens! – ar fi o expresie materială care susține existența culturii (vezi anexa 1). În principal putem asocia civilizația tehnologiei (în sensul ei larg) ce răspunde nevoilor umane: transportul, construcțiile, comunicația, alimentația, etc.., și organizării instituționale – economia, administrația, legislația, politica, etc… – , eliberând-o de sensul ei umanist din sec. XVIII. Studiind în special cultura occidentală (sumă a culturilor din spațiul denumit Occident) putem concluziona că pentru mai multe culturi este posibilă coabitarea cu o civilizație asemănătoare câtă vreme tehnologia și organizarea instituțională este o experiență mult mai impersonală decât cultura si mai ușor de însușit. „Cultura răspunde existenței umane întru mister și relevare, iar civilizația răspunde exigenței întru conservare și securitate” spune Oswald Spengler și putem îmbrățișa aceasta sinteză cu rezerva că cele două moduri de agregare ale realității umane nu se succed una alteia – așa cum susține autorul – ci mai degrabă coexistă și se influențează reciproc. (Este uneori greu de stabilit unde se termină cultura și unde începe civilizația, după cum este greu de stabilit – de cele mai multe ori – unde se termină frumosul și unde începe utilul).

Acestui ansamblu provenit din inter-acțiunea culturii(lor) și a civilizației – definite mai sus – îi lipsește însă dimensiunea istorică, atât de necesara recunoașterii unor tipare (ce pot dezvălui trecutul, pot explica prezentul și pot prezice viitorul). Iată de ce propun încă o definiție pentru civilizație. Civilizația – într-un al doilea sens: sensul integrator – delimitează temporal și spațial perioada și respectiv arealul în care s-au manifestat diverse culturi cu un grad similar de civilizație. (Civilizația ca produs al unei civilizații). Nu este în cele din urmă decât o reinterpretare mai riguroasă a definiției propuse de către istoricul Neagu Djuvara – civilizația „considerată ca o mare unitate a Istoriei, delimitată în spațiu și timp” și la acest înțeles al cuvântului fac referire când vorbesc despre prăbușirea civilizației occidentale…

Dacă pentru termenul cultură nou introdus am putut da o definiție exactă (susținută cu exemple de culturi) in cazul civilizației – în sensul ei integrator – este greu de aplicat definiția pentru a delimita istoria și granițele acestor unități (culturii și civilizație) numite civilizații. Și cu atât mai greu de stabilit este care dintre culturile pe care aceste civilizații le-au înglobat a fost cultura ce le-a marcat și le-a diferențiat de celelalte.

Acceptăm (mai mult empiric) existența a 12 mari civilizații (Neagu Djuvara):
- civilizația egipteană
- civilizația babiloniană
- civilizația cretană
- civilizația elenică sau greco-romană
- civilizația bizantină
- civilizația arabă sau islamică
- civilizația indiană
- civilizația chineză sau extrem-orientală
- civilizațiile precolumbiene

Anexa 1 sursa: Istoria culturii și civilizației de Ovidiu Drimba

„Civilizația înseamnă totalitatea mijloacelor cu care omul se adaptează mediului (fizic și social), reușind să-l supună și să-l transforme, să-l organizeze și să i se integreze. Tot ceea ce aparține orizontului satisfacerii nevoilor materiale, confortului și securității, înseamn㠄civilizație”. În sfera ei, prin excelență de natură utilitara intră capitolele: alimentație, locuință, îmbrăcămintea (nu însă și podoabele), construcțiile publice și mijloacele de comunicație, tehnologia în general, activitățile economice și administrative, organizarea socială, politică, militară și juridică. De asemenea, educația și învățământul – dar în măsura în care aceste procese răspund exigentelor vieții practice.”

„Cultura: include în sfera ei atitudinile, actele și operele limitate – ca geneză, intenție, motivare și finalitate – domeniul spiritului și al intelectului. Opera, actul și omul de cultură urmăresc satisfacerea nevoilor spirituale și intelectuale; revelarea de sine, descoperirea necunoscutului, explicația misterului și plăcerea frumosului. Iar în raporturile cu natura, cu omul, cu societatea, urmăresc stabilirea, nu a unor relații practice, utilitare, sau de instrumentalizare a unuia către celalalt, ci a unei relații de comunicare, de căutare, de regăsire în celălalt. În felul acesta în sfera culturii intră: datinile și obiceiurile, credințele și practicile religioase, ornamentele și divertismentele, operele de știință, filozofie, literatură și muzică, arhitectură, pictură, sculptură și artele decorative sau aplicate.”

Anexa 2: sursa „http://mihaicristina.blogspot.ro/2010/05/reactia-indivizilor-la-socul-cultural.html”

„Conceptele de comunicare și cultură sunt inseparabile. Comunicarea, ca interacțiune socială, este procesul prin care indivizii din aceeași cultură sau din culturi diferite își transmit reciproc mesaje. Întregul proces este influențat de cultura căreia îi aparțin deopotrivă emițătorii și receptorii. Cum, când, unde, în ce fel, prin ce mijloace se comunică sunt chestiuni dictate de cultura fiecăruia”

Anexa 3 sursa: Civilizații și tipare istorice – Un studiu comparat al civilizațiilor de Neagu Djuvara

“În umbra civilizației majore, înainte ca acestea să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulți cu nespusă intensitate. Trebuie să aparții unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înțelege nesfârșita disperare a acelora care asistă neputincioși la dispariția inexorabilă a celor mai prețioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veștejește pentru a nu mai renaște, o mireasma incomparabilă se risipește pentru totdeauna. Există comori de înțelepciune și poezie în cele mai mici idiomuri, ca și în concepția despre lume a celui mai mic trib destinat dispariției. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna și pentru toți. În viața popoarelor, ca și în toată Creațiunea, ceea ce izbește cel mai mult și scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiați și aparțin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenității lor. Dar până când? Ce rămâne din Egiptul Antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic și Peru? Și cum am putea avea asigurarea că rasa noastră trufașă, care de veacuri își întinde dominația asupra neamurilor și lucrurilor toate, nu va cădea și ea, odată, în toropeală și apatie?”

Bibliografie:
1. Civilizatii si tipare istorice – Un studiu comparat al civilizatiilor de Neagu Djuvara
2. http://mihaicristina.blogspot.ro/2010/05/reactia-indivizilor-la-socul-cultural.html
3. Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale de Samuel P. Huntington
4. Istoria culturii si civilizatiei de Ovidiu Drimba
5. http://adriataras.blogspot.ro/search/label/cultura%20si%20civilizatie
6. http://adriataras.blogspot.ro/2007/10/cultura-si-civilizatie-ii.html
7. Urmatorii 100 de ani – de George Friedman
8. Istoria lumii de Cyntia Stokes Brown
9. Declinul Occidentului de Oswald Spengler
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Bine, domnule Kosta. Acum linistiti-va! Beti un pahar cu apa si relaxati-va. Nu va enervati, ca viata e scurta si nu merita traita cu ura. Luati o revista si cultivati-va, invatati sa cititi ce scrie langa poza si cautati sa va tineti manile ocupate cu revista. Niciodata nu este prea tarziu sa scapati de viciile care v-au distrus viata si reputatia.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-14 12:58:31
         
 
  Afeu, cosorul mosului, tot ai priceput si tu cate ceva: ti-ai adus aminte de copilarie! Cu putin efort te pot ajuta sa-ti amintesti chiar de perioada de dinainte de copilarie, capisci? Nu mai face pe inteligentul, pe unii chiar nu-i prinde postura asta. Fii linistit! Base vegheaza la bunastarea ta, indiferent cum arati!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-14 08:21:28
         
 
  No, pai zi-i asa, nu ne fierbe! :)  
Postat de catre General Motors la data de 2012-11-14 06:51:29
         
 
  Reiau:
Acest articol este doar o introducere intr-un eseu cu un subiect ambitios. Voi cauta sa aduc dovezi ale prabusirii civilizatiei occidentale din diverse perspective.
O continuare se gaseste aici:
http://vocal.blogspot.ro/2012/10/declinul-si-prabusirea-civilizatiei.html
(nu am publicat-o pana acum fiindca este mai complicat de inserat imagini in europeea)

Va urma...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-14 00:01:45
         
 
  Nu vad nicio legatura intre titlu si continut. Sa inteleg ca urmeaza si partile a doua, a treia, etc?

Dealtfel textul e destul de bine documentat, dar pare doar o mica introducere la un text care va sa vina. Un text care sa explice punct cu punct de ce si cum se va prabusi civilizatia occidentala.

Asa ca intrebarea lui Andrei Florian din primul comentariu se justifica pe undeva.

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-11-13 23:45:25
         
 
  M-ai convins, esti varza!
Aveam in sat un nebun, Marin, care injura pe toata lumea. Asa a si murit, injurand. Il intrebai de vorba, se uita la tine lung ca si cum ar judeca adanc, apoi incepea sa injure ca un birjar invocand toate rudele posibile. Toata lumea se amuza pe seama lui si il puneau sa isi dea cu parerea despre Ceausescu. Invariabil, nebunul satului incepea sa injure si nu se oprea decat daca i se servea o bere. Se spune ca, intr-o zi, aflat intr-o inspectie, un secretar de partid venit de la sector a dat nas in nas cu el. Secretarul tocmai coborase din masina si, neatent, calcase intr-o mare si proaspata balega. Nervos, bolsevicul a inceput sa injure mai abitir decat Marin al nostru. Nedumerit, Marin l-a lasat sa isi termine repertoriul, iar la final, calm, l-ar fi intrebat; "Iti dau o bere?"
Domnule Kosta, va place berea?
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 20:53:42
         
 
  Neuronul tau? fereasca sfantul! Nu vreau SA MI SE FACA LIMBA ELICE! Stii tu pe unde!
Hotarat lucru, daca tu ai inteles din ceea ce ti-am scris ca eu as fi misogin, daca atata poti, e clar! Bibilica e campion la concursul de creier!
Mai , aplaudacule, ti-am spus clar, cu subiect si predicat: scrie ceva, un text de care sa nu ne fie jena sau scarba si mai stam de vorba. Pana atunci, busuiocul mosului, cata de intelege ce ti se intampla. Incet, cu sfiala, cu respect si uitand, macar o clipa, cat te rogi sincer, de idolul la care te inchini, stii tu cine. Capisci?
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 20:02:04
         
 
  Desi nu sunt expert in materie, parerea mea este ca civilizatia occidentala nu numai ca nu se prabuseste dar cunoaste o raspandire globala cum nimeni nu banuia ca va cunoaste nici macar acum 30 de ani. Revolutia technologica in telecomunicatii a facut posibila aceasta raspandire a civilizatiei occidentale pe tot globul. Am vazut de curand intr-un interviu pe un renumit pianist chinez care spunea ca in China 80 de milioane de copii studiaza pianul. India este o tara vorbitoare de Limba Engleza, care apartine culturii si civilizatiei occidentale. China a renuntat la tunicile maoiste, japonezele au renuntat la chimonouri in favoarea modei occidentale. Oswald Spengler, daca ar traii acum, probabil ca si-ar intitula cartea nu Declinul Occidentului ci Globalizarea Occidentului iar continutul ei nu ar fi chiar asa de pesimist.  
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-11-13 18:17:38
         
 
  Luati neuronul meu, daca simtiti nevoia. Macar cat sa vedeti ce mult va ajuta la exprimare, ca poate va decideti sa va luati si dumneavoastra unul. Macar pentru ocaziile cand simtiti impulsuri sexuale tarzii si nu stiti ce sa faceti cu ele.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 16:39:11
         
 
  Hai cu curaj, domnule Kosta, aratati ca stiti si altceva decat sa injurati ca un intelectual de piata Rahova. Adunati-va si incercati sa fiti coerent.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 16:34:57
         
 
  Domnule Kosta, sunteti si misogin? :)))

Pentru ca sunt generos si pentru ca vreau sa demonstrez ca am inclinatie spre dialog, va rog sa imi explicati ce nu pot sa pricep eu din ceea ce a scris domnul Cristian Vasiliu si ati priceput dumneavoastra. Daca nu reusiti sa rezumati intr-o fraza, doua, nu va mai chinuiti inutil. Deja ati umplut atmosfera de emanatii, ar fi prea mult.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 16:13:07
         
 
  Si, inca CEVA, Afeule: batran e poate tatal dumitale! Eu ti-as mai putea , ti-am mai explicat, face inca un fratior, dar mi-e teama ca ar iesi ca tine si nu ma risc. Asta nu e injuratura de mama ci o replica in stilul tau. De ce nu iti vezi tu de "ce-are ursu-n loc de mana TV?" Acolo, poate, chiar vei fi fiind necesar si la locul tau. Aici bruiezi, dar o faci neprofesionist. Lasa-ne!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 16:04:21
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Af, tu esti ingrozitor de singur, adica, de fapt, singurul care n-a observat cat e de atipic intr-un loc in care oamenii chiar au ce cauta: produc, adica, literatura! Tu produci doar vant din gura. Si mai faci ceva, ce-am zis eu mai jos. Nu-i nimic, tot faci ceva, nu? Intelegi ca esti alaturea cu drumul? Pricepi de ce nu vei afla decat tarziu, mult prea tarziu, ce-i cu tine pe lume? Daca nu, nu si gata, culca-te la loc! eu nu-ti mai explic, pricepi greu si uiti repede, adica esti, intr-un fel, de genul feminin. Numai femeilor trebuie sa li se... repete! Sanatate mintala iti doresc si spor de umbra pentru neuronul supravoltat.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 16:00:17
         
 
  băi distinse gheorghiță, gogoșar murat, am presupus că-i limpede, chiar și pentru tine, că traducerea e din engleză, da uite că te-am nimerit într-una din zilele alea cînd te joci dimineața cu iq-ul în oala de noapte, și-l uiți acolo. în rest, ce să zic, bine că nu-l mai pomeniși pe răposatul tomozei. să ai o zi pe gustul matale, fragedă și moale...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-13 15:27:00
         
 
  nu mă nebuni, fane! amu începi să translatezi și să navighezi și prin limba scalzilor, te dai beowulf cu lira pă schinare, wiking cu operă-n devenire. pt conformitate e Tomas Gösta Tranströmer (pronunțat [ˌtʊmːas ˈtɹɑːnstɹœməɹ cu T mare, sa și ăstuia îi arăți vădit dispreț.
că doar ce... mai potrivită atitudine sub un text de cultură să te-arăți cult și spiritual în ofuscări barbotate, ca rachiu-n mălegane consemnînd despre antecomentatori încondeiați mai jos:

", aplauzele xeroxate ale celor 2 comentatori de/din subsol, pot fi seducătoare, dar asta doar dacă uiți că nu-s decît doi moșneguți nostalgici, drept e, simpatici, colecționari de esențe rare: primul, expert fizionomist șef în retragere, al doilea, veteran adevărat - din păcate, în prezent șoim al piețelor care, după cum singur mărturisește, și-a montat o pereche de șenile de T35 la căruciorul de gogoșari și se dă armata a 13-a.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-13 14:52:01
         
 
  @Radu
http://www.polirom.ro/catalog/autori/transtromer-tomas/
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-13 14:49:49
         
 
  @Andrei, Kosta si latunski: Acest articol este doar o introducere intr-un eseu cu un subiect ambitios. Voi cauta sa aduc dovezi ale prabusirii civilizatiei occidentale din diverse perspective.
O continuare se gaseste aici:
http://vocal.blogspot.ro/2012/10/declinul-si-prabusirea-civilizatiei.html
(nu am publicat-o pana acum fiindca este mai complicat de inserat imagini in europeea)

@Radu Stefanescu...
Frumoasa poezie, maestre. Am sa-l caut pe acest Transtromer... :)

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-13 14:40:02
         
 
  știu eu ce să zic, maestre? mă gîndesc că europa pute încă de istorie și cultură. printre altele, ești poet, și nu uita, nobelul de anul trecut pentru literatură l-a luat un suedez pe nume transtromer*, refuzat ani de-a rîndul tocmai d-aia... să nu vină alde recheșan să zică ete, bre, și-au dat nobelu între ei.

fără prea mare legătură cu subiectul, mai întreabă-te ce mașină conduci, ce bere bei, unde călătorești sau unde lucrezi, și dacă nu cumva ai prefera o dacie model 72 și un post de programator șef la novosibirsk. nu știu dacă iphone-ul de pe care ai postat e nokia, sau nu cumva samsung, caz în care tot ce-am spus mai sus, evident, cade - nu numai fiindcă excepția confirmă regula, ci și fiindcă asta nu ține de cultură, ci de tehnolgie - unealta diavolului.
acu serios, la urma urmei, aplauzele xeroxate ale celor 2 comentatori de/din subsol, pot fi seducătoare, dar asta doar dacă uiți că nu-s decît doi moșneguți nostalgici, drept e, simpatici, colecționari de esențe rare: primul, expert fizionomist șef în retragere, al doilea, veteran adevărat - din păcate, în prezent șoim al piețelor care, după cum singur mărturisește, și-a montat o pereche de șenile de T35 la căruciorul de gogoșari și se dă armata a 13-a. ești tînăr, Cristi.

* pentru tine, o mostră (traducerea, cu erori cu tot, îmi aparține)

Casa albastră (tomas transtromer)

E o noapte cu soare orbitor. Stau în pădure și-mi văd casa cu pereți albaștri, încețoșați. E ca și cum aș fi murit de curînd, și acum aș privi-o din altă perspectivă.

A rezistat mai mult de 80 ani. Lemnul a fost impregnat, de patru ori cu bucurie, de trei ori cu tristețe. De cîte ori moare un locatar, casa e revopsită. Cel plecat face asta singur, pe dinăuntru, cu o pensulă.

De partea cealaltă e cîmp deschis. Cîndva, o grădină, acum buruieni. Ocean încremenit de buruieni, pagode de buruieni, o carte deschisă, upanișade de buruieni, o flotă a vikingilor, cu lănci și capete de dragon, un imperiu de buruieni.

Peste grădină flutură umbra unui bumerang, aruncat iar și iar, se spune, de cineva care a locuit aici odinioară, cu multă vreme înaintea mea. Aproape un copil. De la el vine un impuls, un gînd, o voință: "creează... desenează...". Spre a-și elibera, cîndva, destinul.

Casa e desenată copilărește. O copilărie care a mers înainte fiindcă unul dintre locatari a renunțat prematur la obligația de-a copilări. Deschide ușile, intră! Înăuntru, neliniștea locuiește în tavan, iar pacea în pereți. Deasupra patului se află o pictură naivă reprezentînd o navă cu cu 17 pînze, pe o mare tulburată de vîntul pe care rama aurită nu l-a putut subjuga.

Aici timpul curge altfel. Aici te afli înaintea răscrucilor, a alegerilor irevocabile. Sunt recunoscător pentru viața asta! Și totuși îmi lipsesc alternativele. Fiindcă schițele vor să prindă viață.

Departe pe apă, zgomotul unui motor lărgește orizontul nopții de vară. În marile lentile ale ceții, bucurie și tristețe cresc la fel. De fapt nu știm asta, doar o simțim: viața noastră, și o navă soră plutind pe o rută complet diferită. În timp ce soarele arde în spatele insulelor.


 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-13 14:04:15
         
 
  Domnule Kosta, urata trebuie sa fie batranetea dusa in mod singuratic, fara un suflet care sa te aprecieze, fara pic de afectiune, fara nicio glorie.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 12:36:23
         
 
  Domnule L.C., va astept, dar nu pricep de ce trebuie sa imi pazesc spatele si ceasul. Civilizatia aia nu a mai progresat chiar deloc?
Astept comentariul lui Cristian Vasiliu, pentru ca vreau sa stiu ce urmeaza dupa caderea civilizatiei occidentale. Vreau sa stiu ce urmeaza sa ii ia locul. Despre putrefactia occidentala si de moartea acestora aud inca de pe vremea cand eram copil. Norocul meu a fost ca am avut profesori exceptionali si, cand imi povesteau despre putrefactia civilizatiilor occidentale, obisnuiau sa dea exemple din cultura lor cinematografica, muzicala, literara, etc. Poate ca civilizatiile occidentale se prabusesc,mor si nu isi dau seama, dar mirosul putrefactiei vine dintr-o cu totul alta directie.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 12:17:40
         
 
  Kosta, ne-a întrebat cineva pe noi: Bă, vreți în UE?
Că pe tata l-a întrebat la colectivizare. Și a zis: Da, lăsați-mă în pace! A mai zis ceva, da' nu-i eco...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-13 12:12:44
         
 
  Nu se putea ca un text de o asa de pregnanta semnificatie, realizat cu mijloacele cercetarii stiintifice, sa trezeasca atotstiitorului gafeu decat o reactie pe masura neuronului sau singuratic. Pentru el, tot ceea ce nu este limba prelinsa pe un anume dos este lipsit de valoare si de semnificatie. Ati observat ce repede se da de gol? Lasati-l asa, se pedepseste singur.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 11:19:38
         
 
  Cultura si civilizatia europeana se termina exact in momentul in care, din ratiuni poate chiar extra-europene, apare in scena mult trambitata si suspect de repede acceptata UE! Din acel moment, caracteristici definitorii ale acestui concept se dilueaza in colectivismul prost inteles si prost aplicat in practica. Tot ceea ce pleaca, in materie de organizare, de la principii colectiviste sau, si mai rau, egalitariste, este eronat din start si mai devreme sau mai tarziu isi va gasi locul la cosul de gunoi al istoriei. Restul e vrajeala masonica, de proasta speta, neconvingatoare decat pentru spiritele inguste, pentru cei care nu vad distrugerea pe care orice fel de colectivism o produce unor entitati constituite de veacuri sau de milenii si care au functionat asa, impecabil, in baza unor principii hulite acum. S-auzim de lucruri fine.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 11:13:48
         
 
  Un articol impecabil, documentat, care susține și punctul meu de vedere ( eu doar percep fenomenul, nu pot să mă și exprim!).

Așa, și?
Așa că, A.F.! Că-i fi tu un exponent al culturii occidentale și-ți pare rău de dispariția ei. Și-o să te simți așa cum te-ai simțit cînd a dispărut Imperiul Roman. Că, ce mai face bunicul tău, patricianul și senatorul?
Vezi că stau la intersecție popoare și culturi tinere: evenci, buriați, ceceni, kirkizi etc. Și-n urma lor, chinezii. Dar înainte de asta, vin eu de la Tiraspol, cu tancul. Păzește-ți spatele!
***
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-13 11:03:13
         
 
  Asa, si?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 03:22:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23785
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE