|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 252 (Decembrie) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Decembrie. Sunt văruiți pereții
Crescuți diform ca unghiile-n burgul
Bătrân și cataleptic; iar amurgul
E prelungirea scurt-a dimineții.
Uitați în ger, pe străzi înfruntă murgul
Neîmblânzit al vântului doar bieții
Copii ce sorb în piept otrava ceții
Și simt în palme cât de greu e fulgul.
Dar ochii lor sunt cioburi vii din soare
Cu zâmbete împodobesc un om
De nea; aruncă bulgări cu ardoare;
Îngână dulci colinde lâng-un pom
Împodobit și răspândesc culoare
Și viață-n peisajul monocrom.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru replica spumoasa, Maestre Radu...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2012-10-30 16:06:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
de-șe-u-at / dezlănțuit, nestăpînit - sugestie |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-10-26 18:57:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo / de-a-l citi |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-10-26 18:54:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e toamnă, 8 a.m. din pat, poeții,
ca țuicile din alambic se scurg,
postează un sonet taumaturg,
și-și ung cu ir de trandafir gameții.
instantaneu, în off tresar esteții,
ce-au stat lipiți, din zori pînă-n amurg,
ca emisferele de magdeburg,
de monitor - și-i numără octeții.
e brici, remarcă-un nene oarecare,
îl pastișez, și-l pun pe cd-rom.
excepțional, exclamă cu ardoare,
o damă, înainte de-al citi,
în timp ce ei, placid și monocrom,
se-ntorc, zîmbind ușor, în cerul gri...
. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-10-26 17:32:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mishto, mai că merită stea. și o parodie așe, înjghebată în 5 minuțele.
E brumărel. Au cărunțit scaieții
Scăzuți ca mușchii într-un demiurg
Vetust și-atletic; iaca în amurg
Se-adună-n coru' madrigal sticleții
Uitați de vară într-un pîrlit maidan
Pe sîrme-atîrnă numai castraveții
Obezi și galbeni dau cu tifla vieții
Că sunt leit mumii acrite la borcan
Dar vrejul nu e saturat de sare
Și rîd renglotele de-un măr mușcat
C-oțet nu prinzi tu muște călătoare
O lună rece, albă-n patrafir curat
Moțăie-n grajd ca mînjii în picioare
Doar mîța sură ce se-ntinde-n pat
E brumărel. ce naiba nu răsare-un soare!? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-10-26 13:06:57 |
|
|