FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Orașul câinilor - Capitolul IV
Text postat de Dragos Tudose
Ochii copilului sunt rotunzi și albaștri. El stă nemișcat la intrarea unui magazin de bijuterii. Magazinul nu e deschis. Se deschide abia la ora noua. Ochii copilului sunt mari și albaștri și par a privi undeva înăuntrul lor. Puținii trecători nu-l observă. Trec pe lângă el fără să vadă ochii, fără să vadă albastrul lor. Doar el a părut că-i vede. Nu mai e tânăr, dar nu a devenit nici bătrân. E foarte slab. Un alt lucru pe care copilul îl observă la el este îmbrăcămintea. Este foarte elegant îmbrăcat. Prea elegant pentru această dimineață, prea elegant pentru această stradă. Pentru câteva clipe, ochii lor s-au întâlnit. Ochii rotunzi și albaștri s-au reflectat în ochii căprui și obosiți. Doar câteva clipe au fost necesare. Amândoi au știut că-s de ajuns.
Nu și-au vorbit, nu au făcut nici un gest. Copilul l-a urmat, mergând la câțiva metri în spatele lui. Au traversat așa mai multe bulevarde, au ieșit din zona centrală a orașului. Nu și-au spus nimic până când au ajuns aproape de localul de striptease de lângă pod, Acolo el s-a întors și a făcut un semn cu mâna către copil. Semnul era destul de clar, dar copilul nu a plecat. A rămas nemișcat, privindu-l.
Enervat, el a repetat gestul, dar zadarnic. Ochii îl priveau nemișcați. Au pornit din nou și din nou s-au oprit. Din nou gesturi nervoase care nu erau urmate de copil.
- Hei, tu, nu ai de gând să dispari? Vrei să dai de dracu'?
Dar copilul părea că nu-l aude. Stătea și-l privea cu nemărginitul albastru al ochilor lui.
Bărbatul a dat a lehamite din mână și i-a întors spatele. A intrat apoi în localul ce avea deasupra intrării o femeie imensă, de trei metri înălțime, o femeie din gips aproape dezbrăcată și care-și desfăcea provocator picioarele.
- Bine ați venit pe la noi, îl întîmpină una din gorilele localului. Îl chem imediat pe șefu’ ...
El nu răspunse nimic, trecu pe lîngă el, împinse cu piciorul un scaun ce-i stătea în drum și se opri la bar. Nu era nimeni în local la ora aceea. Localul gol avea un aer trist, ponosit. Murdăria de peste noapte nu apucase a fi adunată, scrumierele pline umpleau mesele, sticle goale sau pe jumătate pline și alcoolul băltind pe gresia barului. Se așeză pe un scaun rotativ și-și aprinse o țigară. Fuma absent, aruncând fumul spre tavan, atunci când patronul se apropie spășit de scaunul lui.
- Bine ați venit pe la noi, spuse el aplecându-se ușor înainte.
Nu-i răspunse. Fuma și se gândea că ceva inexplicabil se întâmplase sau urma să se întâmple în dimineața asta. Acest lucru îl neliniștea, dar el nu putea să arate asta. Încerca să-și păstreze atitudinea obișnuită. El nu putea fi distras de niște lucruri atât de mărunte, își spunea.
- Să vă servesc cu ceva ... încercă din nou patronul localului.
- Faci pe prostu' cu mine, nu ? spuse el într-un târziu, dar o spuse pe un ton care nu dădea vorbelor lui sensul unei amenințări. Celălalt prinse curaj.
- Nu, să știți, eu ... niciodată... nu aș putea .... noi încercăm ... chiar acum....
- Faci pe prostu’, dar de fapt tu crezi că eu sunt prost și că poți să mă faci. Vrei să mă faci din vorbe. Este? Vorbele lui sunau la fel de calm, de parcă ar fi vorbit cu celălalt despre vreme sau despre oricare al lucru lipsit de însemnătate.
- Nu, va rog să mă înțelegeți. Știți cum e. E criză și... nu mai are oamenii bani. Și ce are, îi toacă în cârciumi jegoase de cartier. La noi vine tot mai puțină lume. La noi...
- Astăzi nu am chef să mă enervez. Nu am chef nici să-ți explic de ce. Tonul lui crescuse puțin în intensitate, dar rămăsese calm, aproape neutru.
- Adu banii acum, continuă el Și termină cu jocul dublu pe care încerci să îl faci. O să-ți rupi gâtul sau o să te trezești într-o dimineață cu un mare buzunar în burta ta grasă. Înțelegi?
- Nu știu despre ce vorbiți... șopti celalalt, dar tremurul vocii sale lăsa să se bănuiască că știa exact despre ce era vorba.
- Bă Limbă (îi spunea după poreclă tocmai pentru că știa că asta îl enervează foarte tare). De cât timp ne cunoaștem noi? Tu ai impresia că eu nu știu tot ce învârți tu aici. Și când te c... știu, și când te b..., și când nu ți se mai scoală.
Apoi, fără ca nimic să anunțe asta, luă un pahar de pe tejghea și-l aruncă cu furie în oglinda mare din spatele barului. Cu un zgomot îngrozitor, oglinda se sparse în mii de bucăți care căzură pe jos. Patronul îl privea îngrozit în timp ce el, din nou calm, îi spunea:
- Știu și că vrei să nu mai plătești, știu și că te-ai lăudat că tu ești într-o zonă de graniță și vrei să te joci ca șoarecele și pisica cu noi, cu mine și cu clanul Cordunenilor, adică să zici fiecăruia că ești sub protecția celuilalt și știu multe altele. Dar azi nu vreau să mă enervez, altfel aș fi vorbit acuma singur, iar tu m-ai fi privit de jos, dintr-o baltă de sânge. Dar azi nu vreau să-mi mânjesc cuțitul cu tine. Astăzi am venit la tine ca prieten și tot ca prieten aștept să mă primești. Și tot ca prieten, marș și adu-mi datoria.
Celălalt, tremurând, se îndepărtă încet, mergând cu spatele și privind mereu spre el. Se întoarse după câteva minute cu un teanc de bani pe care-i întinse spre el. Îi luă și-i numără fără grabă.
- Văd că nu ne înțelegem astăzi. Sunt cu 200 mai puțini.
- Știu, dar ăștia sunt toți. Crede-mă, merge foarte prost. Criza și ...
- Dacă mai spui un cuvânt te calc în picioare.
Stinse țigara pe gresia barului, se ridică în picioare.
- Ai noroc, m-ai prins într-o zi bună. Vin diseară pe la tine. Vezi cum mă primești. Și să ai restul de bani, altfel...
Făcu un semn sugestiv cu degetul în zona gâtului. Celălalt, galben, transpira abundent. Abia când el ieși din local, patronul reuși să îngaime un „F......” slab.
Afară îl aștepta copilul. Trecu pe lângă el prefăcându-se că nu îl vede. Fără să privească în urmă, știa că-l urmează. Ca un câine care tocmai și-a găsit stăpânul. Apoi uită de el.
Rătăci fără țintă pe străzi. Astăzi avea o stare ciudată, nu se putea gândi la nimic. Simțea că lumea din jurul său se clatină, dar astăzi, altfel decât în zilele obișnuite, acest sentiment nu mișca nimic în el. Părea că asta nu-l privește, părea că nu tocmai el va fi în mijlocul cutremurului care va dărâma totul peste el. În această dimineață Gheo îi spusese că este trădat dar știa că nu din cauza asta se simțea așa. Nu era prima dată când i se întâmpla. Din când în când avea momente ca acesta în care lumea din jur dispărea. Rămânea doar el, gol de gânduri și de frământări. Se îndepărta atunci de oameni, de oamenii lui mai ales, pentru ca aceștia să nu-l vadă așa, detașat de toate și, tocmai de aceea, foarte vulnerabil.
Ajuns în Parcul Central, se așeză pe o bancă. Privea oamenii care treceau prin fața lui, dar nu îi vedea. Simțea că s-a prăbușit într-o groapă adâncă și întunecoasă. Imaginea aceasta îl făcea să se scuture oripilat. Îi era frică de lilieci și de toate făpturile acelea umede și lipicioase ce trăiau în beznă. Zâmbi. Ce-ar zice ceilalți dacă l-ar vedea acum, zâmbind prostește, stând pe banca asta umedă de rouă, și cutremurându-se la gândul unei atingeri imaginare a unor ființe atât de inofensive cum sunt liliecii. Cu toate astea, tresări când mâna băiatului se așeză pe palma lui. Era o mână micuță și neașteptat de fierbinte. Se gândise chiar că băiatul are febră, dar nu făcu nici un gest, ce-l privea pe el? Își retrase mâna, și încercă să-l privească încruntat pe copil. Ar fi trebuit să-i cârpească o palmă, se gândi, dar mâna nu-l ascultă, ba mai rău chiar, poposi pe capul băiatului, jucându-se cu zulufii lui blonzi. Își retrase apoi mâna brusc, temându-se de ridicolul situației. I se părea că ar putea să-l vadă cineva, să interpreteze gestul lui cine știe cum. Rămase tăcut și nu privi spre copilul ce se așezase lângă el pe bancă. Apoi, pierdut în gânduri, uită de el, uită de prezența lui micuță, se adânci din nou înlăuntrul lui și uită de toate.
- Bă, ăla nu-i Șefu’? întrebă Ață.
- Taci. Nu ne-a văzut, îi răspunse celălalt. Știi că nu vrea să vadă pe nimeni când … e într-un moment d-ăla când … vrei s-o iei pe coajă?
- Nu, bă, da ce e cu puradelul ală de lângă el?
- Nu știu și nu mă privește pe mine. Hai să mergem până nu ne vede, că altfel ne încinge. Hai.
Se depărtară amândoi.
- Și acum ce facem, începu Ață, cum îi mai spunem ce aflarăm.
- Nu-i mai spunem nimic. Trebuie să-i căpăcim noi cumva.
- Bă Gheo, i se adresă din nou Ață, tu crezi că e bine să îi bușim noi așa, fără să-i zicem lu Șefu. Crezi că-i bine?
- Ba bine că nu. Dar ce-ai vrea să facem? Să stăm cu mâinile în buzunare? Ai?
Erau amândoi destul de tineri dar arătau foarte diferit. Ață era înalt și negricios. Îmbrăcat într-un trening albastru lucios și cu adidașii roșii în picioare, părea un sportiv spre finalul carierei. Celălalt, căruia Ață i se adresase folosind porecla acestuia, Gheo, era mai curând scund, tot brunet însă, dar îmbrăcat într-un costum foarte elegant, de culoare albă. În picioare avea pantofi de lac albi, cu botul din piele de culoare neagră. O cravată roșie îi spânzura de gât. Totul vădea o eleganță exagerată, ostentativă, cu atât mai extravagantă în contrast cu îmbrăcămintea sport a lui Ață.
- Eu i-am zis că nu putem duce singuri o afacere atât de mare, zise Ață, parcă continuând o discuție anterioară.
- Ai zis pe dracu. Ce voiai să facem, bă? Să ne dăm la o parte și să lăsăm pe alții la cașcaval? îl apostrofă Gheo.
- Io... nu asta am vrut să spun... se bâlbâi Ață. Da’ e greu ... doar noi trei ... să ducem totul ...
În urmă cu trei luni bătrânul Mărășescu se retrăsese din afacere și, în mod cu totul surprinzător, lăsase toată puterea și autoritatea lui unor tineri. Trei tineri care li se păruseră tuturor necopți și nepotriviți pentru a administra o afacere atât de mare. Un cartier întreg nu era de joacă, dar hotărârea bătrânului, chiar dacă li s-a părut tuturor prostească, nu a fost contestată de nimeni. Deciziile bătrânului nu se discutau căci încă le mai era frică de el. Apoi, cei trei se dovediră destul de abili în a-și atrage de partea lor cât mai mulți membri ai clanului. Știură să-i cumpere pe unii, să-i umilească și să-i alunge pe alții. Acum , după trei luni de când preluaseră toate afacerile subterane ale cartierului de vest, păreau a controla totul. Și tocmai acum se ivise o nouă problemă. Clanul rival, al Cordunenilor, încerca să pună mâna pe cartierul lor. Până acum Cordunenii fuseseră întotdeauna priviți ca dușmani, dar niște dușmani cu care ai încheiat armistițiu pe termen nedeterminat. Și iată că acum, armistițiul se încheiase. Cordunenii voiau să le fure afacerea, să le ia teritoriul, să-i alunge sau să-i omoare.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Simpaticâ foc poezia. Io zic că vă pricepeți mult, mult mai bine la poezie decât la politichie.
Și vă stă mai bine dat pe silențios.
P.S. Repet întrebarea: cum de a ieșit Băsescu, dacă nu l-au votat 7.000.000 de români? Mă refer la primul, apoi la al doilea mandat...
Românul ăsta e tare ciudat: Îl apucă așa o înțelepciune de neegalat după ce a luat un șut în puncte puncte.
Ba te trezești că-ți dă și sfaturi.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-17 01:01:14
         
 
  Domnule Kosta Vianu, în privința cititorului, eu credeam ca am fost suficient de clar atunci cînd am spus că vă citesc textele, iar unele dintre ele chiar mi-au placut mult (nu e nimic ironic aici).
In legatura cu discutia despre cuvinte licentioase versus vulgaritare fără cuvinte licentioase, eu cred ca am spus deja ceea ce aveam de spus, astfel încît nu cred ca e cazul să mai continuăm. Sper ca se poate. Cu stima,
 
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-16 12:43:31
         
 
  "trece pe raboj un cititor", scuze!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-16 12:24:57
         
 
  Domnule Dragos Tudose:
Intrucat nici dracu nu ma citeste, deoarece scriu prost, ma folosesc de prilej pentru a-mi mai trtece pe raboj un cititot, chiar cu de-a sila: o sa-ti reproduc aici o poezica de o naivitate si de un prost-gust evident, pe care am comis-o mai mdemult, asta ca sa vezi si dumneata cate mascari pot fi spusde asa, senin, fara cuvinte... ne-ecoliterare. Asculta aci:
"pe motanul Blitz
nu-l durea la slitz
de fitzoasa Fia
alba
ca hartia
caqci lui, viata-ntreaga
ii fusese draga
o pisica neagra
dar
n-a fost sa fie
caci netoata Fie
i-a facut pisoi:
cinci!
tarcatzi si moi
in subsol la noi
i-o pusese-aiurea
la misto-ntr-o seara
se-auzea "miorlaul"
pina sus
pe scara
vezi, asa e viata:
cruda si nedreapta
cand ti-om pui aiurea
asta te... asteapta"

Am fost impuscat destul pentru acest text, asa ca nu va sfatuiesc s-o mai faceti. Iar fiica mea mi-a interzis cu desavarsire sa fac cunoscuta poezica nepoatei mele, nici chiar cand o fi majora (in ipoteza absurda ca eu as mai putea trai inca 16-17 ani). Asadar, se poate.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-16 12:24:14
         
 
  Stimate Florentin Sorescu, daca dumneata esti basist (nu conteaza motivele) poti foarte bine sa nu-mi adresezi niciun fel de comentariu si, de asemenea, poti sa nu faci nicio referire la numele meu. Esti chiar sfatuit sa procedezi asa, mai ales daca poti fi in acelasi timp si basist si binecrescut. Admit ca o asemenea rara avis ar putea exista, din generozitate. Dar, repet, faptul ca incerci sa aduci aici argumente pro-basiste este ridicol. Aici nu face asta decat AF, dar el poate fi scuzat, deoarece nu este in stare sa participe la viata site-ului cu altceva. In rest, opiniile dumitale nu ma intersecteaza si, pe cale de consecinta, nu doresc sa mi le aduci la cunostinta. Putem coexista in acest spatiu ignorandu-ne reciproc, ceea ce eu eram gata sa si fac, daca n-ar fi fost ambitia dumitale de a mi te adresa, evident, neinvitat. Sanatate mintala iti doresc si numai bine.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-16 12:16:00
         
 
  Domnule Radu Ștefănescu, am citit "taifunul pe care l-ați dezlănțuit", așa cum plastic îl descrieți și trebuie să spun: Uauuuuuu!!!! Pentru un singur cuvînt? Păi eu care am avut trei, ar trebui să fiu crucificat. Am rămas fără cuvinte.  
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-15 17:35:31
         
 
  Doamnă (sau domnișoară; sau fostă doamnă; sau fostă domnișoară), Sabina Datcu.
Sper că ați și fost la biserică.
Văd eu că vă muncesc păcate grele...
O așa doamnă să valideze așa măscări fără să roșească niciun pic?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 17:32:09
         
 
  Poate are motivele sale bine întemeiate, domnule Florin Andrei.
Mie, unul, mi-a mers bine în timpul lu' Băse, că s-au umplut pușcăriile. Parcă-mi saltă și acu' inima-n mine când aud sirena poliției cu domni eleganți numai bun de cosmetizat.
Că doar n-or fi fost vinovate așa cinstite fețe, păcatele mele.
Toți sunt nevinovați în draci.
Da-n timpul lui Năstase, marfă de proastă calitate. Le cam tremurau mânuțele când era să scoată un ban. La catastif, cât în lună și în stele. La buzunar, neam.
Ei, dar vremurile tot bune o să fie, la ce să gândim anapoda?
Poporul ăsta român are marfă din belșug. Dacă nu vine peștele mare, te mulțămești și cu plevușca.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 17:19:46
         
 
  Recunosc, eu am validat textul, este scaparea mea de eco-literatura, domnule Cristescu.

Scriitorul isi alege singur felul de a-si prezenta scriitura; si nu poate fi obligat in a inlocui ceva din ea (pentru ca e ca si cand un strain ar cere -de exemplu- unui parinte, sa inlocuiasca parul negru al copilului cu par blond - pentru ca asa e la moda/cere societatea/etc/etc.)
Iar parintele, desi (probabil) stie ca societatea il vrea blond pe copil, incearca sa il introduca in ea si asa, brunet, cum e el.

Editorii valideaza sau nu textele. Textul acesta nu trebuia nici validat, nici invalidat, trebuia atrasa atentia domnului autor asupra regulamentului vs. cuvant indecent din scriitura.
Dar, recunosc, mi-a scapat marsavul. S-a fofilat printr-o scriitura care curgea mult prea cursiv pentru indecenta lui.

Imi cer scuze, data viitoare voi da si cautare cu gugalul. Ca sa nu imi mai fie pacalite simturile.

Sabina
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2012-11-15 17:11:30
         
 
  Da', dar să știți că vor fi trei puncte foarte pornografice, d-le Tudose. Eu zic să le scoateți și p'astea.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 17:08:24
         
 
  Domnule Florescu, renuntati cat mai aveti timp. E un drum inchis. Mai bine beti o bere cu amicii :)
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-15 16:43:26
         
 
  Credeți-mă, domnule Kosta, că exagerați. Și cu literatura, și în ceea ce privește politica.
M-au deranjat foarte mult și tonul, și atitudinea dvs. față de îngerii d-lui Pleșu, pe care ați ținut să îi politizați.
Și față de acest text de proză.
Relativ la dibăcia dvs și la fandacsia antibăsistă, hai să vă spun o snoavă. Nu l-am votat niciodată pe Băsescu (sau oi fi făcut-o când a fost contracandidatul lui Năstase?-deși nu cred), dar nici la ultimul referendum n-am fost. Intenționat, evident.
Ghiciți de ce?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 16:40:16
         
 
  Domnule Kosta, versurile dvs populare (date aici de exemplu) chiar m-au lămurit. Deci poate sa fie textul cît de pornografic ar fi (și al dvs este), dacă nu sunt folosite cuvințe explicite care să înceapă cu literele p, f, sau altele asemenea, textul în cauză e bun de citit la Academie. Clar.
In fine, ca sa încheiem această polemică inutilă, am corectat textul, înlocuind cele trei cuvinte în cauză (unul, este adevărat, ducea cu gîndul la actualul președinte) cu 3 puncte. Am făcut acest lucru deoarece, chiar dacă nu împărtășesc acest mod de gîndire care, din punctul meu de vedere, sună a ipocrizie, înțeleg că aceasta este regula pe acest site, iar eu înțeleg să mă conformez regulii, atîta vreme cît vreau să public aici. Sper că discuția se va închide aici.
 
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-15 16:31:03
         
 
  In lista comentariilor mele, textul de mai sus apare cu rosu, asadar e pus la index?  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 16:24:30
         
 
  domnule Tudose, v-ați născut sub o stea norocoasă.

eu unul, cînd am călcat ultima oară-n străchini, am dezlănțuit un taifun.

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=43009

noroc cu prietenul meu gheorghiță, care, ca întotdeauna, m-a ajutat să depășesc acest moment dificil.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-15 16:23:32
         
 
  A proposito, FS: basistii ies ei singuri in evidenta, ca paduchele in frunte, nu e nevoie sa fie depistati, prostia lor urla ne-vocal, dava ma pot exprima astfel, si nu vad cine m-ar impiedica, daca e sa fiu si eu in ton cu manifestarile categoriei in discutie. Asadar, daca te dai singur de gol, ce vina pot avea eu?
Poti fi ce vrei dumneata, e fara invoire, dar cuviinta iti cere sa nu ataci pe cineva care nu te-a atacat. OK? Suntem golani, sau nu mai suntem?
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 16:16:01
         
 
  Florentin Sorescu, nu-mi amintesc sa iti fi adresat nicio mistocareala pana acum. Vrei sa te iei gura-n... cu mine? nu te-as sfatui, sunt un scarbos, desi nu raspund decat la provocari deocheate si obraznice, gen "AF". Dar daca tii mortis, e ok. Baga-ti mai intai picioarele in ligheanul cu apa rece, ajuta la fierbinteala.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 16:11:01
         
 
  Iar nu ne-am înțeles, cauza probabilă fiind exprimarea mea săracă. Știți că și călăii au familie, timp liber, ies în parc etc.?
Dar, nu mă miră! VAL Navara (Vlad e fratele meu geamăn)
 
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-15 16:10:46
         
 
  Domnilor:
(care sunteti)
V-am mai explicat si altadata, cu migala si rabdare, ca un scriitor adevarat poate spune cele mai indicibile mascari fara sa pronunte niciun nume de organ sau actiune organica ne-ecoliterara. Exemplul care mi se pare cel mai susgestiv este cel pe care l-am auzit in copilarie la un taran neaos care era in stare sa debiteze versuri populare pornografice cateva zeci de minute. Pentru ca nu contravine decat bunului simt literar, o sa-l reproduc aici, din motive de inventar, necum didactice, asta ca sa nu ma mai luati peste picior ca pana acum.icum nu-mi pasa, atata timp cat intentiile mele sunt clare. Iata:
Marita-ma, mama mea
Ca s-a facut cat a ta:
De le punem la masura
E mai larg-a mea la gura
etc.
Nu insist. Dar ce rost au cuvintele scabroase intr-un text care se doreste literar, mi-e greu sa pricep, mai ales ca autorii abia incearca cu degetul marea literaturii! A, nu zic, cand cititorii ar devora scrierile lor smulgandu-si volumele din mana prin librarii, atunci, as mai avea cate ceva de adaugat. Pana atunci, ramane ca eu sunt obtuz iar dvs toti proceputi in ale literaturii. S-auzim de lucruri fine.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 16:07:21
         
 
  Domnule Vlad Navara, imi cer scuze pentru impolitetea mea, dar chiar nu mi-a trecut prin cap ca ma adresez cititorului Vlad Navara, iar nu editorului cu același nume.  
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-15 15:20:21
         
 
  Domnule Tudose, este o mică, mică diferență între felul cum am receptat eu textul în calitate de cititor și datoria mea de editor. Ați comis o impolitețe că m-ați citat, trebuia să citiți printre rânduri...  
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-15 15:13:25
         
 
  o soluție-ar fi un soft ca-n agonia.ro, unde editorii pot intra pe texte. și astfel, editorii noștri ar putea corecta derapajele lexicale cu termeni acceptabili din dex, gen mămica ta, fund, păsărică, etc. zic și eu.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-15 14:58:03
         
 
  Și care-ar fi potul? Să știu dacă mă bag.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 14:44:15
         
 
  Mă gândesc să inițiem un premiu pentru ipocrizie!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-11-15 14:15:36
         
 
  Cetățeanul fiind Mr. Kosta, ca să nu dăm naștere unor confuzii regretabile. V-am scris bine numele, nu? Că nu voi a mă trezi cu o conștiință și mai încărcată.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 14:15:33
         
 
  Sugerez expresii de genul" Arza-te-ar focul", "fir-ai tu sa fii", "nebunaticule", "sturlumbaticule" etc. In acest fel, interlopul poate deveni in ochii cititorului un personaj acceptabil, ba chiar un individ simpatic.
Am citit, mi-a placut,
Zexe!
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-15 14:02:32
         
 
  Domnule Tudose, eu zic să vă turnați cenușă în cap. Și să vă faceți autocritica. Și în genere orice ar însemna o schimbare semnificativă în viața dvs, ca să-l mulțumiți pe cetățeanul ăsta pudibond și democrat. Umblă vestea că poate dibui un băsist dintr-o uitătură chiar și într-un suflet curat. Și cât ai clipi mi ți-l ia și ți-l pune la stâlpul infamiei.
Și mai trimiteți dumneavoastră, domnule Tudose, iac-așa o scrisorică intitulată proces-verbal în care să vă mărturisiți toate păcatele europeice.
Și, rogu-vă, puneți-mă și pe mine acolo pe răboj, că mult am păcătuit la viața asta a mea eco-literară.
Ca să ne ierte pe noi păcătoșii cetățeanul 'ista atotnevricos.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-15 13:29:17
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Domnule Vlad Navara, îmi permit sa citez mai jos un fragment din comentariul pe care dvs l-ați postat la acest text în data de 13.11.2012:
"Eu am validat doar primele trei episoade, dar l-aș fi validat fără rezerve și pe acesta. E lumea în care trăim!".
Cu stima,
 
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-15 13:25:02
         
 
  tumorinele - a se citi tumorile  
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-15 13:16:25
         
 
  Domnule Dragoș Tudose, operați tumorinele neecoliterare, respectând astfel regulamentul acestui sait. În versiunea finală, sau când veți încredința manuscrisul editurii, puteți face ce doriți. Eu vă aștept și cu alte capitole, dar țineți cont de cele spuse mai sus.  
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-15 13:15:37
         
 
  Domnule Kosta, ceea ce am spus despre textul din care mi-am permis să citez (care evident era un text semnat de dvs), era chiar ceea ce gîndeam, fără nici măcar o urmă de ironie. Imi cer scuze dacă din intervenția mea s-a înțeles altceva. Mai mult chiar, fiind nou pe acest site, abia acum am avut ocazia sa citesc textele dvs si, dacă nu vă e cu supărare, multe dintre ele mi-au plăcut(unele chiar foarte tare). Dar asta nu are nici o legătura cu discuția noastră.
Ceea ce încercam eu să vă spun este faptul că, deși nu au respectat absolut de loc ideea acelui citat, literatura scrisă de, să zicem, Samuel Beckett, Charles Bukovsky și James Joyce (am dat doar trei exemple), nu a fost aruncată la gunoi (și bine că nu a fost așa). Spre diferență de dvs, ei nu s-au ferit (ca să vă parafrazez). Aici nu e vorba de a aproba sau de a dezaproba. Nu cred că ăsta este rolul scriitorului. Reperele morale există și fără el, problema este doar în a le respecta. Nu lipsa sfaturilor moralizatoare e problema, ci faptul că prea puțini mai ascultă aceste sfaturi. Pe de altă parte, nu e corect ca dvs, judecînd niște fragmente de roman, să citiți doar o mică parte (un singur capitol), dar să vă dați cu părerea despre întreg(stabilind ce aprobă și ce nu aprobă scriitura).
În final, sper că nu v-au supărat foarte tare cele scrise de mine și îndrăznesc să sper că vă veți apleca cu la fel de multă atenție și asupra celorlalte bucăți literare pe care, cu umilință, le semnez.
 
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-15 12:15:12
         
 
  Literatura care nu este pura fictiune, care copiaza realitatea si o mai face si fara grija, e buna de aruncat la gunoi. Nu este cazul scrierii dumneavoastra. Simt ca personajele si situatiile nu sunt suta la suta reale. Daca este asa, daca ati descris dupa natura, va deplang. Si imi cer scuze ca m-am luat de jurnalul dumneavoastra intim. K  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 11:35:10
         
 
  Si mai observ ceva: nu intelegeti sensul celor remarcate de mine: pare ca ati fi de acord cu fenomenul semnalat, ca-l considerati normal. Asta se vede la lectura. Iar eu m-as feri sa aprob atitudini si fapte antisociale in scrierile mele. Iar daca din ambiguitatea exprimarii ar putea rezulta asa ceva, m-as feri sa le mai descriu. Asta este impresia mea. Nu va invinuiam de nimic. Romania este, slava-Domnului, plina de exemple negative, dar prezenta lor in literatura ar trebui sa fie drastic dramuita, sau macar tratata cu dispret, nu ca o normalitate de care, nu-i asa, asta e, n-avem cum sa ne ferim. Ba se poate. Tot ce-am urat pe lume mai mult, asuprirea venita din partea unui semen, cu nimic altceva mai presus decat cel asuprit, decat violentza si brutalitatea, a devenit norma. Iar dumneavoastra o zugraviti senin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat! Preluand mot-a-mot si expresiile absolut scabroase. Deci, daca reprosam ceva, reprosam stilul. E drept, in literatura stilul poate fi diferit, dar aici, in abordarea lumii interlope trebuie , zic eu, mare atentie la stil. Altfel, ne trezim ca incurajam, prin felul in care scriem, fapte si atitudini reprobabile. Marturisesc sincer ca nu pot mai limpede de atat! E Clar? Si, inca odata, scoateti cuvintele ne-ecoliterare din text! Europeea este un spatiu in care nu se pronunta in scris cuvintele care denumesc gonadele sau actiunile fiziologice repudiabile pe numele lor neaos, vulgar, indicibil. Incolo, puteti sa ma considerati oricum, eu stiu ca sunt de buna credinta!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 11:31:13
         
 
  Domnule Tudose,
Fiti atent cu aprecierile! Faptul ca va folositi de un fragment din acel text acum, cand va serveste ca sa-mi replicati, dovedeste dracu stie ce, dar seriozitate nu! Daca v-ar fi placut atunci, cu adevarat, cu siguranta n-ati fi percutat tocmai acum, cand aveti nevoie sa-mi reprosati. De altfel, asa cum am remarcat deja in alt text al meu, "Esecul literaturii virtuale" - pentru care am fost injurat din plin, nu e cazul s-o mai faceti si dvs. - pe paginile de internet lumea intra numai ca "sa-si dea restul" pentru pricini diverse, nu ca sa citeasca si sa comenteze. Asadar, nu va temeti, am inteles bine ce v-a placut si ce nu. Pacat de fatarnicie, de care mie mi se pare ca nu pot fi invinuit. Intotdeauna am spus ce aveam de spus si uneori chiar mai mult decat ar fi fost nevoie. S-auzim de lucruri fine, ca de grosolanii, suntem satui.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-15 11:19:01
         
 
  Știți ce nu înțeleg eu, domnilor? Cum de a ieșit Băsescu președinte dacă șapte milioane de români nu l-au votat?
Eu, unul, n-am fost la vot. Nici la referendum, nici înainte.
Nu pot să fiu complice unui sistem în care "Republica a devenit o pradă, iar forța ei constă în puterea câtorva cetățeni și în dezmățul tuturor".
Sunt convins că domnii ăștia iscusiți în ale politicii vor fi știind cine a spus asta și de ce.
Asta ca să ne mai mișcăm oleacă fundurile de pe buza șanțului
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-13 22:33:58
         
 
  Domnule Kosta Vianu, o să încep prin a da un mic citat dintr-o bucată literară citită pe Europeea și care chiar mi-a plăcut:
"E simplu! Dacă nu spui măscări, comiți literatură".
În continuare, va aduc aminte ca o seamă de creatori n-au știut sau nu au înțeles profunzimea citatului de mai sus. O să dau doar trei exemple (dumneavoastră puteți adăuga multe altele): Samuel Beckett, Charles Bukovsky și James Joyce.
Pe de altă parte, în legătură cu exprimarea dvs că eu prezint lucruri aberante, specifice evului mediu, sunt absolut consternat. Tocmai dvs care, pe drept cuvînt, sunteți atît de supărat pe băsiști și pe răul pe care l-au făcut ei (și, dacă e să fim drepți, nu doar ei), tocmai dvs să nu vedeți că trăim într-o țară care are atît de multe caracteristici care aduc mai mult cu perioada fanariotă decît cu cea postmodernă? Tocmai dvs să nu vedeți că trăim într-o țară de obscurantism, mizerie, corupție și într-o totală inversare a valorilor. E adevărat, există și o contrabalansare, în sensul în care-i o țară plină de humor.
In final, imi cer scuze că textul meu v-a oripilat. Nu vă pot promite că n-o să se mai întîmple.
 
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-13 18:38:15
         
 
  Ba citește, stimate domnule Kosta, citește și își asumă responsabilitatea actului. Eu am validat doar primele trei episoade, dar l-aș fi validat fără rezerve și pe acesta. E lumea în care trăim!
Tot eu aș nota doar satisfăcător impresia artistică, nicidecum conținutul.
 
Postat de catre Val Navara la data de 2012-11-13 11:19:04
         
 
  Textul contine expresii ne-ecoliterare pentru care altii au fost pusi la zid, in mod aproape automat. Mai adaug ca atmosfera descrisa este jegoasa, iar tonul cu care aceste aberatii sociale (clanuri, taxa de protectie etc) este prezentata ca un fapt firesc, mi se pare de neacceptat. Personal nu inteleg de ce acest mod de viata este considerat normal. Ma revolta faptul ca un scriitor aduce asa de aproape de intelegerea cititorului un aspect social de condamnat. Cred ca gresiti. Si mai cred ca nu acesta este rostul literaturii, adica acela de a justifica, aproape, prin tonul folosit, un mod de viatza aberant, din evul mediu. Faceti, mi se pare, parte din peisaj, sau, cel putin asa pare ca vorbiti, cu compasiune fata de fenomenul infractional, cu acceptare lejera, fara revolta. Asa mi se pare. Iar utilizarea unor cuvinte ne-ecoliterare ar fi trebuit sa trezeasca unui editor, oricare ar fi el, constiinta adormita. Asadar, nimeni nu citeste nimic aici, dupa cum constat.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 09:21:37
         
 
  Iar eu, votul  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 20:41:46
         
 
  Mulțumesc tare mult.  
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2012-11-12 19:19:57
         
 
  o proză care merită citită, las o stea ca invitație la lectură  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-12 19:15:12
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23789
Comentarii: 120449
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE