PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Gheorghiu Andrei Pentru tine aĂ‚Âş putea renunĂ�Âľa la exerciĂ�Âľiul de toleranĂ�ÂľĂ�ÂŁ. Am Ă�®ncercat sĂ�ÂŁ Ă‚Âşterg cuvĂ�¢ntul „speranĂ�ÂľĂ�£â€ din dicĂ�Âľionarul explicativ al gĂ�¢ndurilor mele. MĂ�ÂŁ temeam cĂ�ÂŁ poate da dependenĂ�ÂľĂ�ÂŁ. Ă�Ĺ˝mi trezea pofte nebune sĂ�ÂŁ scrijelesc nocturne poeme pe boabe de orez. Le savuram apoi, tacticos, gustul amĂ�ÂŁrui de miez. Scos. Uite, am sĂ�ÂŁ sting lumina pe hol, nu-mi pasĂ�ÂŁ cĂ�¢t o sĂ�ÂŁ vinĂ�ÂŁ factura la intimitate. Tu, dacĂ�ÂŁ vrei, dĂ�ÂŁ-Ă�Âľi buclele de-a dura pe spate, priveĂ‚Âşte-mĂ�ÂŁ cu palmele pereche sau poĂ�Âľi sĂ�ÂŁ-mi ronĂ�ÂľĂ�ÂŁi Ă‚Âşoapte la ureche, sĂ�ÂŁ-mi spui cĂ�¢nd Ă�Âľi-a fost ultima oarĂ�ÂŁ imposibil sĂ�ÂŁ te opreĂ‚Âşti, ce pastĂ�ÂŁ de dinĂ�Âľi foloseĂ‚Âşti, cine eĂ‚Âşti sau doar cum te numeĂ‚Âşti. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Uau. Mulţumesc. Îţi mulţumesc (sau vă mulţumesc, în cazul în care pluralul comentariului nu este unul impersonal). Nu prea ştiu ce se spune după aşa ceva. Sunt dat pe spate. Mă aşteptam la multe, dar la asta nu. Sunt impresionat de atenţia acordată şi, cu siguranţă, acest comentariu mă obligă să mai postez. Mulţumesc pentru primire. Mă simt binevenit.   Postat de catre Gheorghiu Andrei la data de 2004-05-29 12:03:15               Exercitiu de lectura "Intimitatea publică” Poezia, ca stare sugerativa, nu cunoaste subiecte tabu. Asadar „intimitatea publica” desi in acceptiunea comuna poate parea un paradox, in spatiul poetic poate deveni deplin justificata daca este cu adevarat un „act artistic”. Un poem adevarat se defineste printr-o "parte" sa-i spunem, vizibila, textul propriu zis, cu statut ontologic de "materialitate" si partea "invizibila" de natura spirituala care, poate, contrar unor opinii posibil majoritare, nu are „caracter comunicational” propriu zis, in acceptiunea curenta a termenului. Adica nu transmite o informatie de natura inechivoca. Actul artistic poematic se construieste si se reconstruieste am putera spune „ad infinitum”, ca potentialitate, in functie de lector si chiar de momentul temporal in care are loc lectura ori relectura, pentru unul si acelasi lector. Astfel se poate „decripta” partea invizibila, sugerativa, partea aceea puternic spiritualizata, care poate fi mai mult ori mai putin decelabila si care poate „alimenta” dorinta si placerea de scrie-citi. Evident orice poem ‚original’ poate reprezenta o „noua definitie a poeziei”. Am facut toate aceste „conexiuni” preliminare ponind de la poemul de mai sus in care textul, ca materialitate se prezinta sub forma unui discurs a carui logica poate soca. Pentru ca, sa invoci ‚intimitatea” ca existentialitate, eventual in doi insa fara a cunoaste numele „celei” ( buclele de-a dura par a sugera o „ea” ) ( celui) cu care se , sa-i spunem, percepe aceasta intimitate „ sa-mi spui [….] sau doar cum te numesti” cum ni se releva in finalul poemului tine oarecum de „paradoxul intimitatii” care in logica normala nu ar avea motivatie si care insa in plan poetic devine fapt pe deplin justificabil. Poemul debuteaza usor sententios, „Pentru tine aş putea / renunţa la exerciţiul de toleranţă./”, spune ex abrupto autorul introducandu-ne in mediul sau propriu in care acest „tine” are o valoare diferita de alte tipuri de natura „tine”, acest „tine” presupunand un fel de act sacrificial „as putea renunta la exercitiul de toleranta” care, putem crede, ii este specific, il defineste. Asadar aceast „tine” invocat este un „tine” special fata de care autorul are alte sa zicem trairi, sentimente, legaturi decat fata de alte existente din aceeasi categorema. Putem intui, nici nu pare a fi dificil de altfel, ca autorul este indragostit de acest „tine”. Pentru ca numai o astfel de motivatie l-ar putea face sa devina intolerant in raport cu existenta sa cotidiana manifesta descriptibila a fi „exercitiu de toleranta”. Aceasta intuitie este intarita de aparentul gest ilogic in care, o stare de fapt poate fi „eliminata” eliminand cuvantul care in fond o desemneaza. Numai logica poematica a indragostitului poate imagina o astfel de posibilitate. „ Am încercat să şterg cuvântul /„speranţă” din dicţionarul / explicativ al gândurilor mele „ pentru ca ea, speranta, poate da dependenta si poate conduce la alte acte si fapte cel putin ciudate daca nu extravagante: scrijelirea poemelor pe „boabe de orez’” alt act de natura sacrificiala, banuim ca nu este usor sa scrijelesti poeme pe astfel de boabe !, apoi savurarea gustului amarui al miezului, stingerea luminii care ar contribui la „cresterea” starii de intimitate si care ar putea avea un cost care nici nu mai conteaza in fond „nu-mi pasă / cât o să vină factura la intimitate.” cum spune autorul. Si cu acestea avem aproape tablul complet al „eului” poetic. El se descrie si ni se sugereaza prin manifestarile existentiale mentionate. Insa intimitatea in doi are nevoie si de „tu”. Care este perceput in plan poematic tot actional ca manifestari dezirabile „eului” insa neimpuse „daca vrei” cum se spune in text. De remarcat „priveşte-mă / cu palmele pereche” originala sintagma care ar putea sugera „mangaierea”. Celelalte „elemente de decor poetic” rontaitul, pasta de dinti etc., vin sa completeze tablul intimitatii invocate, intimitate care nici nu stim daca in fond este realitate sau doar vis. Si, credem noi, in aceasta usoara ambiguitate comunicationala sta o parte din frumusetea acestui poem pe care il putem imagina a fi un poem de dragoste. Nu putem incheia acest comentariu fara a remarca tonul oarecum sorescian, originalitatea unor formulari si, din pacate cateva nereusite pe care le evidentiem mai jos. De exemplu versurile „dicţionarul / explicativ al gândurilor mele.” ar putea castiga daca s-ar renunta la metafora in genitiv si la prea personalul „mele”. O formulare de tipul „dicţionarul / explicativ de gânduri” ori „pentru ganduri’” sau ceva de acest gen ar putea feri poemul de cliseul continut in formularea actuala. De asemenea „nocturne poeme” face rau. De ce nu, cum ar fi de altfel firesc „poeme nocturne” ? Cat despre super demonetizatele „soapte” nu intelegem cum de a mai fost folosit in acest frumos poem. Este suficient, este prea mult. De la inaintasii in ale poeziei si pana la Cotabita care practic „racneste” aceste „soapte” pe toate canalele care difuzeaza muzica, de prea multa utilizarea, acestea si-au pierdut valoarea poetica. Si chiar daca in text se spune „să-mi ronţăi şoapte” senzatia de „batatorit” tot persista. Poate intr-un poem postmodernist, o constructie ludica ori mai stiu si eu cum ar putea „reanima” din punct de vedere artistic acest cuvant. Insa in poemul de fata este, credem noi, total neavenit.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-25 08:46:17 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE