FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Libera exprimare prevalează valorii textuale
Text postat de Emanuel Cristescu
"a pleca de la ideea că ceea ce contează este cantitatea de artefacte, oricît de eșuate în penibil ar fi ele, spunînd : „contează libera exprimare, nu calitatea”!" Când citești că ți se atribuie, fie și indirect, o asemenea enormitate cea mai simplă reacție ar fi aceea de a-l lăsa în plata domnului pe emitent. Atâta a înțeles atâta spune. Asta atribuindu-i prezumția de bună credință.

Mai fac un ultim efort de a explica distinsului coleg, deși am explicat-o de mi s-au tocit tastele, ce înseamnă sintagma "Libera exprimare prevalează valorii textuale" Numai cineva absurd ar putea invoca acum, în secolul al XXI-lea o astfel de aberație „contează libera exprimare, nu calitatea” Niciodată, în niciun context, în niciun spațiu, timp, mai mult, nici măcar în vreun gând păcătos nu am "spus" așa ceva.

Sper să fi fost un simplu lapsus și nu un gest premeditat înlocuirea spuselor mele, programatice, de altfel, "Libera exprimare prevalează valorii textuale" cu expresia „contează libera exprimare, nu calitatea”

Revinind la "Libera exprimare prevalează valorii textuale"

Am simțit pe propria noastră piele ce înseamnă cenzura și cum în numele unor principii etice, estetice, etc. cenzura își poate face de cap.
Am simțit cu toții pericolul reinstaurării cenzurii ori cel puțin controlului pervers al mediei.
Prin urmare, pericolul restrângerii dreptului la liberă exprimare nu este unul imaginabil, virtual, așa teoretic ori vreo toană de-a mea. Ci, este unul real concret, care își arată din timp în timp colții. Mai mult un site literar avea pe post de editori, în mod explicit funcția de “cenzor” și persoane asociate respectiv, "cenzori". Pericolul nu consta atât în ce făceau acești cenzori. Ci era unul mult mai mare. Și anume, inducea ideea că este normal, firesc să existe cenzori și cenzură! (Cred că urmare apariției Europeii s-a renunțat la funcția și conceptul de cenzor pe acel site. Este vorba de Agonia)

Așadar oamenii, toți oamenii trebuie să conștientizeze și să le intre în gena comportamentală acest drept fundamental al ființei umane: dreptul la liberă exprimare.

Sper că până acum nu sunt probleme de înțelegere ori de interpretare.

Mai daparte. Ei bine, acest drept la liberă exprimare este "utilizat" în special în creație. Sub diverse motive, dintre care unele nobile, ca de exemplu, cele etice, estetice, ideologice, etc. se poate îngrădi subtil, sau brutal, dreptul la liberă exprimare. Așa au fost interziși mari scriitori ca Blaga, Voiculescu și alții. Care este mecanismul? Uzând de talent, inspirație, muncă și dreptul la liberă exprimare, creatorii, ori unii dintre ei critică naravuri, moravuri, regimuri, puteri politice, grupuri, etc. dintre care multe "se dau" democratice. Prin urmare nu pot interzice dreptul la liberă exprimare. Însă își formează "batalioane de intelectuali" care invocă motive estetice, etice, etc. și restricționează creațiile care nu le convin. Adică, mai mult ori mai puțin subtil institue cenzura. Și cel mai comod motiv care poate fi invocat este acela axiologic. Adică al valorii. respectiv, cineva, înainte ca un text să poată "ieși" în public decide: acest text este valoros, acesta nu este valoros. Fie și dacă acceptăm că acel cineva este de bună credință și tot trebuie să opereze prezumția de dubiu! Dar dacă se înșeală? Oare nu este posibil să greșească? Oare cu ce criterii operează? În concluzie, potrivit drepturilor fundamentale ale omului, dreptul la liberă exprimare este și trebuie să rămână un drept sacrosanct. (Sigur se pot naște întrebări de tipul dar cu aceia care propovăduiesc idei rasiste, teorii fasciste, etc. Există soluții democratice și pentru aceștia. Însă pentru că există și astfel de posibilități nu putem restricționa dreptul tuturor la liberă exprimare. Am atins tangențial acest aspect. Însă nu acesta este subiectul nostru)

Mi-ar plăcea să cred că și până acum m-am făcut înțeles.

Trecând acum la "valoarea textuală" Aceasta, potrivit regulamentului se poate constata prin comentarii, dezbateri, recenzii, critici, exegeze, etc. La care pot participa toți membrii site-ului. Iar valoarea textuală se va contura în timp. Această "constatare", este evident, se face după publicare. Adică "dreptul la liberă exprimare prevalează valorii textuale" repectiv, întâi se publică și apoi se evaluează. Dacă nu ar prevala, și s-ar face înaintea publicării, ne-am situa în spațiul pericolului cenzurării unui text de către cineva. Prin urmare, ca să evităm un astfel de pericol, am impus minime condiții de "eligibilitate" pentru ca un text să fie validat pe Europeea. Adică mai mult aspecte formale. Eu, când sunt, să spunem, de serviciu în editură, când validez ori invalidez un text, nu vizez decât în subsidiar, conținutul textului. Îl vizualizez pur și simplu ca pe un șir de semne în care mă uit întâi să nu conțină cuvinte obscene, apoi să nu fie erori gramaticale flagrante și apoi să nu fie un atac direct la persoană. dacă respectă aceste criterii de eligibilitate validez textul. Pare simplu însă observați că totuși se nasc multe controverse. Dar dacă am introduce un criteriu valoric? Ce s-ar întâmpla? În mod netransparent, anumite texte ar putea fi considerate valoroase altele nu. Sub girul cui? Al unui editor. Care este om șie el, care face aceasta voluntar, care poate avea simpatii, antipatii, care are propriile sale gusturi, rafinamente, limite, etc. Ar fi corect? Ca să dau doar un exemplu: dacă am fi avut drept criteriu de validare valoarea textuală și ar fi fost doi editori. Eu și domnul Peia. Ei bine, în acest caz, poemul "Femeia patruped" dacă mă nimeream eu de serviciu ar fi fost validat (doamna Ștefan i-a și demonstarat valoarea!) iar dacă ar fi fost la butoane domnul Peia l-ar fi invalidat. Domnia sa negând total acest poem. Ar fi fost corect? Ar fi fost transparent? Și asta doar într-un caz relativ extrem. Ia imaginați-vă câte nuanțe axiologice pot fi decelate într-un text. Și faceți efortul să înțelegeți axiologic un text în contextul intertextualizării. De aceea am ales ca dreptul la liberă exprimare să nu fie restricționat decât de "condițiile de eligibilitate" Dacă toți membrii ar respecta regulamentul nici nu ar fi nenoie de această operațiune premergătoare publicării respectiv validare/invalidare. Procedând astfel eliminăm riscurile apariției CENZURII, oricărei cenzuri (vedeți cum țipă unii că sunt cenzurați câd de fapt textele lor conțin explicit cuvinte obscene! imaginați-vă corul de astfel de țipete când s-ar introduce criterii axiologice. Această procedură nu afectează deloc procedura de evaluare, de constatare a valorii unui text. Fiecare membru se poate exprima, rezultanta axiologică urmând a se sedimenta în timp. În plus, această procedură asigură și neutralitatea Europeii în raport cu membrii săi.

Sper să mă fi făcut înțeles în ceea ce privește prevederea programatică "Dreptul la liberă exprimare prevalează valorii textuale"

Mai adug. Chiar și o capodoperă, fără cititori, ea, capodopera, nu are are nicio valoare pragmatică. Trebuie să existe un receptor pentru ca acea valoare să se manifeste. Ce vreau să spun cu acesta? Că Europeea are nevoie de cititori, de cât mai mulți cititori. Și, printre cei mai buni cititori, sunt aceia care și scriu. Mai bine, mai rău, cu mai mult ori mai puțin talent însă care scriu. De aceea ei nu numai că nu trebuie alungați. Ei trebuie încurajați să vină aici. Unii vor putea învăța, se vor putea perfecționa. Alții nu. Este mersul firesc al lumii. Dar sub pretextul că "noi suntem valoroși" și nu ne putem amesteca aici cu oricine nu avem dreptul să alungăm oamenii de pe site. Că, altfel, mutatis mutandis, se poate naște ideea alungării lor și din viață. Considerațiile de la acest paragraf sunt valabile, mai abitir, pentru tineri. Fără tineri pe site, putem scrie capodopere. O vom face degeaba.

PS. Apeciez evoluția limbajului domnului Peia.

Pentru că prin posibila ștergere a topicului dispare și acest comentariu, (am mai pățit-o) îl voi posta și ca topic de sine stătător.
Sigur sunt erori de scriere dar nu mai am timp să le corectez. La 5 trebuie să fiu undeva. O voi face în topicul separat.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dle Cristescu,
Auto/Apologia în care vă... scăldați de unul singur, dîndu-vă un mare campion al dialecticii de cuhnie, un mare atlet al săriturii cu prăjina noțiunilor fandosite, mă dixtrează teribil.
De fapt, dv. o cam dați cotită, ascunzîndu-vă după o frazeologie îmbîcsită de termeni scrofuloși, apoteotici, marțiali, arhi/meta/nuli, crezînd că veți produce fandacsii defensive în jur. Nu numai că nu pricepeți că nimeni nu vă ia în serios recitalul de bombasticime, dar mai și loviți cu putere în tinicheaua terminologică, de ajunge să produceți în jur reverberații sparte de cazan ruginit, părăsit demult, din motive de casare!
Încearcă, dom'le, să vorbești omenește, nu mai juca tontoroiul lingvistic în bătătura omului cuminte la judecată, că nu îl amețești, în niciun caz. Poți, cel mult, să-i stîrnești un zîmbet compasiv.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-20 16:41:35
         
 
  Radu, multumesc frumos!  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-06-20 14:12:31
         
 
  e foarte simplu, totul e găsibil pe net, de ex. aici:

http://www.w3schools.com/html/html_links.asp

esențialul e mai jos:

HTML Link Syntax

The HTML code for a link is simple. It looks like this:
Link text

The href attribute specifies the destination of a link.
Example
Visit W3Schools

which will display like this: Visit W3Schools

Clicking on this hyperlink will send the user to W3Schools' homepage.



unde "url" = adresa, de ex. "http://www.europeea.ro/atelierliterar/"
link text = numele pe care vrem să-l dăm linkului, de ex. "poezie", sau "proză", etc


asta e basic, curioșii pot afla mai departe cum alegi o culoare pt. text, ca să fie mai vizibil, cum alegi dacă vrei să deschizi pagina în aceeași fereastră sau în alta nouă, etc
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-06-20 14:01:07
         
 
  Radu, eu as fi interesat sa aflu. Mai mult, consider ca ar trebui sa fie postate toate aceste proceduri ca rubrica a site-ului, precum regulamentul spre exemplu, sa fie vizibile in mod permanent si pentru oricine.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-06-20 13:35:19
         
 
  Eu cred că omul ăsta are un cip plantat în bulbul rahidian, care îi livrează imagini multidimensionale cu comuniști-fantomă și băsiști-salvatori-ai-omenirii.
Cît poate fi de ridicol!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-20 12:55:02
         
 
  linkul lui Andrei Florian e

aici

sper că merge. dacă da, și e cineva interesat, îi explic ce și cum.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-06-20 12:46:34
         
 
  err: "se discuta in mod deosebit"  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-06-20 12:26:07
         
 
  Domnule Cristescu, inteleg ca nici dumneavoastra nu stiti ce se dictuta in mod deosebit la ACEASTA intrunire a sefilor de stat.
Ma voi interesa in mod deosebit de acest aspect, si, in masura in care voi afla, ma voi intoarce cu raspunsul si aici.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-06-20 12:24:38
         
 
  Vă referiți la comuniștii buni de la Cotroceni ori la cei răi de la Guvern. Adevărata redută comunistă, înțeleg, bună este la Cotroceni. Cum vă spuneam mai jos, mai comunistă decât tot sistemul comunist român și cel bolșevic la un loc. Aceleași metode, aceleași practici, același obiceiuri,aceeași duplicitate, același tip de batalioane, aceeași prăduire a țării în interes de grup, aceleași "rezultate pentru popor". Însă cu o șmecherie în plus: făcute sub masca democrației!

Nu credeți că arbitrul legitim este poporul? Și nu credeți că s-a pronunțat? Ori vreți să așteptăm parlamentarele să spulbere definitiv comuniștii portocalii?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 12:19:46
         
 
  Subiectul reprezentativitatii este unul diferit de tema discutiei, dar ma urmareste o intrebare pe care ma abtin de foarte multa vreme sa o pun.
De-a lungul timpului, in toate mandatele prezidentiale, din 90 si pana astazi, la astfel de intruniri au participat si premierii si presedintii dupa cum s-au inteles intre ei.
De data aceasta, insa, comunistii si-au mobilizat toate eforturile, toata armata de propagandisti, membrii de partid, jurnalisti afiliati, moderatori de televiziune, de la cel mai mic la cel mai mare cu un singur scop imperativ: Sa impiedice presedintele Romaniei sa participe la ACEASTA intrunire europeana a sefilor de stat!!!

Intrebarea pe care orice om inteligent si-o pune, atunci cand vede o asa de mare desfasurare de forte socialist stiintifice, este legata de miza acestei intruniri.
De ce le este atat de teama comunistilor?
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-06-20 12:15:02
         
 
  Domnule Cristescu, unde e lege nu-i tocmeala! Pentru fapte identice nu trebuie sa existe decat sanctiuni identice. Astept sa apara dovezile si pentru doamna Laura Codruța Kövesi si, cu siguranta, ma voi pronunta pentru aceeasi solutie.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-06-20 12:02:05
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Am depistat. Era comentariul cu link al domnului Andrei Florian. Așa că, domnule coleg, repostați comentariul dar fragmentați link-ul sau întrebați un informatician cum se face.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 11:54:27
         
 
  Nu știu din cauza cărui link pagina s-a lăbărțat într-atâta încât a devenit dificil de lecturat. dacă are cineva o idee să-mi spună să invalidez comentariul care conține link-ul buclucaș.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 11:49:36
         
 
  Însă mă uimiți cum nu realizați că domnul președinte este mai comunist decât tot sistemul comunist român și cel bolșevic la un loc. Aceleași metode, aceleași practici, același obiceiuri,aceeași duplicitate, același tip de batalioane, aceeași prăduire a țării în interes de grup, aceleași "rezultate pentru popor". Însă cu o șmecherie în plus: făcute sub masca democrației!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 11:47:32
         
 
  Domnule Florian,

Am văzut lucrarea scanată. Am văzut că a știut să folosescă ghilimelele la alte citate. La altele nu. Că a fost neglijență, că a fost tratare cu superficialitate a problemei, că a făcut-o cu bună știință, legal avem de-a face cu un PLAGIAT. Cre reprezintă o infracțiune. Ar mai fi o șansă să aibă acordul celor plagiați de preluare a pasajelor respective. Greu de crezut. Și, constat cu neplăcere, că domnul Ponta nu înțelege gravitatea situației. Din păcate pentru domnia sa demisia se impune. De urgență. Dar acesta se împune și în cazul Kovesi (așa se scrie?) Mai mult toată echipa de la Cotroceni care nu are ca atribuții astfel de investigații trebuie demisă. Trebuia să sesizeze organisme abilitate și atât.

Însă toate aceste nu legitimează participarea domnului președinte la Bruxelles.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 11:40:41
         
 
  Distinse coleg,

Ați postat trei sau patru comentarii. Le-am validat pe toate. Vedeți? Nu am nimic cu textele domniei voastre dacă respecați regulamentul. Oricât ar fi de incomode. Că dați unele replici inteligente? Foarte bine. Acestea îmi și plac. Pentru că mă mențin în formă și mă obligă să reacționez inteligent. Ori "și mai inteligent"

Că o dați uneori la întors, iată exemplul chiar aici.

Spuneți în comentariul postat 2012-06-19 23:28:43:

"cum dumenzeu să faci o asemenea echilibristică logică, astfel încît să împaci aceste două aserțiuni:
"NU ESTE IMPORTANTĂ VALOAREA TEXTULUI."
"Aceasta nu înseamnă că nu ne interesează valoarea.""

Adică oricine poate constata cu ușurință că vă refereați la valoarea textuală respectiv la subiectul topicului.

Urmez eu și vă explic. Probabil ați înțeles, în sfârșit cum devine cazul.

În loc să recunoașteți sau dimpotrivă să aduceți alte argumente prin care să demonstrați că nu am dreptate, ei bine, iată ce găsiți de cuviință să scrieți com. postat. 2012-06-20 10:35:36: "Dom'le, vorbeam de echilibristica terminologică a soaței dv., Elena, carele atunci cînd face o analiză criticoidă, zici că expune cine știe ce nouă teroie cosmologică, teorie care nu poate fi explicată decît printr-un limbaj absolut specific."

Oricine constată că ați dat-o la întors. Și asta vă decredibilizează! Nu se face așa ceva. Pentru că sare în ochi. Probabil veți fi avut de-a face cu persoane fie incompetente, fie fără coloană vertebrală și care v-au cântat în strună, fie mai știu și eu care este cauza, însă, precum observați, pentru mine sunteți o victimă așa de ușor de contracarat că uneori o fac din amuzament. Și știți ce mi-aș dori? Să nu fiți așa. Că mă faceți să-mi lenevească spiiritul, domnule coleg. Îmi plac bătăliile. Însă cele cu miză. Și cu parteneri pe măsură. Păi ce să combat eu la autocontradicția dumneavoastr? O constat și basta!

Cât privește comentariile doamnei Ștefan - repet încă tolerant și cu blândețe, respectați convenția pseudonimelor - da acele comentarii au valoare de creație literară originală. Valoroasă ori nu alții pot face apricieri. Însă critica literară este o creație specială și care presupune un limbaj adecvat. Așa cum nici fizicienii invocați nu ar putea exprima teoriile la care faceți referire cu limbaje de abecedar nici o metacreație -actul critic propriu-zis este unul intertextualizant de metacreație - din secolul nostru nu se poate scrie exclusiv cu sintagme de abecedar. Și, să mai știți, o creație literară valoroasă, nu este mai puțin valoroasă decât o creație științifică valoroasă.

Dar nu aș vrea să ne depărtăm prea mult de subiectul acestui topic. Ați înțele, în urma acestor dezbateri, ce este și ce reprezintă formularea programatică pentru site-ul Europeea "dreptul la liberă exprimare prevalează valoarii textuale"? Pentru că aș vrea să lămuresc și ultimile detalii. Să nu mai existe dubii cu privire la ceea ce înseamnă aceasta.

PS. Toți cei care publică aici sunt într-un fel sau altul musafirii mei. Cărora le port respectul cuvenit și cărora le asigur șansa de a-și confrunta percepția pe care o au ei înșiși despre ei cu percepția pe care o pot avea alții despre ei. Dacă acest dialog multiplu se desfășoară în condițțile regulamentului și cu un nivel de civilitate uzual nimeni nu trebuie să se supere. Dacă se rupe acest echilibru, dacă se încalcă regulamentul, sunt obligat să intervin. Însă cu măsură. Pentru că nu vreau ca aici să evolueze nici useri dresați, nici plante de seră dar nici hiene și șacali. Într-un spțiu al ideilor se operează cu idei. Și nu cred că este eficient pentru vulturi să alerge după muște.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 11:29:11
         
 
  Un alt caz de har în expunere este și P.P.Panaitescu.
Cărțile lui de Istorie a filozofiei sunt niște capodopere de stil și clarviziune.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-20 11:00:21
         
 
  Dom'le, vorbeam de echilibristica terminologică a soaței dv., Elena, carele atunci cînd face o analiză criticoidă, zici că expune cine știe ce nouă teroie cosmologică, teorie care nu poate fi explicată decît printr-un limbaj absolut specific. Ba acolo aș mai înțelege, deși sunt autori cu har - vezi Erwin Schrödinger, Stephen Wienberg, Stephen Howking, Fritjof Capra ș.a. - care sunt în stare să explice, simplu, intuitiv, cam cum e treaba cu atomica și cuantica. Sigur că și critica cere un anume tip de limbaj, dar, foarte adesea, așa-zișii criticii se pretează la un vocabular absolut imposibil pentru a explica lucruri atît de simple. De fapt, nici nu ar fi nevoie de nicio explicație, adeseori se umflă în pene toți alde mandea criticoșii, inventînd termeni de dragul invenției, doar pentru a face exerciții de musculatură lingvistică. Dar și pe zona asta sunt condeie care nu simt nevoia să se dea mari scule de bascule, înșirînd un torent de vorbe fără noimă, și care chiar îți captează atenția, prin inteligență și rafinament critic. Eu cunosc critici tineri care bat la fund, de departe, orice dinozaur din ăștia, plin de ifose terminologice, care mai mult bat apa-n piuă decît rostesc ceva rezonabil și digerabil.
Așa că... la asta mă refeream, nu la "pașii" dv. de danț!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-20 10:35:36
         
 
  Simplu. Nu este nicio echilibristică. Este doar o problemă de înțelegere logică. Dinamica faptelor ne dă răspunsul.

Iată pașii:
1. userul postează textul sau comentariul. Acesta rămâne într-o bază de date și poate fi văzut doar de cei cu nivel de editor.

2. un editor accesează baza de date, selectaeză un text sau comentariu existent acolo (fondul paginii are o culoare galben deschis)lecturează textul sau comentariul cu scopul de a constata dacă încalcă sau nu regulamentul. În acestă fază, din motivele expuse până la saturație, că le-ar înțelege și Guță, nu dă atenție valorii textului. Adică, dreptul la liberă exprimare, respectiv de a fi publicat pe site, dacă respectă regulamentul, prevalează valorii textuale. Deci, în acestă fază, de validare-invalidare este important, adică prevalează, dreptul la a fi publicat.

3. în urma lecturării și verificării de la punctul 2 editorul ia o decizie: validează sau invalidează textul, respectiv comentariul.

4. Transpune decizia în plan informatic. Adică alege una dintre opțiuni: validat ori invalidat și apasă butonul "modifică"

5. Dacă a ales opțiunea "validat" textul apare în pagina principală. Dacă editorul a ales opțiunea "invalidat" textul nu apare. Simpla apariție a textului în pagina principală nu confirmă și nu infirmă niciun fel de valoare textului ori comentariului respectiv. Ci doar certifică faptul că textul, din punct de vedere formal, respectă regulamentul.

6. Odată publicat textul poate fi comentat, apreciat, negat,ignorat etc. Acum se desfășoară practic procesul de evaluare. De valorizare. Și aici intervine faptul că ne interesează valoarea. Iar acesta, valoarea, se stabilește transparent, asumat, prin opiniile și credibilitatea acelora care comentează. Evident că valoarea se poate sedimenta în timp, pot exista reevaluri, etc.

Prin urmare nu este vorba de nicio echilibristică. Ci de înțelegerea derulării secvențiale a proceselor care se desfășoară de la postare până la valorizare. Dacă privești problema static, într-adevăr poți ajunge la paradox. Dar dacă faci un minim efort de înțelegere constați că problema este extrem de simplă.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-20 00:04:46
         
 
  Cît privește metoda "metoda onomatopeic interjecționistă" este de o mie de ori mai vie și mai adevărată, decît limbajul dv. scorțos și mort din naștere. M-ar lovi cea mai adîncă scîrbă să mă apuc a schingiui bietele vorbe cu echilibrista aia terminologică, bună doar de amețit creierele confuze!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 23:52:33
         
 
  Apăi, este explicabilă oboseala: cum dumenzeu să faci o asemenea echilibristică logică, astfel încît să împaci aceste două aserțiuni:
"NU ESTE IMPORTANTĂ VALOAREA TEXTULUI."
"Aceasta nu înseamnă că nu ne interesează valoarea."

Asta mi-aduce aminte de proverbul, zice-se bulgăresc: CÎND E, E; CÎND NUE, NU E!

Parol!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 23:28:43
         
 
  Domnule Recheșan,

Deveniți obositor. Nu răspund niciunei sesizări dacă nu vă lezează personal, nu menționați, între ghilimele, paragraful care vă lezează și articolul din regulament care considerați că a fost încălcat. Nu sunt la dispoziția dumneavoastră pentru toate fleacurile. Dacă toți userii ar proceda ca dumneavoastră și domnul Peia eu nmai ar trebui să le rezolv inadaptabilitățile lor pe site! Vă respect, vă admir talentul însă vă rog și pe domnia voastră să mă respectați. De ce oare numai dumneavoastră vi se întâmplă să fiți victima oricui? Sunteți un fel de nemulțumit de serviciu al ste-ului. Haideți să depășim acestă fază.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-19 23:20:21
         
 
  Răspuns

1. Se spune că, întrebat de ce nu au fost trase clopotele la venirea mitropolitului într-o parohie, parohul ar fi răspuns: din o mie și unul de motive. Dintre care pe cele 1000 nu vi le mai spun. Vi-l spun doar pe al o o mie unu-lea și anume, nu am tras clopotele pentru că nu avem clopote.

Domnule Peia, aproape că am obosit explicând fondul sintagmei. În acceptarea publicării unui text dreptul la liberă exprimare prevalează valorii textului. Adică în decizia de a valida sau invalida un text NU ESTE IMPORTANTĂ VALOAREA TEXTULUI. Aceasta ca să evit posibilele manifestări de cenzură ori de validare invalidare potrivit gustului valoric individual. Aceasta nu înseamnă că nu ne interesează valoarea. Ci, că ne interesează o valoare stabilită transparent, potrivit gusturilor, evident subiective, ale tuturor acelora care doresc să-și exprime un punct de vedere. Prin urmare, validând un text, acesta nu poate scăpa ochiului critic valorizator însă ne ferește de posibilul arbitrariu al validării-invalidării și de o posibilă instaurare a cenzurii. Care, în viziunea mea, a reprezentat și reprezintă un rău fundamental pentru om.

Cum am explicat, în procesul validării-invalidării am încercat să introduc criterii minime care să mențină caracterul ecoliterar al site-ului și care să nu intre în contradicție cu principiul sacru al dreptului la liberă exprimare. Prin urmare am încercat să introduc acele criterii simplu de înțeles, cuantificabile și care să nu conducă la ambiguități interpretative. Să le luăm pe rând:

cuvintele vulgare, obscene deși sunt ușor de cunoscut, cu toate acestea mai sunt persoane care consideră că anumite cuvinte vulgare, n-ar fi vulgare. Un exemplu a fost chiar astăzi pe site. Cu toate acestea, constat că acest criteriu, de-a lungul timpului nu a creat probleme majore. Cel mai mult m-am luptat cu distinsul coleg ecsintescu. Acesta totuși, mai târziu, este adevărat, a înțeles rațiunea și exigențele acestui site și, cel puțin aici, a renunțat să mai scrie vulgar.

greșeli gramaticale flagrante nici aici nu sunt probleme deosebite. Editorii nu pot fi obligați și nu au nici timpul necesar să citească și să observe cu acribie de corector, toate erorile gramaticale și toate typo-urile care apar într-un text. Însă acest criteriu nu poate fi discutat. Avem sistem de referință. Gramatica limbii române!

atacul la persoană citit cu bună credință nici acesta nu ar trebui să pună probleme. Însă, ca urmare a ambiguităților interpretative și ca urmare a inteligenței imaginative a autorilor care produc cele mai sofisticate tipuri de atac la persoană, acest criteriu a creat și creează nenumarate nemulțumiri. Atât din partea editorilor cât și din parte membrilor. S-a ajuns până la a acuza orice aluzie, trimitere, ironie, etc. de atac la persoană. Am dezbătut recent subiectul.

Dacă aceste criterii simple, ușor de înțeles și cuantificabile totuși, creează asemenea situații, vă imaginați ce ar însemna să introduc un criteriu axiologic? Adică unul bazat pe gusturi strict individuale și, evident neunitare? Atunci cenzura ar fi invocată la fiecare invalidare. În plus ar afecta principiul dreptului la liberă exprimare. De aceea libera exprimare trebuie să prevaleze valorii textuale. Care se manifestă dinamic. De aceea nu există nicio echivalență între cele două formulări. Nu numai că nu sunt echivalente dar, în esență, sunt antinomice. Să vă explic de ce: abordarea dogmatică, statică, așa cum ați făcut-o dumneavoastră poate induce, într-un lector neavizat, deși mă îndoiesc, o oarecare percepție de echivalență. Însă înțelegerea aplicării dinamice, în succesiune logică a celor două formulări le denotă, imediat caracterul antinomic. Iată cum: Când spuneți „libera exprimare contează, nu calitatea” (ioan peia) exclueți practic aspectul „calitate” Adică faceți aproape adversative cele doă criterii. Sau cel puțin anulați unul dintre ele, respectiv „calitatea” Și o faceți odată pentru totdeauna. Adică spuneți „calitea nu conteaz㔠Iar acestă spunere devine un dat. O dogmă. O prejudecată. Formularea „Libera exprimare prevalează valorii textuale, aceasta nu exclude „calitea” ci o include însă dă o pondere de importanță mai mare celuilalt criteriu, respectiv dreptului la liberă exprimare. Nu văd unde ar fi dificultățile de înțelegere. Însă dacă totuși vedeți vreo vulnerabilitate în cele ce spun semnalați-o.
Iată de ce devin antinomice cele două formulări. Pare o chestiune de finețe însă nu este decât o problemă de logică.

Mai departe

Puteți să dați orice interpretări doriți prevederii programatice. O mie și una de interpretări. Însă nu o uitați pe a o mie una. Adică aceea pe care am definit-o. Și pe care am explicat-o. Nu astăzi ci de nenumărate ori. Dacă are cineva răbdare poate să pună link-ul. Dacă nu, o voi face eu când voi avea timp. Iar aici operează logica formală nu una poetică, adică una care ne-ar permite să divagăm, așa cum, logica poetică o face. Și de care în procesul hermeneutic intertextualizant uzăm din plin.

Prin urmare, nici vorbă de echivalență. Aștept contraargumentele domniei voastre. Ori ale oricui poate demonstra contrariul celor spuse de mine.

2. Nu ați înțeles nimic. Recitiți pasajul. Însă nu trunchiat. Și explicați ce ați înțeles. Apoi mai discutăm.

3. Am răspuns mai sus. Nu cenzurez ci verific respectarea criteriilor regulamentare. Dacă toți membrii ar respecta regulamentul nu ar fi nevoie de acestă verificare. Însă dacă nu s-ar face în două zile site-ul ar deveni unul vulgar, obscen.

3 (așa ați numerotat) Ca mai sus.

4.5 și 6. interpretați abuziv verificarea de respectare a regulamentului. Nimeni nu cenzurează texte care respectă regulamentul. Nu comentez mai mult. Nici nu merită luate în seamă asemenea acuzații. Ai intrat într-un club, respecți regulamentul acelui club. Nu, ești dat afară de bodyguarzi. Am crezut și mai cred încă faptul că într-un club de idei bodyguarzii nu sunt necesari.

7. Pe blogul ori ste-ul domniei voastre puneți ce restricții vreți. Aici oricare cititor este binevenit. Știți care este cel mai periculos lucru pentru cineva? Să se decredibilizeze. Și, mai ales, prin autocontradicție. Cum aș putea eu milita pentru dreptul la liberă exprimare impunând un barem de „antecalificare” Nu știți ce vorbiți distinse coleg!

8. Așa încep toate discriminările. Mai întâi în planul ideii.

9. Este dreptul dumneavoastră să vă exprimați cum doriți. Cum și eu am acest drept. Care nu-mi poate fi lezat de nimeni. Nici de domnia voastră, evident. Însă repet, unde ați evoluat, unde nu, mă interesează mai puțin spre deloc, însă de la metoda onomatopeic interjecționistă la limbajul de astăzi, mi se pare un progres, pe care, cavalerește, am ținut să-l subliniez!

PS. Când mergeți la teatru, aveți obiceiul să strigați la actori ori respectați convenția de spirit că vă aflați într-un loc unde sunt anumite convenții pe care le respectați? Ce-ar fi să respectați pseudonimele sub care eu semnez? De ce vă manifestați așa cum ați făcut-o în comentariul de mai jos? Știți că sunt un bun psiholog și doar criteriul 3 de validare mă determină să nu fac publice care sun motivațiile interioare și ce complexele care vă determină să faceți aceasta. Și știți că le știu. V-am dovedit-o odată. Dacă totuși insistați voi continua lecția cu diminutivele și motivațiile lor. V-o amintiți, sper!

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-19 23:13:02
         
 
  Ce să-ți spun! Te pomeni că ești și tu... doctor!
De care să se-mpiedice lumea, precum taman te exprimași într-o genială alcătuire în pantaloni scurți, numită, abuziv, epigramă.
Oricum, nu te mai mira, că nu e bine!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 22:25:52
         
 
  unde încadrăm, comentariul anterior al distinsului Sorin Olariu, d-le Cristescu? (g.r.)

Toarsa'ntzatoare, Gigel m-a tras iar de coditze!

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-19 22:12:08
         
 
  Știi ce se răspunde, de regulă, la asemenea dubitații, olăraș?
Să se mire unii!
(i.p.)

Sau sa dea diagnostice.

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-19 22:11:14
         
 
  Gheorghe,
Ce-ai, bre?
Lasă-i în plata domnului, săs emanifeste cum doresc.
Ei sunt cobaii noștri dragi!
Dacă nu ar fi, pe ce ne-am mai exersa, zilnic, mîna scriitoare, cum ne-am mai înviora spiritul împotmolit în destinul cel vitreg?
A?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 22:07:10
         
 
  unde încadrăm, comentariul anterior al distinsului Sorin Olariu, d-le Cristescu? puneți dumneavoastră ghilimele...

Amendamente

1. Sunt interzise în cadrul site-ului:
1.1. atacul la persoana, (viata personala a membrilor site-ului, convingerile religioase, familia si profesiunea acestora.)
1.2. adresarea ireverentioasa cu formule de tipul bai, nea, bre si altele de acest tip.
1.3. utilizarea cuvintelor si expresiilor vulgare.
1.4. publicarea de texte sau comentarii vulgare prin continutul lor.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-19 21:49:35
         
 
  Știi ce se răspunde, de regulă, la asemenea dubitații, olăraș?
Să se mire unii!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 21:42:46
         
 
  Si repet intrebarea: de ce geniile pustii pe dinauntru cu mumele peia si rechesan nu se intorc in Olimpul lor unde sa isi faca bloguri personale de infinitici/zgubilitici (acuma sper ca reche s-a mai destupat si a inteles cuvantul!) si sa ii lase pe muritorii de rand cu ale lor?

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-19 21:37:51
         
 
  Hahaha, cineva a pus botu' ca nepotu'!
Ca de obicei. Infintic.


 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-19 21:31:54
         
 
  Domnule Recheșan,

Doamna Ștefan este mult mai acribică decât mine. De aceea are credit total. Așa că luând de bune ce ați spus dumneavoastră am admonestat-o un pic. Iată ce mi-a răspuns.

"Secțiunea 5, paragraful “ Sonny, n-am să uit niciodată cum mi-ai salvat ….’ la Khe Sanh cînd pieile galbene au năvălit de pe dealuri înconjurînd tot batalionul!”

Secțiunea 7. paragraful “O lumină crudă de neon îmi înțepa retina, iar cînd am vrut să mă mișc am observat că eram legat la tot soiul de tuburi în inclusiv o țeavă de plastic în…..”

Bineînțeles că eu mi-am prezentat scuze! Dumeavoastră ce credeți? Am procedat corect? Am ieșit onorabil din acestă încurcătură în care domnia voastră m-ați băgat?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-19 21:09:49
         
 
  lasă, sorine, îți cumpăr un bloc de desen, creioane colorate, știi tu...

INFINITICI e de antologie. perlă de umor involuntar scos în caietele picaților la bac. fără ranchiună...
ai grijă, că "oftică" are un sens medical, dacă te referi la starea noastră pulmonară, te arde pct.1.1 din amendamentele regulamentului europeic. sau ești imun?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-19 20:46:21
         
 
  d-le cristescu, nu'ș de ce am senzația că d-na ștefan n-a citit cu atenție textul sau are o inexplicabilă lacună de memorie, nici urmă de termenii respectivi în text.oricum, timpul pierdut ca să recitesc textul e compensat de apariția hilară a d-lui cioaca, care încearcă stîngaci să se integreze în atmosferă, citînd un personaj controversat și versatil de parcă ar fi mahomedul lingvisticii autohtone.
așadar, din moment ce cauza e nulă, iar nivelul mi-a fost șters la cerere în semn de protest pt aparițiile "nestemaților" (latunski nu-mi spune că ești la butoane, îți dedic un haiku și o palincă de caise)catreniști transoceanici, nu văd ce am putea discuta... condiționarea? nu sunteți un fizilog din epoca de tristă amintire cînd steaua roșie și-a rotunjit colțurile către marginile mapamondului. poate, nu-i musai, să luați tot "abjectul" atac ca o dovadă de fidelitate. în europeea d'anțărț, că pe-aici să-mi iertați sinceritatea, flutură sloganul "scrii nu scri, vremea blogului trece!"
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-19 20:39:28
         
 
  Nu inteleg de ce niste genii ca rechesan si peia nu isi fac bloguri personale unde sa publice doar ei. Pentru ca orice publica altii le repugna. Ei sunt miezul de Dodoasca, nimic altceva nu mai exista in afara de ego-ul lor.
Unii poate ar spune ca sunt niste limitati, eu as zice ca sunt nelimitati, infinitici chiar.
In oftica, bun inteles.

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-19 20:33:34
         
 
  Așa, dle Cristescu, dați-ne cu regulamentu-n cap!
Să ne-nvățăm minte, să scriem precum domnia ta concepi scrisul!
Fără cenzură, evidaman!
Trăiască cine-a murit!
Ura!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 20:04:44
         
 
 
Stimate dle Cristescu,
Cu toată deferența de care sunt apt a fi în stare și fără a dori musai a vă contrazice, uite-așa, de amorul artei, cum, se pare, că vă nutrește convingerea, dați-mi voie să am următoarele obiecțiuni :

1. A admite, ba chiar a forța, printr-o sofistică derizorie, demonstrația că expresiile "Libera exprimare prevalează valorii textuale", care vă aparține, și „contează libera exprimare, nu calitatea”, formulată de către mine, a admite, zic, că cele două expresii NU sunt echivalente și că ar cuprinde cine știe ce dedesubturi semantice care le diferențiază net, apăi asta-i de domeniul fantasmagoriei terminologice.

Dar hai să analizăm termenii cheie din conținutul celor două expresii, pentru a vedea ce diferențe formale sunt:
Prima diferență aparentă ar fi aceea a noțiunii „prevalează”, care vă aparține, față de „contează”, termen folosit de către mine, din rațiuni de accesibilitate și simplificare a expresiei.
Potrivit DEX, „a prevala”, înseamnă a avea preponderență, a predomina etc. Vi se pare c㠄a conta” este complet diferit de noțiunea „a prevala”? Poate doar, în defavoarea expresiei dv., e de observat nuanța mai categorică, apodictică alui „prevala”. Adică, pardon, ușor dictatorială. Și parcă îmi sună în ureche termenul „cenzură sugerată prin afirmații nete”, ca să zic așa, care nu permite, mă-nțelegi, pentru ca să existe dubitațiuni contextuale adverse. Păi se poa’? Taman domnia voastră, apostolul exprimării libere, dar... cenzurate pe criterii pur personale?

Bon.
Mai departe: vi se pare că formularea „valoare textuală”, folosită de căte dv., ar fi cu totul altceva decît cea de „calitate”, care-mi aparține? Ba, aș putea spune că expresia mea are o arie semantică ceva mai alrgă, prin generalitatea ei.
Și-acum să punem cele două expresii una sub alta, inversînd prima parte a celei ce-mi aparține:

a. "Libera exprimare prevalează valorii textuale" (Em. Cristescu)
b. „libera exprimare contează, nu calitatea” (ioan peia)

Există, oare, cineva care să aibă onestitatea de a susține că cele două expresii nu sunt echivalente? Dacă există, în afară de domnia voastră, care ați merge cu sofistica pînă la grecii antici, numai să faceți din alb negru, dacă există, să vină și să spună.


2. Așa au fost interziși mari scriitori ca Blaga, Voiculescu și alții.

Vaiiii, ce confuzie de situații, dle Cristescu! Păi, în privința celor doi, nu de cenzură valorică era vorba! Trebuie să vin eu să vă atenționez? Sunt lucruri atît de disparate, încît rămîn uimit în fața celor aduse, ca drept argumet, demonstrației dv.


3.” Eu, când sunt, să spunem, de serviciu în editură, când validez ori invalidez un text, nu vizez decât în subsidiar, conținutul textului. Îl vizualizez pur și simplu ca pe un șir de semne în care mă uit întâi să nu conțină cuvinte obscene, apoi să nu fie erori gramaticale flagrante și apoi să nu fie un atac direct la persoană. dacă respectă aceste criterii de eligibilitate validez textul.”


Deci, să interpretăm: dv., cînd sunteți de serviciu, ce faceți? Vizualizați, cercetați, puricați și, abia apoi, validați, dacă e cazul.
Adică...CENZURAȚI, CENZURAȚI, CENZURAȚI! De trei ori cenzurați!
De ce ar fi cenzura dv. pozitivă, și a noastră, făcută după CRITERIU VALORIC – sau, mă rog, după unul axiologic, că tot vă plac vorbele mari – ar fi negativă? De ce „eligibilitatea” dv. voastre ar fi mai „eligibil㔠decît a noastră? Uite d-aia, ar zice un observator neutru. Pentru că s’teți șăf și vă impuneți, PRIN CENZURĂ PERSONALĂ, crezul. Din păcate, un astfel de CREZ, care neagă valoarea, favorizînd vorbăraia goală, este descalificant.


3. „În mod netransparent, anumite texte ar putea fi considerate valoroase altele nu. Sub girul cui?”

Păi, e simplu: așa cum, prin girul domniei-voastre, triați textele considerate „eligibile”, tot așa, prin girul nostru, susținători ai ideii de valoare, triem textele cu conținut valabil, pam! pam!... AXIOLOGIC! Dar, probabil, ne puneți la îndoială calitățile perceptive și interpretative, numai pentru că nu ne... castrafilim (un termen plebeu, nu luați în seamă!) terminologic! Dovadă, teribila demonstrațiune axiologică a Elenei Ștefan, soția și sosia dlui Ștefan, vizavi de genialul pohem „Femeia patruped”. În timp ce noi, jigăriții comentatori de doi franci luleaua, nu am făcut altceva decît să denigrăm o asemnea bijuterie intertextualmente inegalabilă.

4. „(doamna Ștefan i-a și demonstarat valoarea!)”

Da, da. Desigur. Nici că vă contrazicem. Așteptăm, cu interes, explozia de notorietate, pe scena mare a literaturii, a susmenționatului pohem. Prilej cu care vom celebra nemaipomenita intuiție critică a doamnei Ștefan, soția și sosia dlui Ștefan!
Interesantă este greșeala de tastare a afirmație din paranteză: „doamna Ștefan i-a și demons...tarat valoarea!)”!!
Corect!

5. „iar dacă ar fi fost la butoane domnul Peia l-ar fi invalidat. Domnia sa negând total acest poem. Ar fi fost corect?”

Înțeleg de aici, că, fie și ipotetic, o eventuală prezență la „botoane” a dlui peia (cu p mic, mai modest, ca pt un critic de cartier mărginaș!) nu ar fi putut, în niciun caz, fi benefică. Ci doar prezența doamnei Ștefan, soția și sosia dlui Ștefan, carele a salvat de la linșaj mediatic valoroasa bijuterie itertextualmente inegalabilă. Glorie eternă doamnei critic și spiritului ei critic, întodeauna treaz!


6. „Fiecare membru se poate exprima, rezultanta axiologică urmând a se sedimenta în timp.”

De exprimat, într-adevăr, se poate exprima oricine, cu excepția celor drastic cenzurați de către infailibilul spirit de libertate a expresiei, promovat de către dl. Cristescu, soțul și sosia doamnei Ștefan, cu osîrdie entuziastă!

7. „Că Europeea are nevoie de cititori, de cât mai mulți cititori.”

Eu aș zice altfel: că Europeea are nevoie de cît mai mulți cititori antecalificați, care să judece corect actul textual, nu bîjbîind laude nătînge, vizavi de alcătuirile șchioape ale unor proaspăt alfabetizați pe zona literară, care, vai, de multe ori nici să scrie corect gramatical nu au habar! Cine crede că învață ceva din genul ăsta de activism pur socializant, greșește profund!


8 . „Că, altfel, mutatis mutandis, se poate naște ideea alungării lor și din viață.”

Eroare! Confuzie de planuri: pot fi, eventual, un foarte bun camarad cu un om care nu știe să înșire trei vorbe pe hîrtie, (căci asta-i viața, nu toți ne naștem scriitori), dar pentru care nutresc simțăminte de admirație, vizavi de persoana sa, în schimb, aș putea să fiu un mare dușman ale celui priceput să măsluiască, cu mare pricepere, vorbe ticăloase. Așa că... mutatis mutandis degeaba, rocada nu funcționează în cazul ăsta, decît dacă vrem noi, neapărat, prin transfer abuziv de sfere de definiție, încercînd a demonstra că rața-mpunge. Nu-mpunge, măcăne!


9. „PS. Apeciez evoluția limbajului domnului Peia.”

Stimate domn Cristescu (hai să îmbrac și eu haina falsă a respectului apos),
Eu nu aveam cum să evoluez pe aici. Și nici pe aiurea. Și nici de ieri, de-alaltăieri. Eu am scris în fel și chip, vreme lungă, încercînd o mulțime de variante de exprimare. Chiar, la un moment dat, abuzînd de o terminologie bombastică. În scop de exercițiu pur. Ca să văd cît de jjjmekeri sunt savanții eștia ai expresie magnanime. Nu sunt. Sunt parveniți ai scrisului, supralicitanți de vorbe gonflate. Prestidigitații terminologice inutile. Am încercat, pînă cînd, la un moment dat, am realizat – nu numai în ce mă privește, dar cît privește și pe așa zișii critici de profesie – falsitatea, pedanteria, ridicolul manifest al acestui tip de limbaj. El îndepărtează cititorul, îl sictirește, căci, desantul terminologic de termeni sclifosiți, avînd aerul unor ziceri superinteligente, îl duce pe acesta la concluzia inevitabilă că autorul în cauză face pe nebunul, pe cocoșul cu două creste, vrea să-și demonstreze marea deșteptăciune, drapîndu-se în termeni pretențioși. Încearcă să a scundă incapacitatea falsului scriitor de a exprima idei profunde la modul el mai accesibil, cel mai simplu, cel mai uman tangibil.
Deci eu nu am evoluat aici.
Am prezentat doar o fațetă a felului meu de a scrie.
Cam asta ar fi, și ceva pe deasupra, dacă e nevoie.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-19 20:02:50
         
 
  Stimate domnule Rechesan,
Problema de cum ar fi trebuii numita acea parte anatomica a corpului uman pentru a nu fi confundata cu fundul pe care isi rastoarna mamaliga orice taran roman a fost transata inca din mileniul trecut de catre studentii academicianului Graur care au propus ca ea sa se numeasca graur in cinstea savantului care a denclansat desbaterea publica. Problema care e in desbatere acum printre oamenii de stiinta este cum trebuie numita pasarica graur pentru a nu fi confundata cu termenul care a facut nemuritoare memoria savantului.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-06-19 18:54:23
         
 
  Domnule Recheșan,

Este vorba de unul și același cuvânt, utilizat în două fraze diferite care nu are nicio valoare ori relevanță textuală. Este vorba despre un cuvânt citat de Graur dar de evitat pe Europeea. Știu că o să replicați: "îl cenzurați pe acad. Alexandru Graur." Și vă răspund cu anticipație: nu! Este vorba de respectarea unui regulament la acre ați aderat.

Doamna Ștefan v-a făcut o recomndare, probabil impresionată de valoarea textului. Însă, prin acestă excepție, să nu credeți că s-a creat un precedent. În plus nu m-ați convins că, măcar aici, doriți să scrieți ecoliterar. De aceea mai amânăm cu nivelul. Până mă convingeți că veți respecta regulamentul. Și astăzi m-ați obligat să vă invalidez parcă un comentariu pentru nerespectarea regulamentului.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-06-19 18:33:29
         
 
  repet și aici comentariul invalid la alt topic.
o anume d-na ștefan, obișnuiții europeii îi cunosc intervențiile, după ce-mi recomanda un text la modul superlativ cu un comentariu generos, își permitea gestul de a condiționa mărirea nivelului de postare de ștergerea a doi termeni, chipurile scabroși, deci neecoliterari (culmea e că unul dintre ei exprimă un termen pur medical, iar celălalt e-n limbajul curent, ba chiar e regăsit în titlul textului unui nou venit pe europeea)comentariul în care argumentat politicos și limpede că acele cuvinte n-ar face să roșească nici o domnișoară dintr-un pension de altădată a fost șters. vă întreb, deoarece se pare că vă aflați în relații extrem de apropiate cu d-na Ștefan, dacă aceasta nu e o formă tare abjectă de cenzură...fiindcă mie așa mi se pare și nu cred că un autor oarecare, poposind aici și supus unui astfel de procedeu aprioric s-ar simți în largul lui.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-19 18:12:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE