|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ploaie |
|
|
Text
postat de
Ion Onofrei |
|
|
Cerul e botos
O tavă lată de umbre se așează
Cu tărăboi
Ploaia se gudură se deșiră
Își desface pulpele moi
Te alungă din brațele ei
Te zbați în clocotul ei
Te sufoci fără gânduri
Mâinile ei sunt nesfărșite
Cu ochii bulbucați se uită la tine
Ca la un maimuțoi
Parcul e un tăciune
Ca-ntr-un cilindru ploaia n-are unde
Să fugă doar prin tine
Pete negre de apă se prelungesc îți
Intră în suflet ca niște purici reci
Scormonesc și ies lipicioase
Prin călcâie
Alergi
Ploaia răsuflă străină
Și doarme
Tu strănuți dârdâi și plângi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|