PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Oraşul Amestecat Text postat de Suzana Deac Undeva pe pământ există un oraş, în care, casele sunt numite într-un fel curios. Pe o stradă se află casele culorilor: casa galbenă, casa gri, roşie, albastră, verde şi alte culori, pe altă stradă locuinţele timpurilor: ieri, azi, mâine, luni, marţi, miercuri... pe strada următoare stau casele cifrelor: unu, doi, trei... iar mai încolo strada cu casele locurilor: în ape, în poveşti, în grădină... În zilele de sărbătoare locuitorii se adună în piaţa centrală şi încep să vorbească toţi deodată dar fiecare în limba lui. Cu asemenea ocazii se face un vacarm de nedescris. Unii strigă numai locuri sau timpuri, alţii cifre sau culori. Într-o zi de sărbătoare, străinul sosit în oraşul Amestecat, cu mare mirare ascultă harabubura iscată care sună cam aşa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sămbătă, aici, albastru, nouă, pe pajişte, zece, poimâine… şi deja îl apucă durerea de cap de atâta gălăgie. Scoate o carte din sacoşă şi începe să citească cu glas tare. Pe măsură ce citi, oamenii din jur încep să tacă, apoi să asculte cuvintele. Spre marea lor surprindere, cuvintele rostite de străin se aranjează într-o ordine, au înţeles, fiind propoziţii construite din diferite elemente. Se minunează, cum de înţeleg gândurile omului, în care, spre fericirea lor, se regăsesc şi ei. Devenind tot mai atenţi, pot desluşi mai multe sensuri. -Orice om, indiferent pe ce stradă stă, are dreptul să vorbească… dar numai lucruri care au sens, spune străinul. Cei care stau în casa culorilor, vor folosi culorile doar în combinaţie cu alte cuvinte din natură sau din viaţă, dând naştere, astfel, la emoţii şi sentimente. Spre exemplificare, străinul deschide cartea şi citeşte câteva versuri: Doar cuvinte mii de cuvinte albastre acoperă trupul alb zvâcnirile din timpurile plecate Nori plutitori în maci roşii abstracte figuri însetate lalele în muzica albinelor braţele cuprind sunetul din noi un fluture pe flori Dimineaţa ademeneşte cântecul ciocărliilor se aşează munţii în reflecţie cenuşie verdele de brazi dilată clipele măreţia inundă paşii spre liniştea culorilor -Eşti înţelept străine, se entuziasmează culorile. Ne place muzica din glasul tău. Avem ce învăţa de la tine! -Oamenii din casa numerelor, de acum înainte, nu vor mai repeta la nesfârşit numai cifre, nu vor aduna şi scădea toată ziua, vor amesteca numerele cu alte cuvinte, drept dovadă că percep şi ei lumea dinafară! Străinul deschide cartea şi citeşte câteva versuri: Dragul meu care eşti pe pământ în geamul întredeschis unde înfloresc păpădiile două câte două la poarta dintre uliţe şoptesc frunzele de bujor în noaptea bordo şi deschizătura de ie aruncă o reflecţie din povestea cu litere în care ai uneltit cu şapte stele căzătoare să vă întâlniţi în adâncul fântânii în mlaştina tăcerii pe chipul meu se întinde o rugăciune fără sfârşit -Eşti deştept străine, a exclamat mulţimea cifrelor! Vom asculta de sfatul tău. -Oamenii din casa timpurilor, având dreptul şi ei la cuvânt, vor include timpurile în diferite gânduri, adică, propoziţii. Străinul ia cartea şi citeşte câteva versuri: Vântul de duminică ridică frunzele într-o spirală în care se învârtesc speranţe de mâine noaptea îşi sărută mireasa şi se topeşte în braţe de lumini aripi întinse construiesc o nouă zi golul se umple cu castele în dantelă filme cu conţinut sentimental reflecţii pe coasta de nisip vor intra în fotografii mărgele aleargă pe scări într-un clinchet de musical sugerând libertatea materiei fântâni arteziene cu personaje din poveşti acvarii cu apă vie şi peşti fericiţi şi la sfârşit de drum un pod de trecere particular peste Oceanul Atlantic -Câtă strălucire! - strigă timpurile impresionate. -Oamenii din casa locurilor, trebuie să vă conformaţi şi voi. Includeţi cuvintele voastre preferate într-un joc mare al cuvintelor! Străinul răsfoieşte cartea şi citeşte câteva versuri: Degetele din apele întinse separă oamenii să-i unească dizolvă hotarele în desene care plutesc luminile se joacă copca de ozon îşi mută lăcaşul în sfere calde în poveşti cu zmei şi balauri zâne albe din zăpezi cenuşii cioplitori în lemne şi trupuri vii urşi în hibernare translucidă peste toate - degete în renaştere lebede decupate din ape magie, soare, zăcământ pierdut rezumatul pădurii ţesută din ramuri joc de urme în jurnale simţuri care prind seminţe cresc iarbă în zăpada de acum şi înving frigul din ghiocelul de mâine -Ne bucurăm că ne regăsim şi noi în versurile tale, străine!- afirmă mulţumite casele locurilor. Şi noi! Şi noi!- strigă timpurile, culorile şi numerele. -Ce bine ne pare că ai poposit în oraşul nostru! Ne mai citeşti şi altceva din cartea ta binefăcătoare? -În momentul în care, continuă străinul, veţi începe să vorbiţi aceeaşi limbă, vă veţi înţelege mai bine, vă veţi asculta mai mult şi vă veţi apropia între voi. Străinul avea dreptate. După ce oamenii se încumetă să vorbească aceeaşi limbă, încep să se cunoască, să se împrietenească şi să se iubească între ei, indiferent pe ce stradă locuiesc. Deschid magazine de cărţi, iar în acele cărţi se amestecă locurile, timpurile, culorile şi cifrele. De acum viaţa li se pare mai frumoasă. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23932 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE