PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cartea Irinei 12- Jocul de-a linistea Text postat de nastia muresan Aceeaşi maşină şi, probabil, acelaşi şofer cu care am venit de la aeroport. După cum se încovoaie cu cele două valize mari în mână ar putea fi el. La fel de tăcut, nu scoate un sunet tot drumul, 150 km din Yanhua până în uşa hotelului din Beijing. Noi, cei trei călători din spatele lui, suntem gălăgioşi. Matias sare peste banchetele jupuite sau se bagă pe dedesubt, ne dă bomboane din cutiuţa lui cu bunătăţi şi vrea să-l aplaudăm pentru generozitate. Irina îi cântă „como cinco dedos de una mano”. Hotel Ariva, Beijingul de vest, districtul Haidian. Arhitectură Inglass. Prima stupefacţie, de o parte şi de alta a imensei uşi rotative de tip Besam, două cariatide drapate în veşmânt auriu, de fapt poleite de sus pâna jos, ţin deasupra capului căte un vas, şi acesta auriu, din care se ridică şi se împletesc într-o boltă clematide roşii, din plastic. Nu-i decât o altă provocare. Te simţi obligat să accepţi în mare viteză alăturări nefireşti...dragoni Long fioroşi, din ipsos, cu colţii ciobiţi si cu funde roşii, prăfuite, asezaţi domestic, în faţa restaurantelor. Sau aceste cariatide de bazar în faţada unei clădiri din sticlă şi oţel, demnă de mileniul trei. Un apus frumos înroşeşte pereţii camerei de la etajul 16. Într-un părculeţ de lângă hotel, printre magnolii înfloriţi, o tufă de forsiţia galben. Cea mai frumoasă culoare de pe pământ, poate pentru că îmi aminteşte de trotuarul din Dristor sau de grădina celor doi evrei bătrâni, de acasă. Soarele a căzut dintr-o dată dincolo de orizont. Un cerc roşu, perfect, apărut de nicăieri şi dispărând într-o clipă. Am crezut că e o lună plină şi am privit cealaltă parte a cerului. Acolo nimic. Irina se aruncă de sus în mijlocul patului, mai sare de cîteva ori, cum făcea în copilărie cînd încerca arcurile, mi se strînge inima şi mă tem să n-o doară capul. Ea râde. Valizele una peste alta, pe unde am găsit loc, jucăriile lui Matias răsturnate lângă fereastră, ne lungim fiecare în patul ei şi pentru câteva clipe simt o bucurie neaşteptată şi nepotrivită, ca după o călătorie lungă şi istovitoare, la capătul căreia te aşteaptă o vacanţă lipsită de griji. -Să recapitulăm, o aud pe Irinel. Suntem în Capitala Nordului, într-o cameră de hotel la ultimul etaj, cu ferestre către Palatul de vară, aproape de Oraşul Interzis, la doi paşi de Universitate. De mâine dimineaţă, de la prima oră, suntem turişti! Am zis! Două-trei zile va fi bine, apoi o să-mi fie rău până pe la prânz, din cauză de chimio, deci n-avem timp de pierdut, hai să ne facem planuri. Ce-mi mai place să fac planuri! -Dar sunt un turist deplorabil, îndrăznesc cu jumătate de gură. O să plouă, aşa spune weather channel. Stăm în cameră, storurile trase, pe Irina o doare capul. Pentru ca Matias să stea cuminte şi să fie linişte, împrăstii pe mochetă betişoarele pentru urechi, le culegem unul câte unul şi le aşezăm frumos la loc în cutia lor...apoi iar le imprăştii şi iar le adunăm. Duc degetul la buze...sssst! mama doarme, jocul de-a liniştea îi place lui Matias. Desfac o portocală, Matias ia castronelul cu feliile zemoase pe genunchi. Privindu-l cum îşi îndeasă feliile în gură, şezând încălţat în mijlocul patului, şi cum zeama de portocale îi curge pe mână până la cot, şi îi udă hainele, deodată plâng. Matias duce degetul la buze...sssst! şi zâmbeşte, eu plâng neauzit, e linişte. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Tea, iti multumesc ca, intr-un mod atit de consecvent, citesti din Cartea Irinei. Multumesc si pentru semnul pe care mi-l lasi.   Postat de catre nastia muresan la data de 2011-09-05 07:49:10 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               "Linistea" finalului copleseste, Nastia. Crtea Irineidevine o necesitate, o disperata necesitate de "a afla". regards, Tea si *   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-09-02 16:22:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE