FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cartea Irinei 11- pantofii albi, pantofii bej
Text postat de nastia muresan
Plimbarea dintr-un capăt într-altul al holului, în scaunul cu rotile, e una din plăcerile lui Matias. Mă ia de mână, mă duce până la ușa spălătoriei, unde găsim tot timpul scaunul lipit de perete, și se așază ca un elev cuminte în bancă, cu mâinile pe genunchi. Uneori ne plimbăm agale, alteori alergăm pe hol, eu fac vââââââj-vââââââj și atunci Мatias râde și se lipește cu spinarea de scaun.
Astăzi Matias coboară din scaun și mă invită să mă așez în locul lui. O face cu eleganță, ca un bărbat educat care invită o femeie să se așeze la masă. Mă poartă până în capătul coridorului, la oficiul asistentelor, o ciupește de gambă pe una din ele și fuge.
Nu reușesc să le deosebesc între ele. Aceeași înălțime, aceiași ochi, aceeași culoare a părului, aceeași expresie.
Irina mă învață să mă uit la pantofii lor și așa știu cine e în fața mea: pantofii bej cu două curelușe subțiri sunt Lisa, doctorul personal al Irinei, pantofii albi cu găurele sunt „balerina”, pășește pe vârfuri, pâș-pâș, n-o auzi, doar te trezești cu ea în cameră sau cu ea în spatele tău, purtând perfuzii, cutii, seringi, pansamente pe o tavă.
Pantofii bej cu curelușe au un iubit, care așteaptă în fiecare seară în parcarea din fața clinicii, într-o mașină neagră, cu geamuri fumurii.
Pantofii albi cu găurele execută coregrafii indecise…sună telefonul de pe pupitrul asistentelor, pantofii albi se opresc în loc, la jumătatea culoarului, și așteaptă. Se întorc din drum, telefonul nu mai sună. Pantofii albi se opresc și așteaptă. О iau înapoi spre rezerva surorilor din Indonezia. Telefonul sună din nou. Pantofii albi se opresc în fața ușii, stau pe loc. Se întorc și pășesc repede către telefon, telefonul nu mai sună. Pantofii albi se opresc la mijlocul culoarului, așteaptă. Se îndreaptă spre rezerva surorilor din Indonezia, pașesc prudent, parcă pregătiți s-o ia îndărat, ajung la ușa rezervei, se opresc. Telefonul nu sună, pantofii albi se furișează înăuntru.

Irina s-a hotărât, plecăm. Sunt tulburată de hotărârea ei, și deloc pregătită să renunț la speranța cu care am venit aici. Nu am ce pune în loc, și fără speranță cum va fi? Irina vrea acasă la ea, să se odihnească și apoi să hotărască încotro. La vestea că plecăm, simt deodată că îi iubesc pe oamenii aceștia care m-au hrănit câteva săptămâni cu speranță.
Am trăit cu exuberanță acest timp al speranței, Irina și cu mine.
Și acum…?

Făcutul bagajelor mă stresează întotdeauna, amân până în ultima clipă și mereu am sentimentul că uit ceva important, vital. Irina este omul listelor, al planificărilor până în cel mai mic detaliu, totul este pus la cale cu mult înainte,
imprevizibilul redus până aproape de zero.
După operație am constatat că memoria de scurtă durată a fost afectată și capacitatea de concentrare a scăzut. Irina nu mai face liste.

E uluită cum supraviețuiesc eu hazardului și cum mă salvez din situații pentru care nu sunt pregătită și pentru care nu am soluții la îndemâna, mizând pe improvizații și pe sansă. „Mai diferite de atât nu puteam fi, dar nu ne plictisim, cel puțin”.
Acum încearcă să-mi transfere principiul ei de viață, să mă învețe să planific, să fac strategii și să nu mă abat…iar eu nu înțeleg cum poți trăi, zi de zi, cu o listă în poșetă, bifată, actualizată, respectată cu sfințenie.

Mai avem de adunat rufele puse la uscat pe pervaz, pe scaune, pe canapea.
Lucrurile nu mai încap în valize, speculăm toate concavitățile. Irina insistă să le așez într-o logică și eu înghesui pijamalele lui Matias într-un cilindru de plexiglas, parte dintr-o jucărie dezasamblată, la un loc cu biberoanele.

CNN breaking news. Eyjafjallajokull a blocat aeroporturile. Suntem ostatici în China. Nu mai plecăm acasă, plecăm la Arriva, un hotel pentru străini din Beijingul de vest.

Ne luăm rămas bun de la Cristiana, Camelia si Costi, suntem triști cu toții și hotărâți să nu lăsăm să se vadă.

Înainte de plecare Irina vrea clătite.
Aluatul e gata, alerg la camera cu bagaje unde am dus mai devreme farfuriile, tigăile, furculițele, mă întorc...castronul cu aluatul pentru clătite e în capul lui Matias, aluatul întins pe jos, Matias lipăie prin balta albă...seamănă cu Casper, micuța fantomă...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tea,

iti multumesc ca ma incurajezi, am nevoie de incurajare, asa cum am avut nevoie si de solidaritate cind credeam ca nu mai pot, si de "alaturi" cand ma simteam pustiita.
asa cum am nevoie si de "treziri" la realitate.
inca o da multumesc.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2011-07-10 09:21:54
         
 
  err...prezenta...scuze, Nastia,
Tea
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-07-09 15:23:28
         
 
  ps. si este extrem de semnificativa "preaenta" pantofilor...retinem in functie de ceea ce suntem..."atunci"

Tea
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-07-09 15:22:47
         
 
  O tenta de optimism in episodul acesta, Nastia...o "privire" inainte necenzurata, poate numai usor "incetosata" nostalgic.

Toata "cartea" aceasta a Irinei este o deosebit de sensibila incursiune in..."noi" ca oameni.

regards,
Tea (eu am dat una din stele...)
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-07-09 15:19:56
         
 
  Vero, aici e mâna Celui de Sus, un comm pentru tine, un comm pentru Tea :)  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-07-08 21:56:44
         
 
  Vero, după ce postezi un comentariu, să ieși imediat din pagină, pentru că altfel la orice refresh mai trimiți odată datele. Acum, nu e rău că e în dublu exemplar, nu se va sta la coadă la citit, vor putea să-l citească câte doi cititori simultan!

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2011-07-08 21:26:31
         
 
  Scuze, nu stiu de ce a aparut comul meu de doua ori... Ar putea un editor sa stearga dublura?
Multzumesc.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-07-08 21:20:14
         
 
  Nastia, nu-ti facea probleme, pentru cine a urmnarit toate episoadele totul este foarte emotionant. Si, dimpotriva, eu cred ca fortza textelor tale sta tocmai in aceste descrieri simple, de fapte obisnuite, printre care si aluatul de clatite din episodul de fatza.

Radu e bine intentionat, dar are si el chichitza asta, sa gaseasca ceva care nu e-n regula, fie in texte, fie in comentarii. E si asta un talent, sa cauti pana gasesti ceva negativ de spus. :)))

Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-07-08 21:19:33
         
 
  Nastia, nu-ti facea probleme, pentru cine a urmnarit toate episoadele totul este foarte emotionant. Si, dimpotriva, eu cred ca fortza textelor tale sta tocmai in aceste descrieri simple, de fapte obisnuite, printre care si aluatul de clatite din episodul de fatza.

Radu e bine intentionat, dar are si el chichitza asta, sa gaseasca ceva care nu e-n regula, fie in texte, fie in comentarii. E si asta un talent, sa cauti pana gasesti ceva negativ de spus. :)))

Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-07-08 21:17:56
         
 
  Radu,

de fapt asta fac acum, pun 'caramizi' una linga alta....liantul mai tirziu, cind voi putea lucra cu emotia mea intr-un mod acceptabil, acum nu pot.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2011-07-08 16:44:30
         
 
  Nastia, poate nu m-am exprimat bine, nu cred că trebuie scos nimic, doar că fragmentele propuse spre lectură la un moment dat, ca niște cărămizi în sine, în asamblul altfel emoționant al nuvelei, pot fi anoste...

părere de cititor
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-07-08 13:52:04
         
 
  Veronica, multumesc mereu pentru trecere si pentru emotia ta.

Radu, iti dau dreptate...exista episoade anoste, acum scriu tot ce-mi amintesc, nu pot renunta la nimic. mai tirziu voi fi in stare, poate, sa pastrez doar ceea ce conserva emotia, dar pentru asta mai trebuie sa treaca timp. iti multumesc.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2011-07-08 13:38:44
         
 
  talent incontestabil, ok, dar nimic emoționant aici. sorry, rupt din context, e un episod perfect anost.


"Înainte de plecare Irina vrea clătite". "Aluatul e gata", etc

cred că fragmentarea asta excesivă îngreunează lectura
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-07-07 20:16:24
         
 
  Nastia, te citesc cu aceeasi emotie, ai talent si cuvintele tale au fortza.
*
Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-07-07 15:43:31
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE