FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 239 (CCCIX)
Text postat de Cristian Vasiliu

De-mi iei din veșnicia de frământări doar ora
Și trupul tău atavic mi-l dai ca un zaraf
La schimb voi fi de-acuma, pierdut, al tuturora
Și am să-mi lepăd cântul de dragoste în praf.
Ce rost să dau vieții, cădelnițând iubirea,
Când rostul tău teluric în miezu-acestei lumi
Nu e să-ți lași în forme îmbogățită firea
Și nici să crești în spirit, ci numai să consumi.
Învață-mă femeie cum să trăiesc în carne!;
Cum să absorb prin simțuri plăcerea în dezmăț!
Învață-mă scriptura acelui zeu cu coarne!
Învață-mă că totul și toate au un preț!
Învață-mă! În mine nimic n-o să se-ntoarne,
Fiindcă eu Iubirea nu pot să te învăț.

15.VIII.2011
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE