FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 233 (CCCIII)
Text postat de Cristian Vasiliu


Ar fi putut să fie o stea ce-și lasă coada
– Vremelnică lumin㠖 pe noaptea unui ochi;
Și-ar fi putut – desigur! – să fie doar corvoada
Eternă-a-unui suflet atins de un deochi.
Ar fi putut să-mi treacă, ar fi putut să-ti treacă,
Cum trece lin pojarul de te întinzi în pat;
Și-ar fi putut – desigur! – ca veșnic să ne placă
Să ne prefacem carnea-n cenușă la Sabat.
Trecutul însă este scurtat de ploi și acru,
Iar visul prea devreme în podul minții-l sui,
Ca, măsurându-mi umbra, să îmi doresc să aflu
Ce-ar fi putut să fie cu amândoi și nu-i.
Cu-acest poem din mine plecarea ți-o amân;
Cu-acest poem în tine ca un oftat rămân.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE