FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 232 (când noaptea-și deschide în mine-abatorul)
Text postat de Cristian Vasiliu
când noaptea-și deschide în mine-abatorul,
de foame te rup ca o haită de câini,
de parcă Isus își hrănește poporul
și nu-mi mai rămâne nici pește, nici pâini;

și-apoi între buze îți sfarăm ulciorul
de sete și cioburi mă taie la mâini,
de parcă blesteme veghează omorul
și timpu-a secat pân` la urmă-n fântâni.

vroiam să te chem la banchete-n Gomoră
și-apoi în Sodomă la crunte beții;
vroiam să-mi fii mamă, vroiam să-mi fii soră
și cea care scoate din mine copii;

voiam să fiu singur cel ce te adoră,
nu apă și carne tu însăți să-mi fii!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  sugestii

cînd foamea mă rupe deschid abatorul
și intru în tine ca haita de cîini,
căci Domnul cu milă-și hrănește poporul
dar mie nu-mi lasă nici pește, nici pâini

cu buze-nsetate îți sfarăm ulciorul
iar sîngele lacom se scurge pe mâini,
nesațul nu-mi scade, e dulce omorul
blestemul ispitei se urcă-n fântâni.

vroiam să te chem la banchete-n Gomoră
și goală-n Sodomă la crunte beții;
visam să-mi fii mamă, tovarășă, soră
femeia ce scoate din mine copii,

visam să fiu singur acel ce te-adoră,
și nu tristă hrană iubito, să-mi fii.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-06-28 17:05:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23815
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE