FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Prostia ca eternitate
Text postat de Radu Oprea
Dacă veți citi cu atenție scrierile despre prostie, majoritatea autorilor, ca să nu spun integralitatea lor, operează cu idei, concepte, caracteristici și toată gama descriptorilor fenomenului care, fără excepție, sunt atribuite altora. Adică prostia poate atinge pe oricine mai puțin pe ei.

O definiție generală dată prostiei ar putea fi și aceasta: reacție neconformă a unor indivizi în raport cu standarde pe care societatea ori alți indivizi le așteaptă de la aceștia la un moment dat. Adesea se și spune ironic: este mai prost decât prevede standardul!

Prostia poate avea cauze de natură patologică situație în care, eventual, poate fi tratabilă sau nu și cauze care țin de inadecvarea reacției individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoțională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenței sau non influenței anumitor factori. Sigur, definiția propusă nu este extrem de riguroasă însă, în opinia mea surprinde, generalizat, ansamblul fenomenului. Prin mediu înțeleg tot ce înconjoară un individ la un moment dat adică oameni, natura, manifestările acestora, etc. În această a doua ipostază prostia nu poate ocoli pe nimeni. De la omul simplu la academician de la neinstruit la omul cultivat de la inteligent, la prost, etc. O observație se impune: ca urmare a raportării la anumite standarde (comportamentale, de inteligență, de emoționalitate, etc) rezultă că prostia are o anumită doză de relativitate pe de o parte iar pe de alta o anumită evoluție în timp.

Prostia poate fi individuală sau colectivă. Exemple? Priviți în jur și, de ce nu, priviți-vă și, poate, veți găsi.

A scrie despre prostie, ba chiar a lua atitudine împotriva prostiei și a proștilor nu reprezintă de plano o garanție cum că autorul este exonerat de aceast㠓calitate” Ba, de multe ori, proștii se dau antiproști cu speranța mai mult sau mai puțin deșartă că, procedând astfel, ei ar fi “spălați” de acest “păcat”.

Nici simpla afirmație a cuiva, indiferent unde s-ar afla pe scala inteligenței, despre cineva, cum că acest cineva este prost, nu oferă garanția că domnia sa, adică acela care face afirmația ar fi scutit de acest dar. Așadar, când cineva vă face prost ori sugerează aceasta s-ar putea să aibă dreptate sau nu. Însă, consolați-vă, de multe ori, în astfel de situații, s-ar putea să avem de-a face cu un efect de bumerang.

Prostia poate fi și o armă redutabilă. Atunci când deșteptul face pe prostul. Evident situația prezintă și un risc: să rămână așa.

Diferența dintre un deștept și un prost nu constă în aceea că prostul greșește iar deșteptul nu. Ambii pot face prostii însă numai cel din urmă le repetă!

Prostia nu poate fi eradicată. Poate fi diminuată se poate lupta împotriva ei însă atâta timp cât vor exista oamenii va exista și prostie. Asumabilă sau nu.

Privit din anumite perspective textul acesta poate fi o prostie. Din altele nu. Depinde de standarde.

Un fapt este cert: prostia este eternă însă poate fi ținută sub control. De către fiecare și de către noi toți.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ati tacut? suferiti in tacere?!
nu va faceti probleme ca sunteti in aer cu... treptele, ori ca nu va iese cu i-ul din enjdemii de-ncercari, Dumnezeu are nevoie si de-ale dv pentru tabelul sau la rubrica "asa nu"!
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-07-12 12:20:06
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  @ af.
ce dragut sunteti ca sunteti, in sfarsit,fericit. bine aati venit. Poftiti si legitimatia:


 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-07-12 09:00:01
         
 
  Dumnezeule, eternitatea este la ea acasa. In sfarsit!  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-11 23:00:11
         
 
  Tu, Nicule, nu trebuie să faci nici un efort ca să convingi pe cineva de propria-ți prostie. Tu ești prost în mod natural, te-ai născut, ca să zic așa, cu talentul ăsta!

Fără să detaliem prea mult: unii vin pe lume cu harul de a desluși tainele firii, alții cu acela de a fi niște faberi ingenioși. "Fericirea" lor este un fel de freamăt interior, rezonant în transcendență.

Din a treia treia categorie, numeroasă, fac parte cei care-s acaparați de rigorile instincului de conservare: ei trebuie să aibă, să aibă, să aibă! Și, pentru asta, aleargă, se zbuciumă, își fac loc, dau cu capul, calcă pe cadavre. O, și cît de... "fericiți" sunt că pot parveni, că pot să-și plimbe hoitul mulțumit și împodobit pe ștrase – snobii de lux ai hămeseniei colective! EI AU, alții-s niște prăpădiți, se tîrîie pe pămînt, mor în casele lor ca niște insecte, și abia dacă au parte de-o lumînare aprinsă când își dau sufletul. Desigur, în viziunea acaparatorilor, ăștia-s niște proști, n-au fost în stare să înțeleagă esența existenței, s-o posede ca pe o centuristă de meserie.

Spui că ești fericit dacă AI, - atenție la posesiv! Anume ce, în fond? O feliuță din lumea asta, asupra căreia să fii STĂPÎN, să-i dictezi destinul, din care te hrănești tu, cu o pasiune de vampir: o femeie, un cîine (ce asociere!) etc. Uitînd că nimeni nu are dreptul, în veci, să pună căpăstrul pe altă ființă. S-o posede, cu pretenția că asta-l face, ehe! "fericit" – ce noțiune ipocrită!
Cît privește lucrurile care le posedă: praf și pulbere. Am auzit destui inși care, la finele vieții, se întrebau pentru ce atîta zbatere! Ce fac cu ceea ce au adunat? Le lasă prăpădului, lăcomiei altora, măcinării timpului. În timp ce el intră-n pământ înfășurat în cîrpe. Cît privește "generozitatea" celor care l-au "stimat"... o mână de pământ, aruncată peste copîrsteu!

În momentul ăsta, șase miliarde de ființe vor, vor, vor!
Să aibă, să domine, să fie, adică... "fericiți".
Aproximativ șase miliarde, căci mama natură, distrîndu-se, îi aranjează și pe unii, și pe alții, trezindu-i la realitate cînd le e lumea mai dragă.

Proștii au o calitate care îi menține tot timpul în formă: posedă doar un sfert de creier, care funcționează în regim de masticație eternă: anume, cel din zona vegetativă!
În el se fabrică tot timpul serotonina "fericirii" posesive!!

PS: faza cu recunoașterea propriei prostii, în virtutea exercițiului logic care spune că un prost conștient de o așa "calitate" personală nu există, aci nu ține: degeaba o dai la prelucrat, căci primul alineat din ceea ce am spus te-a calificat definitiv.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-11 10:15:18
         
 
  eu sunt unul dintre prosti.si am recunoscut propriu-mi ridicol, ca am ramas asa. intai am observat ca orice fac nu-mi iese bine decat de la a treia incercare incolo. iar viata ma grabeste asa de tare incat nu mai am timpul fizic apoi interesul sa gresesc mai putin in alta incercare pentru a avea cat de cat un rezultat minim a treia oara. exemplul imediat este cu scrisul. ba chiar am fost indulgent cand am spus trei incercari, daca nu las (si nu las!) un text in sertar trei luni, oricat as incerca sa-l refac tot varza iese.
apoi mai sunt un prost fiindca sunt un limitat, ceea ce n-ar fi iesit din comun, dar sunt si tare obosit. am parcurs doar cateva trepte dintr-un infinit de trepte si urcarea m-a ingenuncheat. oameni buni, obosesc numai privind in sus! bineinteles ca eu sunt vinovat, sau familia/societatea fiindca ma lasa, bietul, sa invat... singur. de-abia ieri m-am prins care-i spilu': am vazut un film si m-a luminat un prost care murea zicand: "am alergat toata viata sa am ceva care sa nu-mi mai usuce gura, am vrut sa pun si eu ceva dulce pe limba si n-am reusit. mi-amintesc ca mi-am dorit candva sa am un caine". treaba cu cainele m-a luminat brusc fiindca am observat in clipa urmatoare ca fiinta umana se lupta tot timpul sa obtina ceva pierzand exact ce nu trebuie, timpul, care este limitat si care ofera prilejul sa traim viata. mi-am dat seama ca viata este atat de frumoasa, iar eu am crezut tot timpul invers. este frumos sa lupti zilnic pentru supravietuire chiar daca trebuie sa lingi maini sau bocanci, daca pumnul de hrana te ajuta sa traiesti. insasi faptul ca esti viu si nu mort este un lucru minunat si ar trebui sa ne bucuram. dar bucuria devine fericire pura numai daca renuntam la orice alt gand/griji si expermentam trairea cu toata fiinta, cu toate energiile posibile. iar daca visezi, pe langa supravietuire, sa ai un caine, o femeie, un prieten, si daca traiesti bucuriile acestor impliniri cu toata fibra, inseamna ca ai urcat trepte. eu am urcat doar cateva. si ma lupt sa consolidez aceste trepte sub mine fiindca urcasem prea sus si eram cumva in aer. eram fals tot privind la ce au altii de deasupra mea. ba chiar incercam ironii personale despre ei cum ca ar fi prosti chiar daca au caini, case, femei, bogatii. mi se parea ca nu au nici Dumnezeu! si eram prost fiindca ridicasem normalitatea la acest orizont fiind si frustrat ca eu n-am ceva ce aveam dreptul si care m-ar fi facut de-abia atunci fericit. nestiind ca este sufient sa ai o idee pe care, dac-o traiesti cu toata fiinta, inseamna fericire. iar cei de deasupra mea sunt, cu siguranta, fericiti facandu-i prosti pe ceilalti, punandu-i pe altii sa le pupe mainile. fericirea este la fel chiar daca lingi bocancii sau ti-i linge altcineva. Dumnezeu are nevoie de toate aceste experiente pentru a crea minuni si mai mari decat omul.
Sunt prost si incerc sa traiesc prostia la cel mai inalt nivel. sunt la a doua incercare.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-07-10 09:06:29
         
 
  Și hai, totuși, să dau exemple de truisme, vechi cît veacul. Sau de blogodoreli fără sens:

"Prostia poate fi și o armă redutabilă. Atunci când deșteptul face pe prostul. Evident situația prezintă și un risc: să rămână așa."

Cînd aveam optsprezece ani, citeam, de prin revista "Urzica", o epigramă taman cu acest conținut. Care, și ea, prelua o idee mai veche.
Cum puteți numi asta? Necunoaștere sau copiuță intelectuală? Asta, chestia asta, trebuia menționată. Nu să faceți pe marele cugetător, cu sapienții din vremea lu' Pazvante.

"Prostia nu poate fi eradicată. Poate fi diminuată se poate lupta împotriva ei însă atâta timp cât vor exista oamenii va exista și prostie. Asumabilă sau nu."

O "cugetare" de două parale!
"Prostia nu poate fi eradicată", de parcă ar fi vorba de un fel de epidemie gonococică, de febră galbenă, de difterie, ca să trebuiască a interveni asupra flagelului cu substanțe active.
Termenul "eradicare" este complet nepotrivit în context.
Apoi, se vorbește despre o temă de-a dreptul ridicolă: "Prostia... asumabilă"(!!)
Adică, în ce sens asumabilă, stimate?
Vrei să spui că prostul are conștiința propriei nătîngii și strigă-n gura mare, pe la colț de stradă, că iote cît e el de prost și-și asumă... Standardul?!! Asta-i o gogomănie.

"Un fapt este cert: prostia este eternă însă poate fi ținută sub control. De către fiecare și de către noi toți."

Ai nu mai spune!
Păi dacă e eternă, ce dracu să mai ții sub control? Eternitatea? Și cum faci "controlul" ăla, stimate? Cu bastonașul ilectric? Au cu texte "dăștepte", de felul celui de mai sus?

Și, la urme urmei, dă-ne și nouă, de un par egzamplu, o dovadă de "Standard", pe profil. Că noi nu am uzit să să eziste dă așa ceva.
Bre, moromețian îți spun: las-o-n fasole, că nu vorbești cu absolvenți de liceu, proaspăt căzuți la bac!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-09 15:30:13
         
 
  Stimate domn care semnași mai sus,
1) Nu-ți poți "permite familiarități" decît față de cineva pe care-l cunoști îndeaproape. Adică, este direct abordabil. În rest, adresîndu-te unui nume oarecare, dintr-o locație oarecare, poți, cel mult, să faci un gest corespondent, tratînd problema la modul foarte neutru. Dar foarte activ față de ceea ce seaflă înscris sub acel nume.
Iar...

2)... Ce se află sub numele Radu Oprea eset un caraghioslîc, pe acre îl tratez ca atare.
Chestiunea mă distrează cu atît mai mult cu cît nici măcar exemple pe care le-am dat nu vă feștelesc certitudinile speculative.
Redau următorul exemplu de tot rîsul, poate vă prindeți, totuși, de ridicolul absolut al exprimării: "Prostia poate avea cauze de natură patologică situație în care, eventual, poate fi tratabilă sau nu și cauze care țin de inadecvarea reacției individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoțională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenței sau non influenței anumitor factori."

Iar dacă-mi repetați că geniala formulare vi se pare a fi în regulă, atunci chiar că meritați a fi ignorat cu tot disprețul din dotare...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-09 15:08:56
         
 
  Am votat și recomandat acest text:
- pentru curajul de a vorbi despre PROSTIE, chiar și umblînd prin "locuri comune". Cîți cialaveci au sondat tangențial subiectul pe aici? Poate Kosta Vianu, dar în alți termeni; C.T.A. din altă perspectivă. Nefiind eu un fin estet am colectat ceara pentru iluminat, ignorînd absența mierii.
- pentru că autorele mi-a ridicat o minge la fileu, oferindu-mi prilejul de a-i răspunde unei nevertebrate (comunicarea dintre specii fiind imposibilă în absența unui translator universal).
- pentru că e bine să-ți iubești "apropiații" așa cum te iubești pe tine însuți.
Apreciind tehnica despicării din comentariul oferit de gaspadin Peia, mă raliez păstrînd și o doză de prudență...
p.s. ...intrigat de lipsa altor reacții!!!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-07-09 14:40:49
         
 
  Domnule latunski

Spuneți: "expozeul domniei-tale mai are și fisuri."
Răspund: nimic nu este perfect. În afara "comentariului" domnului Peia. Care îmi va prilejui un studiu de caz la obiect.

Domnule Peia,

Admit că un text poate să placă ori nu. În rest, afirmațiile trebuie demonstrate, dovedite, probate. "Comentariul" dumneavoastră este atât de imprudent și de vulnerabil încât mă face să spun ca o concluzie a topicului: QED.

Spuneți: "Un text răsuflat, care conține fie afirmații eronate, fie gratuități pompoase, fie repetiții nesemnalate, – deși era firesc să se precizeze aceasta – ale unor lucruri deja știute, dar spuse ca și cum ar fi descoperirea ilustrissimă a celui ce semnează textul de mai sus.
S-o luăm băbește…"

"răsuflat", să zicem, poate fi admis. Repet poate. (deși sunt suficiente elemente care vă contrazic. Însă așa, moromețian, să spunem că ar fi așa.) Mai departe ce vă îndreptățește să scrieți "afirmații eronate" "gratuități pompoase" "repetiții nesemnalate"? Exemplificați. Să înțeleg și eu standardul dumneavoastră de înțelegere. Deocamdată atât. Însă vă promit că voi reveni.

PS. Vă permiteți familiarități care exced cadrul unei polemici.
 
Postat de catre Radu Oprea la data de 2011-07-09 13:40:32
         
 
  Un text răsuflat, care conține fie afirmații eronate, fie gratuități pompoase, fie repetiții nesemnalate, – deși era firesc să se precizeze aceasta – ale unor lucruri deja știute, dar spuse ca și cum ar fi descoperirea ilustrissimă a celui ce semnează textul de mai sus.
S-o luăm băbește…

“O definiție generală dată prostiei ar putea fi și aceasta: reacție neconformă a unor indivizi în raport cu standarde pe care societatea ori alți indivizi le așteaptă de la aceștia la un moment dat. Adesea se și spune ironic: este mai prost decât prevede standardul!”

Și cine-mi garantează mie că standardele societății în cauză sunt corecte, vere?
Dacă standardele alea cer să fii idiot, atunci, dacă nu te cuplezi la un așa standard, ești prost?!
Dar dacă societatea cutare este îmbibată de prostie și, ca urmare, este guvernată de standarde pe măsură, atunci, dacă nu te supui, înseamnă că ești prost de două ori, adică prost-botă?! Cam aberant, nu?
De unde atîta suficiență și certitudine la cineva care spune, mai jos, că: “prostia are o anumită doză de relativitate”?!!

Și în ce situație se afl㠓analizatorul” “descriptor”, mă rog frumos? Este el un deștept și iată cum stabilește, drăguțul!, limitele și manifestările structurale ale prostiei? Sau este, dimpotrivă? Dacă e, atunci este respinsă, din capul locului, eventualitatea ca un prost să se dedea la genul ăsta de analize și, mai ales, autoanalize! Pentru că un prost veritabil, perfect conștient de popria-i prostie, este un non-sens!
Atunci, nu încape îndoială, semnatarul este un “deștept” care joacă și el, de ochii lumii, cartea falsă a modestiei. Poate unul care face pe deșteptul…
Căci: “A scrie despre prostie, ba chiar a lua atitudine împotriva prostiei și a proștilor nu reprezintă de plano o garanție cum că autorul este exonerat de aceast㠓calitate”(!!), după cum declară autorul atît de exhaustivei radiografii prosto…logice!
Păi, în eventualitatea în care ești ceea ce, evident, nu ți-ar plăcea să fii crezut a fi, atunci îmi dai voie mie, andrisantul, să te calific drept ceea ce vrei să nu pari? Iar, dacă protestezi, să te acuz de fariseism?

Mai departe:
“Prostia poate avea cauze de natură patologică situație în care, eventual, poate fi tratabilă sau nu și cauze care țin de inadecvarea reacției individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoțională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenței sau non influenței anumitor factori.”

Nene, aloo! Matale știi ce ai scris aici?!
Mai întîi, cum, doamne iartă-mă, vine aia: “reacți(a) individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoțională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenței sau non influenței anumitor factori.”

Păi cum s㠓dispui” de-un… “deficit”, taicule?!!! Adică… ai ce nu ai?! Sau nu ai… ce ai?!
Și, mai ales, cum să dispui “de ceva” de care ești… oho!... “nonifluențat”?!! Gogomănii mai mai mare nici că am auzit!

Taică analistule, eu cred c㠓nu le ai” deloc cu logica frazei, ca să nu mai spun de capacitatea de a mînui niște concepte elementare, pe care le faci… varzule! (girianism de esență!)

Și, mai apoi, cum să fie prostia de “natură patologică”? Aia nu-i prostie, vericule. Dacă ai intrat pe zona patologică, aci nu mai poți vorbi decît de boală și, în cazul ăsta, devii cam nasol: insulți destinul unui individ care a avut ghinionul de a nu se naște așa dăștept ca matale! Incapacitatea patologică de a recepta realitatea și a o interpreta în concordanță cu adevărul, din motive absolut independente de voința lui, se cheamă altfel, da’ nu prostie. (Nu poți acuza un hidrocefal de prostie, spre pildă.)


Mai zice analizatorul nostru cu raze infraroșii:

“Prin mediu înțeleg tot ce înconjoară un individ la un moment dat adică oameni, natura, manifestările acestora, etc. În această a doua ipostază prostia nu poate ocoli pe nimeni.
În această a doua ipostază prostia nu poate ocoli pe nimeni. De la omul simplu la academician de la neinstruit la omul cultivat de la inteligent, la prost, etc.”


Extraordinar! Dacă nu știați, “tot ceea ce ne înconjoară”, se cheamă că este “mediu”, nene!
Asta e o definiție a la Gâgă!
Da’ ceea ce nu ne înconjoară, ce-o fi, fratello? Medium?
Păi dac㠓prostia” “ipostazei doi” nu poate ocoli pe nimeni, se pare că lumea e un ocean de prostie cosmică!
Cel puțin așa rezultă din afirmația de mai sus. Atunci, întrebarea firească ar fi: dacă universal e omogen în ceea ce privește această superbissimă calitate, cum mai putem vorbi de opusul ei, deșteptăciunea? Sau deșteptăciunea este doar varianta hard a prostiei?! O fi, că prea le zici cu foc!

Apoi, dacă prostia nu poate ocoli pe nimeni, – prin urmare, e de o unanimitate… absolută (sic!), atunci de unde: “doză de relativitate pe de o parte”, dar mai ales, și mai ales, de unde “evoluție în timp.”?! Evoluția presupune dinamică, acumulare, progres. Păi prostie eset un fel de încremenire. În proiect. O încremenire absolută. Adică, una universală. Adic㠓o evoluție care stă pe loc, va să zică că nu le are, neicusorule, puisorule”!

Mai zice nenea cu intro și extrospecția:

“Prostia poate fi individuală sau colectivă. Exemple? Priviți în jur și, de ce nu, priviți-vă și, poate, veți găsi”

Neicule, de privi am privit, dar primul exemplar care mi-a sărit în ochi acilica fuși matale! Pardon de descoperire!

“Însă, consolați-vă, de multe ori, în astfel de situații, s-ar putea să avem de-a face cu un efect de bumerang.”, cugetă cu stropi taica sociometrul, cu sonda lui prostostatică, și parcă-l văd cu un ditamai bumerangul înfipt între felinare!

Mai jos, ne servește nește panseuri atît de “inteligente” – unele dintre ele luate de pe ici, de pe colo – încît nici măcar onoarea de a ne stîrni rîsul nu i-o putem face!

Frate, cîtă fanfaronadă eseistică pe bietul om!!...

PS: Dar ceva mai multă gramatică, eseistule, cînd înveți?

Văd că, între timp, cineva i-a dat cu un vot între "felinarea alea" și altcineva cu o stea!!!
Desigur...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-08 14:31:14
         
 
  Am privit către mine, în mine, prin mine – și m-am recunoscut.
* și vot.
Mai rămîne să-mi clarific problema universului.

Ceva, ceva, presimțeam eu încă de pe vremea lui Jeffrey Frankgele III, unde un ilustru comentator (și-atît) îmi atrăgea atenția:

„Latunski,(....) Daca vrei sa te plasezi in centrul atentiei, scrie si tu ceva inteligent. Promit sa fiu primul care va veni sa te aprecieze.”
Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-04-09 22:20:18

Iar mai zilele trecute se repeta:

„@latunski, nu este musai să te simți ofensat, dar dacă tot o faci, fă-o macar cu inteligență. (…)”
Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-06 15:09:55

Vezi bine, expozeul domniei-tale mai are și fisuri. Propun spre eliminare ultima frază din paragraful V.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-07-08 10:32:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE