|
|
|
|
|
|
|
|
|
de câte ori voi muri viața va începe cu tine |
|
|
Text
postat de
adrian paparuz |
|
|
ai fost o himeră lungă
subțire
un fum de marihuana
în dimineți sinucigașe
ai crescut în mine copac
cu rădăcini de cer înflorit
și nu mi-ai lăsat nici 1cm cub
de mine
ca și cum n-aș fi
sau tocmai de aceea
izoldăpenelopăelectră
pe retina mea 7 D
mireasă în fiecare septembrie ruginit
tu nici nu știi
că în fiecare seară
urc pe scăunel
să-ți aprind visele
că dincolo de tine
viața ține deschisă o fereastră
unde zâmbetul tău bigbang
e sculptat pe catapeteasmă
matroska iubirii
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adrian, faci papară,uz.. ioc :) prea multe simboluri care fură primplanul imaginii.
Intenția metaforică ai crescut în mine copac
cu rădăcini de cer înflorit deși o rotunjești în final cu unde zâmbetul tău bingbang nu este maturată. Pentru a șlefui acest gen de metafore iți recomand lectura volumului Omul de nisip al lui Alexandru Cristian Groza.
Și dacă nu pui în loc de izoldăpenelopăelectră un (zic și eu): izholdăpeneșlopăelectrecordă) ratezi cumplit intenția ironică. Sincer îmi pare un joc la vreme de plictis cu matroska poor pack vândută pe post de matroska full pack. |
|
|
|
Postat
de catre
Ion Gabriel Pusca la data de
2011-06-30 23:17:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|