FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 222 (CCXCIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
A fost o vreme soare și liniște pe sferă
Și-am cultivat iubirea cu trupurile, goi;
Dar azi, pe dinăuntru, o apăr ca-ntr-o seră
De vifor și de șarpe, de mere și noroi.
O mint pe rădăcină cu lacrimi și pe frunză
Cu șubreda căldură a unui stins alean
Că tu, jucând o farsă, prin preajmă-i stai ascunsă
Și-i cer să facă poame de fericire-n van.
E-n încăpățânarea cu care-i dau speranța
Ca pe un drog, de-a pururi (și-ți las și ție loc
Alăturea de mine pe talger, în balanța
Vieții și a morții), un tragic nenoroc.
Ce nu poate să moară, nu are-un început!
Să ne trăim, iubito, iubirea la trecut!

28.I.2011
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120451
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE