FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 221 (CCXCII) Ea către el
Text postat de Cristian Vasiliu
Te-ntrebi cum de atâtea ciudate felinare
În lumea-mi dinăuntru se-aprind ca în povești,
Îmi simți în trup căldura și tot îi dai târcoale
Intrării, însă-n buze să-mi bați nu îndrăznești.
De ce îți este frică? Nu joacă-n mine iele,
Nu sunt o închisoare sau magic labirint;
Te cer ca se te mântui, să-ți fiu o nouă piele,
Să-ți schimb în vis trecutul și numele-n alint.
În lumea mea spre inimi din arme pleacă fluturi,
Iubirea-i gravitate, copiii sunt înalți,
Căderile-s prilejuri pentru-alte începuturi,
Dar dacă vrei să intri te rog să te descalți…
Voi spune: fără tine mai bine ar fi fost
În lumea mea, dar lumea n-ar fi avut vreun rost.

7.I.2011
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da, Cristi, iata ca se adevareste ca forma in care te simti cel mai bine e sonetul.

Mi-a placut tot sonetul, culminand cu incheierea.

Vot cu felicitari!

Vero

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-07 18:40:04
         
 
  Cristi, atingi dimensiuni neobisnuite in sonetul acesta...sincer gandul m-a dus la Shakespeare, nu in ideea unei pastise, ci pentru intensitatea sentimentului, dorintei, tristetii, optimismul...trairii, intr-un cuvant, chiar mai aproape de Romeo & Juliete decat de sonete.

"Imi simti in trup caldura si tot ii dai tarcoale/ Intrarii...." si "Dar daca vrei sa intri te rog sa te descalti..."

Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-07 17:48:02
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE