PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Integrarea şi multilingvismul Text postat de Sebastian Chirimbu In ultimii ani asistăm la o adevărată explozie informaţională difuzată printr-un număr din ce în ce mai mare de lucrări de specialitate care se ocupă cu fenomenul integrării şi dinamica construcţiei europene, cu întelegerea noului limbaj comunitar, cu marile teme ale culturii europene sau politica din domeniul multilingvismului care transmite tuturor cetăţenilor Uniunii mesajul că „fiecare din noi ar trebui să poată vorbi şi să fie înţeles în limba sa maternă” (Regulamentul 1/158 CEE). Acum trei ani, Uniunea Europeană sărbătorea o jumatate de secol de existenţă; tratatele care au dat naştere Comunităţilor Economice Europene şi EURATOM-ului au fost semnate la Roma pe 25 martie 1957. În perioada respectivă, doar şase ţări au acceptat provocarea de a renunţa la o parte a suveranitaţii naţionale în favoarea unui organism supranaţional. Comunitaţile nu reprezentau prima organizaţioe internaţională însă faţă de celelalte, aveau o trasătură cu totul deosebită: caracterul multilingv. În tratate se făcea referire în mod expres la regimul lingvistic al Comunităţilor, aspect care intra în competenţa Consiliului. Acel regulament 1/1958 era primul document din istoria instituţiilor europene în care se făcea o enumerare a limbilor oficiale ale Comunităţilor: germana, franceza, italiana şi olandeza. Limba oficială a fiecarui stat fondator devenea în mod automat limba oficială în cadrul Comunităţilor. Prin urmare, încă de la început, regimul lingvistic al viitoarei Uniuni a fost unul de acceptare şi includere, asa cum demonstrează la ora actuală existenţa celor 23 de limbi oficiale ale acesteia. Deşi regulamentul 1 / 1958 dădea fiecărei instituţii posibilitatea de a aduce modificări modului de aplicare a acestui regim multilingv, multilingvismul a rămas baza însăşi a Uniunii Europene, organism care reprezinta o continuare şi o forma evoluată a Comunităţilor, devenită posibilă datorită unei strânse cooperări între statele membre. Şi totuşi multilingvismul era/ este adesea criticat din cauza costurilor pe care le presupune. Argumentele aduse de detractorii şi susţinătorii săi pot fi ilustrate de cele două metafore biblice extrem de evocatoare, citate adesea Turnul Babel unde confuzia îşi are un loc aparte şi Grădina Edenului ca loc al păcii şi al înţelegerii prin antonomază . Se pare ca aceasta dezbatere nu se va încheia niciodată, însă este interesant de remarcat că în lcadrul luimbajului comunitar multilingvismul are propria sa raţiune de a fi. Din punct de vedere sociopolitic trebuie subliniat că limbile reprezintă indentitatea naţională şi culturală a fiecărui cetăţean european, o valoare care trebuie protejată şi respectată. Prin urmare, limbile oficiale au toate acelaşi statut, acest principiu reflectând egalitatea dintre statele membre. Din punct de vedere juridic, deoarece dreptul comunitar (european) se aplică în mod direct în fiecare stat membru este imperativ ca actele legislative ale UE să fie publicate într-o manieră inteligibilă pentru toţi cetătenii europeni care au dreptul să citească aceste acte în propria limbă. Dacă politicienii, funcţionarii şi cei care cooperează cu UE nu ar utiliza decât un număr restrâns de limbi (în principal engleza şi franceza) am putea să ne întrebam de unde provin toate celelalte texte redactate în limbile oficiale ale statelor membre şi cum această terminologie comunitară îşi însuşeşte o serie de concepte operative noi total necunoscute până în momentul respectiv. Facilitat de o operaţiune de transpoziţie interlingvistică, multilingvismul devine permis, iar traducerea reprezintă prin urmare însăşi baza pe care este construită Uniunea. O serie de transformări majore din punct de vedere politic, economic, social dar şi lingvistic au avut loc în ultimele trei decenii; dacă la începutul anilor `90 Uniunea număra 12 membri, astăzi cei 27 membri împreună cu cele mai importante tratate au condus la construcţia unei Europe care respectă libertatea şi identitatea popoarelor ce o compun, la o Uniune aflată în slujba cetăţenilor săi dar şi la o diversitate lingvistică datorită celor 500 milioane cetăţeni, 3 tipuri de alfabet sau celor 23 de limbi oficiale. Dimensiunea lingvistică a fost recunoscută încă de la început şi înscrisă în tratatele de înfiinţare ca fiind una dintre liniile de forţă ale Comunităţilor Europene şi mai târziu a Uniunii. Principiul egalităţii între toate limbile oficiale ale Uniunii Europene reprezintă un aspect sui generis care distinge comunitatea europeană de alte organizaţii internaţionale care nu recunosc decât un număr limitat de limbi oficiale. Europa unită este o versiune originală de organizaţie şi pentru că diversitatea culturală şi lingvistică ocupă un loc special într-un sistem multipolar. Limba nu este neutră ci este, datorită acestei bogăţii lingvistice europene, o altă „voce” la nivel mondial. Totodată, limbile oficiale comunitare asigură legitimitatea europeană, prin care fiecare cetăţean european are acces la informaţiile despre Uniune şi poate să comunice cu instituţiile europene în limba maternă. Limba română a devenit limbă oficială a Uniunii alături de bulgară şi irlandeză la 1 ianuarie 2007 şi poate fi auzită tot mai des în instituţiile europene (cu precădere în Parlamentul European) şi tot mai multe documente traduse sau redactate în română încep să circule şi să fie folosite în cadrul Comisiei Europene. Iată câteva date care conturează o imagine mai exactă a prezenţei limbii române în contextul integrării şi la nivelul instituţiilor Europene. În primul rând, traducerea acquis-ului comunitar care însumează aproape o sută de mii de pagini, a însemnat un efort la care au participat traducători români asistaţi de jurişti-lingivştii de la nivelul Comisiei şi al Consiliului Uniunii Europene, în special în ce priveşte termenii specifici. Mulţi dintre aceşti termeni (unii aparţinând jargonului comunitar sau „eurospeak”) au contribuit cu numeroase neologisme care şi-au făcut apoi loc în limbajul cotidian (echilibru instituţional, fonduri structurale, legalitate comunitară, subsidiaritate, salvgardare, euroalegeri etc.). Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE