|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
Mã duc, iubita mea, plec în armatã,
în colbul nopþii nu mai prind himere,
dã-mi insomnii sã-mi pun, ca genunchiere,
în trista gardã ce de-acum m-aºteaptã.
Sãrutã-mã sã uit dorul de murã,
pe buze sã-mi crestezi ultima noapte
ºi doar în zori, cu dinþi prelinºi în lapte,
sã mã predai, cerºind fulgerãturã.
Eu plec, iubita mea, mã duc la oaste,
prinde-mi la gât nãframa ta de lacrimi,
sã îmi sãreze-adanc rana din patimi
ºi sã-mi ascundã rãu crescute coaste.
Presarã-mi flori, uscate-n noptierã,
peste bocancii dornici de ocluzii,
percuþii de asfalt, lovind iluzii,
sã-nfig de mâine in bandulierã.
Deschide uºa-n drum de cãtãnie,
iubita mea, imprimã pe valizã,
prin palma ta, o dungã concluzivã,
din harta vieþii dãruite mie.
Nu mã lãsa, de-acum, prin poligoane,
mai prinde-mã odatã-n fine laturi,
doar tuburi de cartuºe, între paturi,
de mâine le voi atârna, icoane.
Acum eu plec, iubito, þipã-n garã
sirenele, de roþi încet cãlcate,
îmbracã-mã în rujul de o noapte
ºi-n cantece de-ambrozie amarã.
Pune-mi de vrãji o hainã nepurtatã
ºi ia-þi ºi tu de-acum cernite voaluri,
ne-om regãsi, transcendental, prin ramuri.
Mã duc, iubita mea, plec în armatã...
septembrie 1985 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|