|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
de-aº fi ºtiut
Aripile mai ard
îmbrãþiºate de gheaþã,
zborul meu s-a încins în himere,
simt iarna privirii
ºi a pleoapelor tale
zbãtânde, stinghere.
Iubirea-i un sloi rãsucit
in plãman
ºi-þi respir rãsuflarea
pe geamuri, plecând,
acum vreau
sã-mi îngheþe din îngeri
sã moarã, mãcar unul
sã-l vãd eu, zdrobit, cu aripile
prinse-n pãmânt,
sã moarã ºi el
nu doar eu,
îngerul, el, spre pãmânt,
eu, înspre cer lunecând.
Plec, îmbrãcat în orele
vânãrilor de aripi cu gheaþã ºi vânt,
am uitat, undeva,
într-un vis, într-un gând,
pieile solzoase-ale fiarelor
ce aº fi vrut sã mã-mbrace
pe rând.
Noapte de noapte, apoi
am învãþat, picurând gheaþa,
sã m-acopãr cu alb,
o statuie în parc,
dimineaþa.
Si, uite-aºa, visând, adormit-am,
se fãcea cã pluteam
deasupra pustiitelor alei
hei,
strigam fãrã glas,
sunt aici,
am ramas,
lãsaþi îngerii
sã-ºi arate iar faþa!
decembrie 2003
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|