|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Malin Stan |
|
|
Mǎlin Stan -din Onesti jud. Bacau
Poezii
Nefiinþa putrefacþiei
ia-þi pulsul cu maºina de spǎlat sânge
ºi trecând pe la mine, prin mormânt,
ĩncepi sǎ bei
ĩn cinstea mea
ºi strigând, tǎcerea-mi spalǎ poezia
ĩntr-un testament.
constrângere
lipit de tapet,
ĩþi iau din pǎr,
cǎci chelesc
când preoþii rebotezeazǎ pereþii
ca tu sǎ alergi dupǎ mine, ĩn ĩntuneric.
gol mistic
bine ai revenit!
am casa peticitǎ cu mii de sicrie,
unde ĩmbrǎcǎmintea-þi pluteºte aproape de mine
ºi leºinat
te poftesc la masǎ, singur…
dǎ mâna cu o venǎ!
mi-am bǎgat ghearele
ĩn sacii de venin, iubito,
ºi tot þi-am luat inima…
sumetecându-mi mâna, pânǎ la oase, ĩn ghimpi
ai luat-o
ºi salutându-mǎ ĩn sânge cu vene
ne luǎm rǎmas bun, de tot.
stres
ai stins lumina, acum culcǎ-te!
ĩntunericul se aprinde suflând, ĩntr-un chibrit
ce iþi face praf misiunea.
ĩn mâini necunoscute
mâinile-mi te cautǎ
ºi adormit
eºti din ce in ce mai aproape de mine
ºi acum cǎ te târǎºti,
cu ochiii ĩngheþaþi, vezi cruci de aer,
unde rǎstignitul te aºteaptǎ sǎ-l atingi
ºi sǎ te trezeºti mai lipit ca niciodatǎ de lume ,
ĩn mâini necunoscute.
Rasplata flamandului
merele ce luminau ĩn copacii ĩngheþaþi ºi roºii
cad ºi pocnesc la ore fixe;
… vin peste tine , mâncându-mǎ,
iar sâmburii sunt scuipaþi ĩn stomacul tǎu.
ºantaj
te-ai nǎscut din frig
direct ĩn “haine†de lux
ºi trecând pe la mine,
spalǎ-mi mâna care te-a fǎcut (bine!)
ºi te voi pune la adǎpost
ĩn vântul ce te atrage de mine
lângǎ gheaþa ĩntuneriucului…
1. in norul acela e noapte
punandu-mi binoclul de gat
inima a vazut
noi puncte la rasarit
ce-mi luminau trupul venind pe un nor, noaptea,
si intrand prin cele doua tuneluri,
s-a facut mare cu umbra in haine
mergand 15 mii de km. plus taxe.
2. imposibilitate de moment
mergeam cu o mana necunoscuta
spre posta unde o fata
imi cerea sa i-o imprumut;
atunci aruncand-o in cutie
i-am luat picioarele
si asa am reusit sa fug.
3. plante verzi de frig
cineva a intrat in gradina, iarna
si rasculand pamantul,
frigul din el a inverzit plantele moarte
intr-un anotimp artificial.
(I . luna ca medicament)
merg cu piciorul pe sus,
dar mirosind a spital
se ĩmbracǎ in ghips
si ochii, ca luna ce coboarǎ
ĩn punctul dureros,
soarele…
(II. ochii ca o bubǎ)
desenez cu creta bubele,
ºi uitându-mǎ la ele izvorǎsc lapte
fǎcâdu-le praf
ºi orbindu-mǎ chinuitor.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|