FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
PRIMA EPISTOLĂ CĂTRE STAREȚUL EMANUIL
Text postat de Gheorghe Rechesan
Preacucernice arhireu,

Cu mare supușenie ridic aiastă jelanie, căci doară peste putință e rușînea ce mă cearcă! Vă știm cu toți’ acilea, ca om drept și evlavios, care păstoriți lavra cu direptate, smerind pre cei răi, or doar oleacă nesupuși, îndreptîndu’le metehnele și îndemnîndu’i pre dînșii la curățenia trupească! Ipac, pildele pre cari le sămănați numa la prozodiri plăcute auzului să răsară, iară slovenirea limpede ca apa părăului ce pică din steiuri să hie!
Bag samă că n’ați aflatără, că’n schitu' Evropeei se aciui, de ceva vreme, un fîrtat venit din pustiile cele înghețate ale Hiperboreei, din țeara scoților cei vînăți la chiele, ce se’mbreacă ca muierile și sorb în loc de apă, rachiu de orzoaică.
Aiasta n’ar fi pricină de cîrtire, în capiștea domniei voastre s’amestecă de’a valma credincioșii, papistașii, jidovii și ismaieliții că doară toți copchii unui singur Dumnezău suntem, dară ipochimenul aista în sumnă, scîrbavnice apucături arată. Bunăoară îl găsi lumina dzîlei mahmur, că de’atîta trascău nici limba nu i se mai încheagă. Cînd întrebatu’l’am ce face, îmi dzîse că nu’i treaba mea șî mersă de se ușură făr de rușîni, în văzul tutulor, pe murii mitocului, ca dobitoaca ce nu’și poate înfrîna beșica udului și se sloboade pe unde se nimere.
Dup’aia îl văz că se suie binișor, taman în turlă, pe unde se hîrjoneau hulubii și rămase colo sus, dgiucîndu’se în găinațul lor cu o nuia, de dzîceai că’i pălit la glagorie or o dat în mintea copchiilor...
Cu alt prilej, adusă o muiere dezmățată în chilie, o puse să’i dănțuiască, iară iel zmîzgălit cu iruri muierești p’obraz, se zbenguia gol’goluț, silind’o să’i stîmpere înfocarea cu gura.Batgiocură mai avană în sîntul lăcaș peste poate să se mai petreacă!
Alteceva că să dzîc? Cît e dzîulica de lungă, ipochimenul stă cu ochii beliți în bagdadie, de dzîci că’i căpiet șî scrie epistole de amor drăguței lui, dară ș’acelea îs scremute, pline dă bazaconii și chisnoveli. Cînd iscoditu’l’am de ce’i mohorît, spusu’mi’a că îmbrecă nădragii dînsei și d’atîta liubov de’abea îl mai țîn băierile inimei, da’ io cred că mai degrabă i’s strîmți și îl încing la fudulii...Pidosnică țeară’i aceia unde barbații se’ncing în fuste, iară muierile poartă izmene, iară izvodirea stihuirilor se face pă șleau, fără nicio bucurie!
D’aia vin înaintea preasfinției tale să mă sfătui ce iaste de făcut! Să’l leși să’și facă mendrele, să tragă’n păcat și prea alți frățîni, or să retezi, așa cum dzîce șî psaltirea, mădularul cel scîrbavnic cu care a păcătuit?
Doamne păzește, nu la bărbăția dînsului m’am gîndit, ci la condeiul ipochimenului!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE