FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Fără comentarii
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
DEMOCRAȚIA ȚOPÎRLANULUI

Asociindu-se unor țeluri democratice, literatura a adus în lumină pe cei care nu erau băgați în seamă. Proletarii lui Zola, lumpenii lui Steinbeck, mujicii lui Bunin, obidiții lui Dostoievski și atîția alții au fosta oarecum reabilitați, recunoscuți și recuperați.

Revoluțiile și evoluția politică s-au îngrijit mai mult sau mai puțin și să le asigure drepturi și posibilitatea de a evolua spre o viață demnă. Totuși, lucrurile trenează și din cauza unor politici demagogice, și din cauza comodității celor cărora li s-au acordat democratic șanse.

În sensul bun, democrația este egalitatea șanselor. Dacă, avînd șanse, cei ce ar trebui să se schimbe, uzînd de ele, preferă să rămînă ce sînt, atunci șansele se irosesc și democrația se transformă într-o mascaradă a înjosirii celor ce sînt superiori. Mujicul vrea să rămînă ceea ce este și devine astfel mojic, țăranul devine țărănoi, mahalagiul (cel din metoc, de la margine) devine mitocan. Iar țoapa ajunge în centru și vrea să dea tonul.

Marmeladov era un biet bețivan cu slujba pierdută care nu-și mai putea întreține familia. Scufundat în viciul lui nu se lăuda nicicum cu el, îi era rușine, deși nu mai putea să se schimbe. Democrația face din vicioși o minoritate luptînd pentru drepturile ei încălcate de majoritari. Magiunescu virtual face din viciul său un blazon, o marotă pe care ține să o impună celorlalți.

Un text mai vechi prinde foarte bine această meteahnă, dezvăluind faptul că democrația poate omorî foarte lesne visele, aspirațiile, năzuințele.

*

Dincolo de visele nocturne, coșmaruri sau aberații numai bune pentru a ghici în ele orice, dincolo de visele diurn-ambițioase de grandoare și mărire, dincolo de reverie și contemplație, pentru om există totdeauna vise ce ar trebui împlinite: doruri, aspirații, năzuințe, poate planuri și proiecte. Visul este pentru orice individ care se respectă proiectul unui sine mai bun. Prin intermediul lui, cît mai putem visa, aflăm că nu sîntem doar ce ceea ce deja sîntem, ci ceea ce visăm să fim și ne străduim să devenim. Mai ales asta.

Un exces de toleranță din partea celorlalți – găselniță populistă a democrației - ne face însă să ne lăsăm pe tînjală: dacă se poate și așa și toată lumea ne admite și ne respectă așa cum sîntem, la ce să ne mai străduim să ne împlinim visul? Părerile și atitudinile noastre, egale în stupiditatea lor cu ale tuturor, asigurînd varietatea fără seamăn a prostiei în grădina Domnului, ființa noastră așa cum este deja, orgolioasă, superficială și suficientă, primesc constant nu doar încuviințarea, ci coronițele gloriolei unanime, premiile de consolare echitabil distribuite oricui.

Avînd pe deasupra și șansa mediatică de a fi odată și odată celebri timp de un sfert de ceas, de ce am mai umbla după cai verzi pe pereți? Sîntem minunați așa cum ne-am născut, sîntem nativi, spontani și orice încercare de a ne schimba nu va reuși decît să altereze această diferență prețioasă, acreditată drept prestigioasă, care este unicitatea noastră inalienabila. Visele ni s-au împlinit cînd ne-am ivit pe-această bravă lume, iar toleranța ne asigură că nu trebuie să mai facem nimic altceva decît să fim cu tot tupeul, fără nici o rușine.

Și ca să nu mă simt singur am să dau cuvîntul lui Dinescu. El pare să fi mirosit ceva putred și rău mirositor în lumea asta care se izmenește live, într-un show voios non-stop:

"Și iată că tot așteptînd să se-mpută gloria Golului
lașitatea noastră a congelat-o defintiv:
măturătorul se visează măturător
onorabilul se visează onorabil
limbricul limbric"

Cînd mijloacele devin scop, democrația se preschimbă lesne în casă de toleranță.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE