PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SIHĂSTRIA EVROPEEI Text postat de Gheorghe Rechesan SIHASTRIA EVROPEEI Să tăt va fi fost pe la leatu 200.. de la naşterea Mîntuitorului, în al 19 lea după jertfirea Antihristului la zîdurile Târgoviştei, Într-o seară tîrzie de Prier, se apropiară de schitul Evropeei, trei drumeţi. Mitocul, un lăcaş trainic,cu păreţi spoiţi în culoarea văzduhului senin, durat lîngă apa Dâmboviţei, nu departe de locul unde ciobanul Bucur îşi păstorea mioarele, unea deopotrivă mireni, da’ fraţi şi surori întru cucernicie în strădania de a sluji ghiersul limpede şi gîndirea curată. Cei trei pribegi se opriră înfriguraţi în faţa uşilor ferecate,iară frăţînele uşar îi cîntări îndelung cu privirea. Cel mai vîrstnic dintre dînşii, un ins uscat, cu faţa aspră şi tîmplele sure, înveşmîntat într-o robă ponosită, odinioară neagră cum poartă cei din tagma împărţitorilor de dreptate, avea o căutătură rea de om veşnic încruntat şi nemulţămit. Al doilea, smolit şi deşirat, purta haine bălţate de lăutar, ochii îi fugeau iscoditori peste tot, iar un rînjet de om bolnav îi schimonosea chipul belaliu. Cel mai tînăr dintre ei, băieţandru încă,cu faţa plăcută,bălană, dar spuzită de zbuciumul sîngelui, plăpînd în straiele-i de căpătat, părea grămătic după condeiele şi călimările de la brîu. Tustrei cerut’ au adăpost peste noapte şi ceva de-ale gurii,iară fratele uşar,încredinţindu-se că nu-s borfaşi ori lotri de pîn codrii, îi îndrumă la sfinţia sa, stareţul Emanuel. Ospătaţi şi primeniţi, drumeţii s-au încrediţat duhovnicei lui blîndeţi. Vîrstnicul îşi mărturisi greşalele lumeşti,din vremea cînd divănea în tagma jurednicilor şi se pocăi sub numele de Boldie. Lăutarul se lepădă şi el de apucăturile rele de şătrar şi-şi luă cinul ca fratele Sfincterie, iară mezinul, botezat după vrerea Cucerniciei-sale, Cristian, intră ca ucenic în tainele prozodiei. Proaspeţii fîrtaţi îşi luară în stăpînire chiliile ş’odată cu ele drepturile de slujire a sfinţeniei graiului. Trecură lunile, veni şi vara cu zăduf şi norii ei de colb înecăcios,iară noii veniţi se îndestulară cu traiul sihăstriei şi slujeau cu rîvnă la închinăciuni către moaştele mucenicilor cîntăreţi de ghiers şi simţire aleasă. Sfinţia sa, Emanuel, în bunătatea sa, îi credea împăcaţi şi supuşi, dară pe îndelete începură să-i ajungă la urechi zvonuri tulburătoare. Întîi despre fratele Boldie,care se dovedea a fi firoscos şi tare batgiocoritor, mai ales după ce se îndestula cu lauda unor epifanii şi tălmăciri. Fîrtaţii îl dovediră că e cîrcotaş, căci le cîntărea cu zgîrcenie stihurile, măsurînd cu încăpăţînare taman lungimea dintre puncte, virgule şi ghilimele. Ba mai mult,un ucenic se plînse că-i măsura cu un pendul sîmţirea şi-l ameninţase că-l va îngropa pînă la brîu în pămînt şi-l va spoi cu var, dacă se mai preumblă mult printre cele sfinte! Sfincterie, nu se arătă nici el mai breaz; umbla toată ziua cu uneltiri, or s’aţinea după fuste în loc să cînte frumosul şi-i înjura cu vorbe stufoase pe ceilalţi fraţi. Fratele Ioan dzîs şi Gură de Fer se plînse că-i zdrobea rimele sub călcîi, iar fratele Atanasie, că-l umpluse cu scîrbavnică slobozire a udului! Nici măcar ucenicul buchier nu se’nvrednicea cu fapte mai de soi, deşi slujise la început cu rîvnă, copiind harnic din terfeloage, soneate, după pilda mucenicului William din regatu’ Engliterei. Copilandrului îi intrase în cap că era întîiulmergător al lavrei şi s’arăta tare trufaş şi obraznic, pierzîndu-şi ziua toată cu sfade şi fleacuri, iară cel mai ades îşi petrecea vremea jucîndu-se cu steluţe tăiate din aura mucenicilor, furate de pe icoane. Aflat într-o atît de lumească încercare, preablîndul Emanuel,carele păstorea cu înţelepciune, de atîta amar de vreme cîntătorii de frumos, se zbuciuma zi şi noapte, gîndind ce ar fi mai nimerit să facă cu zurbagii: să le dea un canon trudnic, care să-i sleiască de relele apucături, ori să-i alunge pe pîrdalnici înapoi în lumea din care veniseră? Scris’am aiastă păţanie, eu, ucenicul Gheoghe, în lavra Evropeei, la îndemnul cucernicului stareţ Emanuil, pe la leatul doă miişiceva după Hristos. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE