FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Iluminismul - originea Răului
Text postat de Amelia Cojocaru
„Secolul al XVIII-lea, numit și Epoca luminilor, se remarcă printr-o efervescență culturală și ideologică fără precedent. Concret, ea s-a cristalizat într-un curent literar, filosofic, poitic și ideologic, numit iluminism. Iluminismul a apărut în Franța secolului al XVIII-lea și a fost reprezentat de cele mai strălucite minți ale vremii: Voltaire, Rousseau, Diderot, Montesquieu, D' Alambert, etc.

Denumirea de iluminism a fost explicată prin aceea că reprezentanții acestui curent dovedeau încredere în rațiunea umană și în capacitatea ei de a lumina lumea.

Filosofia luminilor susținea că lumea poate fi cunoscută cu ajutorul rațiunii umane; aceasta are forța necesară înțelegerii legilor care o guvernează. Punctul de plecare al filosofiei luminilor l-a constituit raționalismul cartezian și empirismul englez, mai ale John Locke, cu al său "Eseu despre intelectul uman".

Scrierile iluminiștilor erau marcate de un puternic curent materialist, susținând că lumea este o realitate obiectivă care există indiferent de voința omului sau chiar a Divinității. Pozițiile față de Divinitate nu erau unitare. Unii dintre iluminiști erau atei, negând existența lui Dumnezeu: Diderot spunea că nu există niciun Dumnezeu și considera crearea lumii o poveste; La Mettrie era numit "ateul regelui", fiind protejat de Frederic al II-lea al Prusiei. D'Holbach a redactat, între altele, un Dicționar al ateilor, unde figurau popoare întregi alături de Zoroastru și Grigore din Nazians. Dar secolul luminilor a fost mai degrabă deist decât ateu. Deiștii acceptau existența lui Dumnezeu ca o forță primară a Creației, prea desăvârșită să fi apărut prin simpla evoluție a materiei, la întâmplare. Însă aceștia negau întruparea Divinității și amestecul ei în treburile lumii, ale universului. Dumnezeu a participat la Creație doar ca element primordial, dar acum era atât de îndepărtat încât nu putea interveni în problemele umanității. Simpla acceptare a existenței lui Dumnezeu le părea suficientă, respingând reprezentarea Fiului pe Cruce, clasică în teologia catolică. Actele de credință, spun deiștii, nu spun nimic. Ele sunt acceptate de oameni printr-o simplă operație intelectuală și corespund nevoii de a-și afirma credința în simpla existență a lui Dumnezeu. Lessing, în schimb, accepta revelația, venirea lui Hristos, dar numai ca urmare a unei educații progresive a omenirii.

O preocupare a filosofiei luminilor, în vădit contrast cu doctrina Bisericii catolice care considera omul predestinat nefericirii, a fost căutarea și definirea fericirii. Fericirea era concepută în spirit raționalist ca fiind imediată, un mod de a te mulțumi cu posibilul. Montesquieu, în "Eseu despre fericire", considera esențială depășirea fricii de moarte și înțelegerea faptului că ceea ce este în favoarea noastră depășește ce este împotrivă.

Unii savanți sau filosofi din secolul al XVIII-lea au înființat sau au devenit membri ai unor loji masonice, care s-au dezvoltat mai ales în Franța, dar și în alte țări. În 1773 a fost înființată cea numit㠄Marele Orient”, despre care se spune că avea, în 1789, peste 30.000 de membri.

Secolul al XVIII-lea a fost dominat de raționalism, precum și de regândirea locului și rolului statului, a raporturilor dintre individ și stat. Se acreditează ideea că nu doar individul are anumite obligații față de stat, ci și acesta față de individ.

Literatura și filosofia luminilor au lansat un atac virulent împotriva societății secolului al XVIII-lea. Critica societății este camuflată sau deschisă, ceea ce face dificilă demarcația dintre literatură și scrierile social-politice. Bătaia de joc împotriva oricărui lucru sacru Vechiului Regim, tradițional, se ascundea sub cea mai nevinovată creație literară. În Scrisori persane, Montesquieu realizează sub forma romanului epistolar, un PAMFLET antifeudal (genul literar predilect iluminismului), iar Diderot, în „Călugărița”, critică obiceiurile, condiția femeii, , lingușeala și slugărnicia.

Lucrările filosofice nu făceau excepție, doar că aici atacul este deschis: operele lui Voltaire resping violent ideea absolutismului și a originii divine a monarhiei, la fel cu cele ale lui Rousseau care-ți îndreaptă criticile asupra PROPRIETĂȚII PRIVATE (sic). Voltaire militează când pentru o republică constituțională, când pentru o monarhie ideală având în frunte un rege filosof.

Epoca iluminiștilor a dezvoltat conceptul de drept natural. Acesta se referea atât la dreptul individului de a se dezvolta liber, fără constrângeri, în conformitate cu legile naturii. Anticlericalismul era un aspect important al acestor scrieri: papalitatea este ținta unor atacuri directe, iar clerul a unor persiflări permanente. Filosofii luminilor vedeau în reliie un instrument al despotismului, chiar deiștii considerau religiile „temnițe ale rațiunii umane” iar Biserica - un dușman al științei și progresului.

(Manual de istorie, clasa a X-a editura Corint, 2000, pag. 82-84)


Toți ați studiat la școală Revoluția Franceză, dar aspecte foarte importante ale ei au fost trecute sub tăcere, până și-n facultăți se evită discutarea lor. R.F. nu a fost doar o mișcare politică, ea a fost, în același timp și o mișcare religioasă, care a propagat în societatea franceză principiile filosofice ale masoneriei transformate într-un cvasicult. Deși Papii Clement al XII-lea și Benedict al XIV-lea au condamnat în enciclicele lor masoneria, în 1772 se înființa Loja Marelui orient al Franței, ca structură ocultă care urma la nivel public să preia puterea sub forma a ceea ce se va numi Adunarea Națională. Deși vreme îndelungată s-a evitat a se discuta despre aceste lucruri, astăzi este acceptată de toți istoricii rolul decisiv jucat de masonerie în răspândirea Enciclopediei franceze și în declanșarea Revoluției.

27 nov 1790 – clerului francez i se cere să jure pe Constituția civilă a clerului. Ca și în creștinismul primar erau puși să aleagă între deportarea în Guyana unde cei mai mulți și-au pierdut viața, și abjurarea de la creștinism.

4 Apr. 1791 – biserica Sainte-Genevieve (o adevărată Putna franceză) este transformată în panteon civil (templu masonic). Redau câteva fragmente din raportul lui Lucien Bonaparte (18 germinal anul 10 – atenție, nu mai numărau anii de la nașterea lui Hristos ci redenumiseră și lunile anului: „monumentele religioase, ca și cele artistice se transformaseră în ruine. Mâinile pline de sânge ale ateilor au jefuit bisericile (…), pietrele .mormintelor familiilor noastre au fost necinstite, femeile desfrânate purtate în triumf se așezară pe marmura altarelor”. Toate clopotele bisericilor din Franța au fost topite. Începe să fie permisă căsătoria clerului catolic (sic). Simbolurile creștine sunt înlocuite pretutindeni de cele ale noii religii laice. Sunt dezgropate osemintele regilor Franței de la Saint-Denis și profanate

11 nov. 1793 – este instaurat oficial în catedrala de la Notre Dame, cultul zeiței rațiunii (a se vedea în acest sens versurile imnului Europei, aparținând lui Schiller). Sunt ridicate în catedrala ND busturile lui Voltaire, Rousseau, Franklin și Montesquieu. Față de aceste manifestări, Vandeea țăranilor catolicismului și Regelui se răscoală, capii revoluției trimit armata împotriva propriului popor pe care pretindeau că-l reprezintă. Represiunea sălbatică face cel puțin 200.000 victime civile, inclusiv femei și copii

7 mai 1794 – nou religie de stat a Franței proclamată de organul legislativ este „Cultul Ființei Supreme”. Erau interzise ceremoniile, expunerea simbolurilor și inscripțiilor creștine, noul cult se baza pe Morală, era egalitarist, încuraja ajutorarea aproapelui și lupta împotriva tiraniei. În locul studiului religiei în școală, se studiază Declarația drepturilor omului și cetățeanului (a se vedea confruntarea azi între ora de religie și cea de cultură civică).


REEDUCAREA DELPHINULUI (după Mircea Platon, Ortodoxia pe litere, pag, 21 și urm)

– „Luis Charles duce de Normandia, delphin al Franței, născut la Versalilles, 1785 – un băiețaș extrem de simpatic și nevinovat. 13 august 1792 închis împreună cu familia sa. Petion, deputat în Adunarea națională, nota în jurnalul său: „Tânărul prinț mi-a stat pe genunchi și s-a jucat cu mine. Era plin de voioșie și foarte neastâmpărat”. În timp ce erau închiși, tatăl său, LXVI a profitat de biblioteca rămasă în preajmă pentru a-l educa învățându-l să recite pasaje din Racine și Corneille și să deseneze hărți. La lecțiile la gramatică obișnuia să spună vorbind despre gradul superlativ: „Mama este cea mai iubitoare și bună dintre toate mamele”. Revoluționarul Hebert scria: „Am văzut micul copil din turn. E frumos ca lumina zilei și extrem de interesant. 20 ianuarie 1793 tânărul prinț își ia rămas bun pentru totdeauna de la tatăl său care urma a fi executat a doua zi. Sărmanul prinț a încercat să vorbească poporului, să-l convingă să nu-l ucidă pe dragul său papa. Ulterior, în data de 3 iulie 1793, noaptea bineînțeles, o echipă de comisari ai poporului au intrat în apartamentul Reginei și i-au luat copilul sub amenințări de asasinat. Micul prinț a fost pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar bețiv exaltat iacobin dar recomandat de Marat și Robespierre. Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet într-un bun cetățean și să-l dezbare de prejudecățile trecutului. Simon trece la reeducarea lui. Mai întâi nu-l lăsa să doarmă, îl striga Capet, Capet, prințul trebuind să răspund㠄Aici sunt, cetățene, ca apoi Simon să-l lovească strigând „Du-te la loc, pui de cățea ce ești” – asta ca să înțelegeți originea Piteștiului. Copilul era obligat să cânte Marseilleza și La Carmagnole. A fost învățat să-și înjure familia, aristocrația și să hulească. A fost forțat să bea până a devenit alcoolic. Au fost aduse prostituate care l-au molipsit de boli venerice (1793-1795 când a murit, avea 8-10 ani). Suferea de diaree continuă, era amenințat frecvent cu ghilotina, ajunsese să leșine deseori. În contextul procesului Mariei Antoaneta, mama sa, l-au pus să semneze o declarație prin care să recunoască că mama sa l-a învățat să se masturbeze, și că s-a culcat cu ea. L-au adus să spună aceste lucruri și la procesul mamei sale, în urma căruia ea a fost ghilotinată.


Se tot vorbește de acele scuze: catolicismul pentru Inchiziție, germanii pentru evrei, turcii pentru armeni, americanii pentru populația indigenă. Cred că este imperios necesar ca toate regimurile politice derivate din iluminism și revoluția franceză să-și ceară public scuze iar reprezentanții lor să-și pună cenușă în cap. Bolșevicii nu au fost decât continuatorii criminalilor francezi. Teroarea revoluției franceze este urmarea firească a iluminismului, iar înainte de Gulag și de camerele de gazare naziste a fost ghilotina.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Profitînd de autoexilul tău siberian, mă voi retrage și eu în pustiu unde, de la statura mea de pedestru, voi medita, la umina opaițului ante-iluminist, asupra modului în care m-aș putea lepăda de obișnuința de a privi lumea prin proprii-mi ochi și nu prin cei ai Domnului. Apoi voi căuta cenușa lui Giordano și o voi împrăștia în cele patru colțuri ale lumii, acolo unde Pămîntul se sprijină pe spinările celor patru țestoase.

Mai promit să descopăr și să reproduc, acolo, în deșert, elipsa pe care se mișcă Universul în jurul Pămîntului și să inițiez o nouă Noapte a Sfîntului Bartolomeu împotriva tuturor celor care vor avea curajul să afirme că acea elipsă ar fi de fapt un cerc.

Sper ca, pînă la întoarcerea ta, guvernul Franței să-și pună cenușă în cap și să mute Ziua Nașională a Franței acolo unde le vei indica să o facă.

Mai îndrăznesc să sper că, după toată această penitență, să găsesc un loc alături de Adevăr, undeva la etaj. Aici, jos, e prea mult fum și pucioasă.


Domnul fie cu tine acolo unde vei umbla.


PS

Imi amintesc faptul că, nu cu multă vreme în urmă, declaram că nimeni nu are dreptul să ia în derîdere credința altuia. O făceam în urma unui atac la persoana care, astăzi, afirmă că nu prea are ce căuta cu noi pe aici, prin Europa noastră.

Reafirm acest principiu.

Nu pot, totuși, să nu nuanțez. Sunt gata să accept credința altuia, dar numai atîta vreme cît acea persoană nu atentează la dreptul meu de a privi lumea așa cum cred eu de cuviință, încercînd să-mi impună propria ei credință.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-06-17 18:39:27
         
 
  Liviu Bordaș, înțeleg că nu pică bine și nu mă supăr pe tine, e tipic să vorbești de câmpuri, codri, câmpii atunci când calul te-a zvârlit din șea, îmi ești în continuare simpatic și nu vreau să te faci de râs iremediabil, dar tocmai de aceea când vorbești de râme, te rog să fii mai atent: nu oricine are această onoare, nu include pe toată lumea în această categorie precum obișnuiești spre a avea aliați întru anateme luministe. Râmele sunt cele care scurmă după trecut și privesc la picioare și nu umblă în haite ci sapă pe tăcute

mulțumesc pentru considerații. nu înțelegi, din nou, absolut nimic. și asta nu e bine deloc. chiar deloc

plec pentru câteva zile în Siberia

numai bine

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-06-17 16:59:41
         
 
  Bați cîmpii cu grație.

Norocul (dacă noroc este) e acela că te ai pe tine și că îți ești suficientă.

În rest, suficiența celui care nu are dubii: are Adevărul și etajele superioare. Noi, ceilalți, biete rîme.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-06-17 16:46:31
         
 
  Dragii mei, vă mulțumesc! De dimineață am scris la repezeală un comentariu genial, cu șpil și plin de miez, în care-l făceam praf pe latunski și ale sale clișee de tip Agora, film cu largă audiență printre comesenii mneavostră. Vorbeam ceva de mănăstiri – lăcașuri ce au conservat operele antichității de au ajuns până la noi (orice cunoscător în ale perioadei medievale, chiar de nivel mediocru poate confirma și chiar completa fără efort schița mea), apoi loveam din zbor balonul pe care eu însămi îl așezasem cu zece cm mai sus de fileu și spuneam că în ciuda acestui fapt se pot arde fără vreun pericol iminent toate (toa-te) cărțile. În fapt, Creștinismul este el însuși Adevărul și nu mai avem nevoie de minciuni literate, de învârtiri în jurul cozii, adică…de cozi: uitați-vă în jurul dvs. Vorba unui coleg, prea multă carte strică (în mod fundamental, și, dacă nu aș fi creștină aș spune și ireparabil). Astăzi avem biblioteci cu mii de cărți, eu însămi posed o bibliotecă celebră așezată strategic pe un colț de cameră având două laturi perfect pătrunse una în cealaltă, ce conține sute de lucrări. Ce rost mai au, însă, ele dacă oamenii se socotesc pe ei înșiși maimuțe?

Al naibii de comentariu, s-a pierdut fiindcă mă jucam cu mausul și cum niciodată nu scriu în vreun document înainte de a posta, firavele mele gânduri s-au pierdut în neant. Apoi am plecat la grădina zoologică împreună cu copiii mei și am văzut live multe maimuțe.
Vorbeam în comentariul meu și despre Codice-le de cărți interzise. Prima listă de publicații interzise la noi, de pildă, a apărut în Monitorul Oficial din martie 1945. În iulie 1946 a apărut o broșură cu 156 de pagini, care conținea 2000 de titluri de carte interzisă. Între 1 decembrie 1947 și 1 mai 1948 o altă comisie, de data asta a Ministerului Artelor și Informațiilor (sic), Direcția literară, a adăugat listei din Monitorul Oficial și broșurii din 1946 încă 6000 de titluri. Cartea PUBLICAȚII INTERZISE conținea 522 de pagini, în care titlurile erau dispuse alfabetic pe secțiuni, cu autor, fără autor, periodice. În realitate, numărul cărților interzise în România a fost mult mai mare (să se verifice fișele bibliotecilor din România). Autori ca: Traian Brăileanu, Octavian Goga, Armand Călinescu, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Mircea Cancicov, Pamfil Șeicaru, Churchill, Simion Mehedinți, Nicolae Iorga, Ion Nistor, Dumitru Stăniloaie, Ștefan Ciobanu, ș.a fiind, până târziu, scoși din bibliotecile publice: acțiunile de Reconquista culturală, câte s-au încercat după 1965, s-au confruntat cu interdicțiile din PUBLICAȚII INTERZISE și cu concesionarea de către partid a „reconsiderărilor”, unui cerc exclusiv de comisari ideologici. Când o reconsiderare a scăpat de sub control (cazul unei lucrări aparținând lui Iorga), a apărut imediat opinia de contestare și minimalizare, cum ar fi cea a lui Z. Ornea (sic) în „România literar㔠(sic). Reeditarea era opera unei inițiative scăpate de sub control și trebuia contestată.

Sunteți literați, câți dintre voi știți că primul volum de poezii al lui Eminescu apărut la Socec la 21 decembrie 1883 a fost scos din circulație până în anul 1989, ca de altfel și o bună parte din publicistică? Pentru lămuriri suplimentare, procurați-vă cele două volume ale lucrării „Enciclopedia valorilor reprimate” (că tot vă plac dvs enciclopediile), aparținând unui colectiv de autori coordonați de Ilie Bădescu.


Dislocarea elitelor culturale românești nu se oprește, însă, aici. Astăzi nu mai este ars niciun volum, cărțile stau frumos în biblioteci și sunt șterse de praf la răstimpuri atunci când nefericitei cărțulii nu i-a fost dictat de către stăpânul casei să completeze gugălu în vreo confruntare live și a fost ștearsă de praf cu acea ocazie. Din ce în ce mai des, însă, asupra autorilor indezirabili, contemporani sau clasici, se aruncă fum și pucioasă prin campanii orchestrate de roșii sau de portocalii (culoarea partidelor noastre nu contează mai mult decât mărimea, adică pentru unele e totul, chiar 2 în 1 dacă s-ar putea, iar pentru alții nimic mai mult decât o acumulare a nemulțumirilor masei îndreptată înăuntru nu, Doamne ferește, în afară). Pe urmă, după ce autorul incorect politic este făcut muci de elita intelectuală (ăia buuuuuuuni, cu suflet aurit, ăia pașnicii și drepții) de ambele culori, se așterne tăcerea. Asupra lui și asupra noastră. La răstimpuri, doar, niște hăndrălăi cațavenci își acoperă golul dintre umeri cu șube sintetice mov și-și bat joc de Miorița pe la stațiile de metrou hăhăind a pagubă, sau niște bieți literați neprofesioniști preiau eternul motiv al caricaturii în oglindă și se screm în pamflete de doi bani așteptând să fie mângâiați de surioare în ale penelului cu cerneală. Nici nomenclatura noastră nu mai e ce-a fost. Petrică Roman, ca un biet om de stânga ajuns la vârsta întrebărilor despre sensul existenței, și-a luat catrafusele, i-a luat „fata” răposatului Jean Constantin pentru a-și alina senectutea, și-a vopsit buclele din ceafă, a făcut și un mic plod drept întărire a tovărășiei cu strada, și a zis ADIO vârstei pe care a depășit-o demn. Astăzi moșul Neulander este nemuritor și fericit chiar dacă din curți vecine râd de el și curcile. Și-a pierdut, parcă, și umbra de talent moștenită de la Leonaș

În altă ordine de idei, aveți dreptate, stimați colegi! Nu am ce căuta în Europa voastră, chiar dacă (chiar dacă, rețineți!), mă leagă de voi atâtea: Kosta, Radu, Sanda, Mariana, Ion Corbu sau, până deunăzi bietul Liviu, mi-au fost, cumva, frați întru ale comediei și sufletului. Nu vă supărați, însă, pe mine, dacă mai râd câteodată de prostie, răutate, cozi de maimuță sau căldicei fugiți cu sorcova după șnițele. Voi aveți arta, enciclopedia luminată a toleranței, voi aveți versurile lui Schiller și bunătatea universală, relativismul și încrâncenarea, bla-bla-urile din subsoluri, eu nu am decât Adevărul și etajele superioare.

cu simpatie și mult drag,

Amelia Cojocaru


 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-06-17 16:30:37
         
 
  cam despre asta e vorba, cand sunt in joc sute de miliarde e vorba de profesionisti, soarta unui popor nu mai conteaza, doar bani. Este clar ca Andrei Florian nu are nici o treaba, aia nu-si deconspira existenta, nu ataca niciodata frontal, urzesc o panza de zvonuri parazitand resentimente, etc...apropos de diavol. Sa luam cazul lui Nicusor, poate un presedinte potrivit acelei perioade, intreaga zvonistica, ti se ridica parul pe cap..si apoi sa ajungem la aparitia unor presedinti EXACT CUM ERA NEVOIE pentru un anumit moment, manusa, evident ca erau nume care nu au aparut din neant, au fost propuse incet-incet, eu as putea sa bag mana in foc ca stiu cine va fi viitorul presedinte, eh. Problema e ca multi au inceput sa devina constienti de tarasenie.  
Postat de catre mihai robea la data de 2010-06-17 13:11:13
         
 
  Radu, Io nu preiau teme de la nimeni. Pentru simplul motiv ca nu am nevoie, am destule teme io. Nu-l amesteca pe dracul, el numai pare ca ar sti, dar nu stie nimic, el actioneaza si o face profesionist, pe cinstea mea ca nu te mint. Linistea nu e buna, ea prevede apropierea furtunii. Si poti sa le spui tuturor celor care cred ca eu as fi prost ca am minte la care inca nu am umblat. Si, da, ai dreptate, dracu stie ce ar fi bine sa fac. Cu acelasi imposibil sentiment, Kaveul, cu ochi lucind ca scarabeul.  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 12:25:00
         
 
  Nu, Kosta, nu cu tine vorbeam. Fii sigur. In rest, ar fi bine sa nu preiei temele altora. Sau daca totusi, purtat de val, o faci, fii linistit. Pe tine, dracu (pardon) stie de ce, nu ma pot supara.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-17 12:11:59
         
 
  Doamna Amelia, niciun regim nu deriva din nimic altceva decat din complicitatea proasteasca a maselor care "pun botul" si legitimizeaza absurditati de genul ciumei pedelizde, cea mai odioasa guvernare din istorie, care a intors armele si dosul impotriva propriului popor. Regret ca trebuie, iata, sa avem asemenea discutii. Pe o asemenea tema. Ar fi fost cazul sa iesim din tampenie si sa avem conducatori onesti, animati de bune intentii, nu saltimbanci de circ absurd. Dumnezeu si iliministii nu au a face cu prostia, credeti-ma. Cu stima, un confrate in ale tristetii si scarbei.  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 11:53:21
         
 
 
Radule, nu vorbeai cu mine, nu-i ashea? Ca iete, m-am speriat ca vrei sa discutam filosoficeste pe tema si nu crez ca e cazul, eu fiind deja sanatos si extrem de protejat social, stiu io de ce. Pare (sau nu?) ca te-ai aliat intr-un fel de lupta impotriva bunului simt, cu Andrei Florian, trista figura stearsa a unei parti din societate, ambetata de cantecul de sirena cheala al stii tu cui. Scrie-mi si risipeste-mi aceasta confuzie. Sau dilema. Sau lema. Sau nu.
 
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 11:41:41
         
 
  sa-l iei de guler chiar pe Dumnezeu nu e prea usor. iti trebuie o anumita anvergura. si parca au facut-o altii, inaintea ta, mai cu talent. in plus, ti-e frica. iti ramane biserica. si crimele comise de oameni in numele Lui. asta daca esti amic cu tata gugal, si cu timpul. deocamdata liber. si amabil cu cei binecuvantati in consecinta de institutiile ceva mai terestre. de ex, ale muncii si protectiei sociale, da-le-ar Dumnezeu sanatate. in definitiv, si noua, daca se poate...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-17 11:06:54
         
 
  Cat despre ortodoxism, exact asta ii si reproseaza (cu ce drept, e treaba lui!)latunski in al sau comentar: ca e nascut din succesiunea de concilii care au mai tras, fiecare, inca un val peste lumina adevarului, arzand carti eretice si conditionandu-i pe oameni sa crada fara a cerceta. Credo quia absurdum nici nu este asa de absurd cum pare. Dar despre asta e mai mult, mult mai mult de discutat si iete, se face seara acusica si n-am dat grauntze la ingeri, porumbul ceresc a ramas neprasit iar caile domnului sunt incurcate. Pa, lasa ca mai vorbim mai incolo...  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 10:55:44
         
 
  qui mal y pense, nu cum am scris, scuze!  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 10:50:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ei, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Dumnezeu este intruchiparea misterului, a tainei de nepatruns, a lucrului nedevoalat si poate nedevoalabil fara pericol. Accesibil omului este, se pare, numai efectul minunii, nu si mecanismul (honny soit qui mql y pense!) de producere a ei. Lucifer, asa cum il tradeaza si numele (numele nu sunt deloc intamplatoare, nota bene!) este un fel de purtator al luminii! (lux-lucis, substantiv lat. inseamna lumina iar fero-ferere-fertuli-ferlatum verb, inseamna a purta, a duce, a contine etc, nu detaliez) Pai, rolul lui fiind acela de a dezlega mistere, el se situeaza dintru inceput pe o pozitie contrara binelui, reprezentat de divinitate. Dezlegand misterul, il vitregim pe om de dulceatza minunii, bagandu-l cu fortza in pustiul mecanicii maniheist-materialiste de tipul "tragi de atza,ici agatza-tragi de sarma-ici atarna" si il fortzam sa gandeasca, sa actioneze, sa pipaie. Lenea gandirii e benefica prin insasi starea sa contemplativa, neimplicand actiune deci, nici consecintza. Capite? Daca nu, nu si gata, ce atata sclifoseala?  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 10:49:10
         
 
  Există teorii potrivit cărora Lucifer, privilegiatul care avea dreptul să stea pe lângă Dumnezeu, având o poziție de autoritate și slavă s-ar fi răzvrătit. Din acel moment, de când Lucifer a încetat să mai privească la Dumnezeu, și a început să privească spre el însuși, se pare, s-ar fi născut răul.

Iluminiștii, se pare, au descoperit că răul, asemenea binelui, se află de fapt în oameni. Iar Dostoievski chiar a scris: ”sufletul omului este câmpul de bătaie a Răului cu Binele”, Însă o nouă inchiziție i-ar putea dezbăra pe adepții iluminismelor de o astfel de blasfemie.

Mai sunt și alte teorii ale răului. Răul în islam, răul budist, etc.

Anno domini 2010: răul la români pare a se afla la Zeus și la arhanghelul lui, Udrifer!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-06-17 09:52:34
         
 
  mi s-ar parea mai interesanta o discutie despre ortodoxismul romanesc, strain acestor excese si crime savarsite in numele crestinismului. La urma-urmei invataturile lui Isus Hristos nu au nici o legatura cu aceste excese. Sa fim seriosi, Invataturile nu sunt decat un indemn spre echilibru, moderatie, discernamant, plus acel Altceva marturisit de Minuni de peste 2000 de ani. Aproape ca nu a existat savant, filosof, mare artist, etc. care sa nu fie constient de prezenta hristica, de felul in care aceasta isi face simtita prezenta in lume.  
Postat de catre mihai robea la data de 2010-06-17 09:38:03
         
 
  Astept si accept provocari filosofice pe aceasta teme de larg interes social, ca tot ne taie astia de venira nu-stiu-cum la putere 25 la suta din aer, taia-si-ar gatul cu securea sau mai bine cu secera, ca de ciocan noi nici nu mai avem nevoie.  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 09:31:33
         
 
  Homo homini lupus. Ucid si credinciosii la fel ca si ateii. Crima este (se pare) in firea omeneasca, asa cum este gena ochilor caprii, sau albastri, sau verzi. Ceea ce ne tulbura inca si nu si-a aflat raspuns este intrebarea aproape legitima: de ce a trebuit sa faca Dumnezeu lumea? Iar daca tot a facut-o, ce nevoie era de viatza? Si daca fara viatza nu se putea, de ce a trebuit sa apara omul? Ei, bine, fratilor, la toate astea eu adaug o intrebare, tampita, evident: daca omul era necesar din misterioase legitati zeiesti pe care nu avem caderea a le judeca, de ce a trebuit pe urma sa se razgandeasca Domnul Dumnezeu si sa iste pe lume femeia, sursa multor rele si se pare motiv aproape ubicuu de crima? Pentru ca e frumoasa, ilogica, bizara, sprintzara, grasa si devreme acasa, ete de-aia! Kaveul, filosof de ocazie (nunti-botezuri-cumetrii, 0933/717717).  
Postat de catre sters sters la data de 2010-06-17 09:20:01
         
 
  Pentru că tot veni vorba despre cărți:
- după sinodul de la Niceea(325), Constantin cel Mare a ordonat arderea cărților sectei creștine a lui Arius;
- 391 Anno Domini. Teofil, episcopul creștin al Alexandriei distruge Biblioteca din Alexandria. Succesorul său, „Sfîntul” Chiril instigă la crimă un grup de călugări nitrieni. Aceștia o ucid într-o biserică(!) pe Hipatia, fiica lui Teon matematicianul. Iată un exemplu de milă creștină și de iubire a aproapelui. Trupul său a fost tăiat în bucăți, carnea smulsă de pe oase cu scoici, iar resturile trupului au fost aruncate în foc,
- După sinodul de la Efes (431), împăratul creștin Teodosie al doilea a ordonat arderea tuturor cărților sectei creștine a lui Nestorie;
- După recucerirea Spaniei (1492) de către „regii catolici”, Ferdinand al doilea de Aragon și Isabela a Castiliei, au fost arse toate cărțile de filozofie în limba arabă;
- Torquemada a ordonat arderea tuturor cărților sfinte ale evreilor;
- Pe rugul lui Savonarola au ars operele lui Ovidiu și Decameronul lui Boccaccio;
- „Noaptea de cristal” (9 noiembrie 1938) a început cu arderea cărților, s-a terminat cu uciderea evreilor. Arhiepiscopul Groeber declara a doua zi: „Nu putem refuza nimănui încercarea de a salva puritatea rasială și a lua măsurile ce se impun” .
Toate acestea au fost înfăptuite, pentru a se desăvîrși cele începute de apostoli:

17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toti iudeii, de toti grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.
18. Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.
19. Si unii din cei ce facusera vrajitorii si-au adus cartile si le-au ars inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.
20. Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.
(Faptele Apostolilor, 19, 17-20) – Biblia , Cornilescu

Iară tu, cetitorule, dacă vei crede că toate acestea n-au fost făcute pentru binele tău, atunci:
20. Domnul va trimite impotriva ta blestemul, tulburarea si amenintarea, in mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, pana vei fi nimicit, pana vei pieri curand, din pricina rautatii faptelor tale, care te-a facut sa Ma parasesti.
22. Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteala, cu caldura arzatoare, cu seceta, cu rugina in grau si cu taciune, care te vor urmari pana vei pieri.
27. Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la sezut, cu raie si cu pecingine, de care nu vei putea sa te vindeci.
39. Vei sadi vii si le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, caci o vor manca viermii.
45. Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmari si te vor ajunge pana vei fi nimicit, pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tau, pentru ca n-ai pazit poruncile Lui si legile Lui, pe care ti le-a dat.

(Deuteronomul ,28 - 20 ; 22, ; 27 ; 39, 45)

Amin.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-06-17 07:09:11
         
 
  Aici,la Tiraspol, sînt doar creștini blajini, ortodocși, ei nu au stîlpi pe post de garsoniră, nici încălzire centrală cu grămezi de vreascuri uscate. Ei sînt specialiști în pogromuri: 1881, 1883,1900, 1907 etc.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-06-16 23:39:58
         
 
  Geaba gaspadin latunski, d-na Amelia are dreptate: trebuie să ne încălzim sufletele golite de conținut la rugurile aprinse din operele mișeilor de Voltaire, Diderot et.comp și să ne pocăim.
Eu unul mă gîndesc de pe acu să mă trag în pustie...e drept în stepa timiș-torontalului lăcuste cu miere nu se prăsesc da' barem niște ciorchini dodoloți de fetească regală sau de furmint tot oi găsi.
PS: n-ai idee la Tiraspol cît face un stîlp solid bun de garsonieră?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-06-16 23:15:35
         
 
  “Cine se supune vaccinării, încetează de a mai fi un fiu al lui Dumnezeu; bolile sînt o pedeapsă divină, iar vaccinarea este o ofensă adusă cerului.”
Papa Leon al 12-lea - 1830
"Această noțiune falsă și absurdă, acest delir care pretinde că trebuie să dăm si să garantăm fiecaruia libertatea de conștință (....)”
Papa Grigorie al 16-lea - 1850
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-06-16 23:01:00
         
 
  o completare: pe 14 iulie Franța sărbătorește ziua națională, atunci când se celebrează dărâmarea Bastiliei și eliberarea deținuților "cruntului regim monarhist". Mulțimea dezlănțuită a găsit în Bastilia 7 (șapte) deținuți dintre care unul era marchizul de Sade, închis pentru perversiuni

extrem de glorios moment

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-06-16 22:27:19
         
 
  de unde rezultă: dogmatismul și obscurantismul bisericii creștine = izvorul binelui!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-06-16 22:26:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE