PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Amely,p1 Text postat de florin ispas AMELY 1984…. Uneori, viaţa omului se împarte în miimi de secundă şi filmul foto ce se derulează pe toată frecvenţa celor 70-80 de ani.Povestea începe în mijlocul anilor 1984 cînd vara tocmai îşi făcea de cap aruncînd cu flăcări nesimţite deghizate sub forma lunii august, luna cea mai fierbinte de pînă atunci. Satul e topit de linia dealurilor ce urcă şi coboară atît în dreapta şi în stînga iar la mijloc un drum de piatră plin de praf ce taie în două comuna de la est la vest. Sub un nuc uriaş, cu ramurile ce se întind peste gardul alb de var avem o băncuţă geluită pe care se odihneşte o fetiţă cam de 8-9 ani cu părul galben ca ceara , hăinuţe curate roz cu alb şi un căţel murdar care doarme la picioarele desculţe. Din grădina de peste drum apare un copil slăbuţ, cu hainele aruncate pe el la întîmplare ce mănîncă flămînd dintr-un codru de pîine.Fata se uită mirată la el apoi se întoarce spre casa ei şi trimite bezele unei păpuşi ce stă atîrnată în geamul mare. Copilul trece pe lîngă ea şi intră în curtea vecină unde găseşte pierdută printre cutii şi jucării pline de nisip o minge peticită.Ca de nicăieri apar alţi copii de prin curţile vecine şi larma lor scutură geamurile caselor.Fata se ridică mirată şi cu ochii măriţi priveşte fascinată la jocul prichindeilor. -Du-te maică şi tu în curte la copii ! De ce stai aici ? O femeie trecută de prima tinereţe cu batic negru o mîngîie uşor pe cap apoi practic o împinge uşor în curte.Copii nu se sinchisesc pe moment să o bage în seamă şi fata rămîne pironită lîngă grămada de lemne. Din spatele curţii, pe drumul bătătorit îşi face apariţia un personaj straniu, femeie cam la 35-40 de ani, batic înflorat bine strîns sub bărbia ascuţită, înaltă şi slabă , cîntă ceva ce numai ea înţelege şi mereu vorbeşte cu florile, copăceii, iarba.Ea este Ana lui Vică, muta cum i se mai spune . -Fata fumoasă ! Fată dotor.. Rîde scăpînd gîlgîieli printre resturile de dantura apoi întinde un măr dolofan spre Amely. -Papă ! bun ! -Poţi să iei mărul.Nu e otrăvit.zice Marius făcînd semne obscene către mută. -Fii a dacu’ tu ! Face futa ! Marius se strîmbă la ea , dansează lasciv făcînd-o să rîdă apoi plictisit le spune copiilor că a obosit. -Ce să ne jucăm ? -Nu mai este prea mult timp.Bunicul scoate vacile şi probabil mă voi duce cu ele. -Ne vedem peste vale că vin şi eu cu ale mele, mă aştepţi nu ? -Bine Gabi. Mă găsesti către Dealul Boului. -Pot să vin şi eu ? -Te lasă colonelul ?Nu vreau să am probleme din cauza asta.Şi în plus , Zambila e cam nebună, umblă pe tot dealul . -O să mă ţin de tine promit solemn ! -Bine.Mă duc să mă schimb şi scot animalele înainte să plece bunicul. -Marius, să îţi iei hainele de ploaie că se lasă nori grei.Să nu uiţi să pui lanţul de piciorul vacii ! Vezi că vaca bătrînă rămîne acasă, s-ar putea să fete şi nu vreau să risc nimic cu ea. -Şi fiică-sa va sta fără ea ? -Dacă vezi că face pe nebuna o legi.Cu cine mai mergi ? -Vrea fata colonelului să meargă cu mine.Vine Gabi, vin băieţii lui Gele. -Să nu vă luaţi la joacă şi să uitaţi de vaci.S-ar putea să treacă şi muta cu vacile ei, fii atent la tauraşul ăla că numai de prostii se ţine. -Bine tataie. -Smarandă ai pus ceva de mîncare la mînzul ăsta ? -Are pe aragaz mîncare de roşii, are lapte, doar să meargă. Copilul se încălţă cu adidaşii chinezeşti şi intră în bucătăria de vară unde găsi printre oale şi linguri mîncarea dorită.Se auzi un pocnet uşor şi în prag se ivi un căpşor blond care zîmbi candid. -Intră Amely.Vrei să mănînci ? -Ce papi acolo ? -Mîncare de roşii cu ouă. -N-am mîncat niciodată.Mama nu găteşte.Cînd ne este foame mergem la popota ofiţerilor şi acolo suntem servite. -Gustă ! Timidă, fata întinse furculiţa în amestecul rosiatic apoi plimbă cu voluptate prin guriţa mică mîncarea ce se dovedi a fii delicioasă. -Lapte vrei ? -Mmmm ! Ce dulce e !! -Marius se face ora de plecare.Se trezeşte bunicu-tu şi o să fie nervos dacă te găseşte încă acasă.Mai ales că se lasă şi ceva nori o să vii iute acasă cu vitele flămînde. -Bine bunico.Plecăm acum. Grajdul era deschis şi două văcuţe roşii maronii priveau insistent către ieşire iar copilul le desfăcu lanţurile. -Pfiii ce urît miroase aici ! zise fata strîmbîndu-se.Miroase a pipi ! Marius nu o băgă în seamă şi începu să mîne animalele ce se opreau voit prin curte după cîte un măr sau după o foaie de viţă de vie. -Hai Zambilă ! Hai odată gloabă ! Curînd părăsiră curtea şi încet se apropiară de podul peste Amaradie, o apă foarte mică ce traversa satul de la un capăt la altul.Apropierea de iarbă încetini mersul şi aşa lent şi cei doi copii se aşezară pe marginea drumului.Pădurea fremăta din toate încheieturile iar praful fu ridicat de vînt şi aruncat de colo colo ca într-un joc ciudat şi zgomotos. -Hai să mergem ! Dacă ajungem în valea Babei o să fim feriţi de praf şii de vînt. Mînă animalele cu furie şi intrară în pădure unde primii picuri de ploaie îi ajunseră din urmă. -Să intrăm sub pelerină! E mare şi încăpem amîndoi sub ea. Se ghemuiră sub pelerina uriaşă şi Marius se roşi ca racul.Fata îl privea cu ochii ei albaştrii pătrunzînd adînc în fiinţa lui.Stropii mari se loveau în pelerină scurgîndu-se spre pămîntul însetat iar fulgerele uriaşe tăiau cerul în două felii uriaşe. La fel cum veni , ploaia se duse cărînd cu ea puhoiul de nori dar soarele nu se ivi.Animalele continuau să mănînce liniştite iar cei doi copii ieşiră de sub pelerină. -Ce udă e iarba ! Mi-am udat frumuseţe de şosete! Necăjită se urcă pe o buturugă privind absentă la apa de ploaie ce se scurgea lentă de pe plante.Un cintezoi porni să cînte apoi altul şi altul.Din deal se ivi muta cu vacile ei şi aceasta se opri lîngă cei doi cîntînd .Din buzunărelul pe care îl avea la piept scoase nişte ciuperci pe care I le întinse băiatului. Copilul dădu din cap a refuz şi muta se strîmbă la el dar mîncă ea ciupercile. -Dacă înnebuneşte ?zise fata privind-o speriată cum înfulecă ciupercă după ciupercă. -E nebună, nu are cum să mai înnebunească mai mult.Sau poate că ştie ce să mănînce ca să nu aibă probleme. -Uite că vine Gabi ! Ce ud e ! Gabi apăru înaintea lor plin de noroi din cap pînă în picioare şi abia ţinîndu-se să nu cadă. -Ce ai păţit de arăţi aşa ? -Am căzut în apă.Sorin a vrut să prindă nişte peşte şi m-am luat după el. -Era să fim luaţi de apă.Nu o să putem aduna lemne pentru seara asta.Sunt ude. -Dacă nu mănînc nişte porumb copt sau fiert sigur nu mai am ocazia pînă vara viitoare. -O să luăm din porumbul ţigăncii.Şi aşa doarme ca moartă noaptea. -Amely , cînd plecaţi la Petroşani ? -Probabil mîine sau poimîine.Depinde cînd zice tata că trebuie să se întoarcă la unitate.Da, am auzit că o să mergeţi cu noi şi de acolo luaţi trenul spre Deva. -Şi noi plecăm mîine la Tg Jiu, zise Gabi scuturîndu-se de hainele ude. -Uite ! a apărut muta cu nişte haine pentru tine.Tata Nicolae nu te va primi acasă pînă deseară la 8. -Pfiuuu ! Hainele astea miros a cocină. -Preferi să faci injecţii? Nu uita că mama e doctor, unchiu-miu e doctor.. -Hai să urcăm spre via ţaţei Ana.Acolo putem să ne jucăm în voie. Via Anei este undeva sus pe deal cu faţa către sat iar în golul creeat de tăierea salcîmilor au crescut rugi de mure şi iarba e numai bună.Oftînd, chinuindu-se prin pădure, ieşiră în dunga pădurii unde Amely putu să vadă satul în toată splendoarea lui.Linia drumului ce îl însoţea pînă departe, casele mici şi adunate, oamenii mici ce se vedeau ca nişte puncte în zare iar cerul se degajă tocmai la timp rămînînd doar un cearşaf albastru pictat cu alb. -Wow! Uite-o pe nana! -Dacă află unde te-am urcat o să răscolească tot satul după tine.Aşa că mai bine taci şi hai la mure! Cum animalele păşteau cuminţi, porniră să se joace sub pălăria molcomă a timpului ce trecea pas cu pas.Muta era cu ei mereu cîntîndu-şi durerile şi nu de puţine ori se oprea să mîngîie fata cu cîte un surîs scurs din gura strîmbă. La un moment dat , Marius cu Gabi se umplură de mure pe mîini şi pe faţă tăvălindu-se în faţa mutei..Aceasta însă reacţionă ciudat şi cu biciuşca în mînă se luă după ei. -De ce nu poate vorbi cum vorbim noi? Intrebă fata după ce se domoliră lucrurile. -Cînd avea 4 ani a adormit într-o lesă de lemne şi a îngheţat.De atunci a rămas aşa. -Uite-l pe Sorin ! Un băiat bine făcut cu părul şaten şi ochii negrii ca mura se ivi din pădure lovind cu sete o iapă ce refuza să îl asculte.Se plictisi şi scoase o sticlă de vin pe care o desfăcu şi începu să bea. -Marius vii la pază deseară ? -Vin pe la 9 după ce bunicul se bagă în casă.Oricum mîine plecăm. -L-am auzit şi eu pe moşu’.Gata şi vara asta.Hai să bem ! -Da ăsta nu e vin ! E gem de prune cu apă ! sări Marius. -E vinul nostru.Deseară cînd vine văru miu Fasole o să avem şi vin.În plus e mama Ana aici.Dacă mă vede că beau o să mă beşice cu urzica. -Bine.O să strîngem nişte lemne ca să facem focul în Prigoria. -Lasă că aducem noi lemne.Tu vino numai acolo la ora 9. Seara se lăsă încet şi soarele se ascunse după un orizont roşu pictat cu noruleţi albi.Prin drumul curăţat de praf , treceau vite, căruţe, oameni ce se întorceau de la muncă.Curtea colonelului era în fierbere iar maşina se umplea văzînd cu ochii de bagaje.Colonelul, un bărbat trecut mult de prima tinereţe îşi freacă neliniştit chelia iar cînd fata intră în curte pufneşte într-un rîs nervos. -Uite unde era gîndacul ! Elsa ! Fata a umblat pe dealuri ! Uite ce senină apare şi noi ne dăm de pereţi ! Intră senină în bucătărie iar bona se apucă să îi umple masa cu bunătăţi dar fata o refuză. -Ce ai mîncat pe acolo de refuzi ? Să nu te fi otrăvit ! -Las-o femeie că nu e de porţelan.Hai mai bine să împachetăm lucrurile ! Elsa ? Elsa ? a venit fata unde eşti ? Elsa era nu departe de casă , la vecini privind uimită la puhoiul de copii se tavăleau petecul de iarbă neatins de ultimele secete şi în adîncul inimii ei se bucura.Se bucura pentru că îşi vedea copilăria rămasă undeva în urma timpului. -Doamna Lelica, dimineaţă plecăm la Petroşani.Ne gîndeam să vă ducem pînă acolo.Nu e aşa departe de Deva. -Doamnă, vă mulţumesc dar Mihai a reuşit să pună maşina la punct mulţumită soţului dumneavoastră. -Măcar o cafea să beţi cu noi.Toată vara aţi avut grijă de Amely. -Venim la o cafea. A doua zi de dimineaţă, cînd soarele încă se lupta cu somnul, două maşini traversau satul iar în urma lor se lăsa o toamnă lungă.Cu ochii pironiţi în geamul maşinii, cei doi copii se despărţiră în gînd promiţîndu-şi să se revadă curînd. Toamna.Satul Blandiana. Maşina doctorului se opri în faţa porţii verzi iar din curte sări un copil frumuşel foc care îl strînse în braţe pe Marius. -Vereee ! Mi-ai lipsit ! -Ohooo ! Nu o să mă plictisesc zilele astea! Hai! Buna Maria face clătite şi trebuie să o ajutăm ! Curtea e sub forma unui dreptunghi şi la capătul de sus are un grajd , o şură cu uşă mare de lemn lipită de casa mică vopsită în albastru.Fumul se ridică spre cer iar de la biserică se aude toaca ce cheamă enoriaşii la slujba de duminică. Cei doi copii intră în casă şi bunica Maria îi sărută pe amîndoi punîndu-le în faţă cîte o farfurie mare cu mîncare. -Pezevenchiul de văru-tu a aşteptat toată ziua să vii.Nu l-am putut pune la nici o treabă din cauza asta. -Avem la prune de cules , vai , vai ! zice sora mijlocie a lui Ionuţ, Anicuţa. -Tata Nicu e pregătit să vă pună pielea în băţ dacă nu faceţi treabă ! se aude vocea surorii mai mari, Nicoleta. -Da, noi să facem treaba iar tu Nico ce faci ? Umbli după băieţi ? -Zbiară mai tare Ionuţ, zbiară mai tare că mama Leana e destul de obosită şi nervoasă. Un bărbat înalt intră în casă şi se aşeză la masă privind în jur în jur plictisit.Copiii se uită la el oarecum speriaţi dar nimic important nu se întîmplă. -Mîine culegem prunele .Vă lăsăm cîteva ore cu mama că noi plecăm pînă la Hunedoara.Să nu vă puie sfîntul să pierdeţi vremea ! -Hai Marius afarặ ! Mergem în grặdinặ ! Toţi copiii se nặpustirặ pe uşặ lặsînd clặtitele pe masặ iar tata Nicu se strîmbặ pînặ la a zbiera în urma lor. -O sặ ne mặnînce ficaţii tata ! -Poate îl domoleşte doctorul,el mereu face lucruri uimitoare. dar mặ tem cặ sunt pe o mînặ.Apropo : vrei nişte gumặ cu tipi-tip ? -Vreau ! -Însă, vreau să faci ceva pentru mine vere.Dacă vrei surprizele mele, mergem la pescuit în noaptea asta.. -S-a făcut ! Cum fugim ? -Geamul nu se închide foarte bine.Îl deschidem după ce lumea a adormit şi ieşim afară. -Te ţine treaba asta Marius ? Dacă suntem prinşi ne vor pune pielea în cui. -Nici o problemă.Mă risc.Dar tu ? -Pentru surprizele alea fug pînă la capătul satului şi înnapoi.Hai să facem ceva acum ! zise Ionuţ urcîndu-se în mărul vecinului. -Ce faci nebunule ? Nu e mărul nostru ! -Şi ce dacă nu e ? Taci că eşti ca o babă ! Sub ochii celorlalţi copii, Ionuţ se apucă să roadă efectiv merele de la jumătate lăsîndu-le acolo spre hazul fetelor. -Nebunu’ mănîncă mere, hai să ne dăm cu căruciorul ! Marius împinse căruciorul printre pruni şi abia putu să îşi tragă sufletul cînd atinse vîrful dealului.Lîngă el se urcară încă 4 copii şi maşinăria porni bezmetică pe coastă la vale pînă se opri într-un prun. -Ridică-te spurcatule ! Vrei să stăm aici restu’ vacanţei ? -Dacă mănînci mai puţin poate reuşesc să ies ! -Filip, te rog, iei mîna din pantalonii mei ? Fii drăguţ şi nu mai trage atît de ei ! Buna Mărie apăru ca din senin şi cu o joardă de alun apucă să altoiască la împricinaţi : -Curtea e plină de frunze , porcii guiţă de foame iar voi diavolilor vă rupeţi picioarele aici !! -Fugi că vine unchiul! -După grămada de bălegar! Repeede! -Uite! Uite ce fac ei aici! Eu mă spetesc cu munca iar ei!? Să nu mai vină aici amîdoi! -Începe şcoala,o să rămîi iar singură, sunt copii! zise doctorul culegînd o prună.Eu ştiu că e greu dar am nevoie de ei aici! -Să facă treabă!Eu aşa mi-am crescut copiii! -Unde s-au ascuns? -Probabil pe undeva pe aici.Lasă-i să vină la masă. În acest timp, Marius cu Ionuţ se învîrteau în jurul grămezii de bălegar încercînd să evite o posibilă pedeapsă. Trecură astfel minute bune în care soarele se stinse ca o lumînare şi greierii porniră să îşi pună orchestra în acţiune pe măsură ce întunericul cădea perfid.Curînd se aprinseră luminile în casă şi pe masă în sufragerie apărură pe rînd bucatele iar pe plită ceaiul cînta în ibric.Copiii se aşezară la masă şi o vreme nu se auziră decît lingurile ciocănind vesele în farfurii. -Dimineaţă,facem treabă, da copii? -Facem. -Bun, altfel mă văd nevoit să vă pedepsesc aspru.Ştiţi că nu aţi fost tocmai cuminţi azi.Acum, la culcare! Spălaţi-vă pe picioare şi la culcare! Trezirea la ora 6! -Înseamnă că pică ieşirea noastră vere.Păcat. -În două zile tata pleacă, intră de gardă.Mătuşa pleacă şi ea.Deci rămînem noi doi... -Ne lasă bunica să hoinărim? Sau ne lucrează pînă ne pică sufletul? -Nu te teme! am stat toată vara aici ,ştiu cum merg lucrurile.Să fim ca nişte îngeraşi şi totul se va rezolva favorabil. A doua zi de dimineaţă, cînd soarele încă îşi căuta somnul dulce, o ceaţă lăptoasă se lăsă fără milă învelind cu ideile sale totul.Cocoşii curajoşi dreseră glasurile de pe la ora 4 astfel că în jurul orei 7 cîntau ode noii zile.Tata Nicu se urcă în maşină iar după ce plecă el cîinele Haiduc se uită lung către poartă aşteptînd evenimente noi.Oamenii mari cu găleţi în mîini urcară coasta dealului şi se apucară de treabă sporovăind de una de alta.Încet, dar sigur soarele se aruncă peste deal cu toată căldura lui iar albinele roiau peste marea albastră de prune căzute pe jos.Copiii lucrează în tăcere şi doar sudoarea care curge încet pe spate sub ploaia de căldură. Mama Leana întinde o pătură albă apoi scoate din sacoşă mîncarea pe care o oferă veselă harnicilor muncitori. Cînd se lasă seara butoaiele sunt pline cu prune iar oamenii se retrag încet spre casă. -Hai că prindem trenul de ora 8 zice doctorul consultîndu-şi ceasul.Avem timp să facem ceva bagaje.Copii, veniţi pînă la mine! Cei doi copii se opresc în dreptul doctorului şi cu naivitatea vîrstei privesc către acesta: -Vă vom lăsa cîteva zile aici să o ajutaţi pe buna Maria.Pot conta pe voi? -Desigur.Desigur. -Tocmai de acest răspuns mă temeam.Bine, fie şi un lup mîncat de o oaie. Astfel, oamenii mari pleacă iar bătrîna rămîne cu cei doi împieliţaţi care abia aşteaptă să se distreze de minune. Se spune că noaptea este mama tuturor întîmplărilor ascunse, minunate, ciudate.Noaptea este taina acoperită de pătura neagră de stele iar sub ea, doi copii deschid geamul ce dă la drum.Învăluiţi în întuneric ,pornesc cu viteză spre marginea satului . -Dacă vom fi prinşi, am sfeclit-o, zise Marius uitîndu-se mereu înapoi. -Aici , pînă trecem de curba asta mă tem numa' de lupii care vin din pădure. -Vin şi acum toamna? -Am auzit şi eu.Nici nu ştiu dacă mai sunt lupi în pădurile astea. Curînd satul se termină şi cîmpul se întinde pînă în malul Mureşului unde se ridică un mal plin de copaci căzuţi. -Ai undiţa? -Da.Dă-mi momeala şi pregăteşte mămăliga! Copilul întinse bîta de pescuit apoi agăţă mămăliga şi făcu vînt pînă se auzi un pleosc!.Apa tulbure plimbă pluta o vreme ca apoi să o ducă la fund. -A tras! A tras! -Ce mai aştepţi? Să vină iarna? -L-am luat! L-am luat! -Facem focul? Ce zici mîncăm nişte peşte? -Nu o să apucăm! Uite ce tună şi fulgeră pe Cioara încolo.O să vină şi la noi curînd.Mai bine ascundem undiţele şi plecăm, acum! -Bine! Bine! Marius strînse resturile împrăştiate şi porni grăbit împins şi de vîntul care sufla tot mai tare.La un moment dat, din pîlcul de copăcei se auzi un zgomot iar băieţii fugiră ca din puşcă.Furtuna venea din spatele lor cu viteză mare şi abia reuşiră să ajungă în grădina casei. -E linişte deocamdată.Dacă afla bătrîna că am fugit la Mureş ne topea în cazanul de topit untură, zise Ionuţ pe cînd se strecura în cameră. -Am făcut-o şi pe asta.Hai să o facem în fiecare an! -Desigur.În fiecare an.De fiecare dată.Trăiască prietenia noastră! Amely şi Marius..pregătiri de liceu... -Bravo copii! Aţi intrat la liceu! De acum sunteţi oameni în toată firea! zise mătuşa pe cînd destupa o sticlă de şampanie la ţară.O să vă răsplătim cu prima ocazie cînd vom avea nişte bani la dispoziţie. -Marius, o să mergi la Oltenia pînă în august apoi vom mai vedea, zise şi doctorul tăind pîinea pentru masa de seară. -Pot să îmi iau vărul cu mine? -Va veni şi el dar puţin mai tîrziu.Cam peste 3 săptămîni, mai are ceva de făcut în Hunedoara. -Abia aştept mătuşă.Abia aştept. -Buun.Acum să mîncăm ceva, suntem rupţi de oboseală. -Mai ştii vere cînd am fost noi la ţară în Oltenia şi am pierdut vitele pe deal? -De fapt nu le-am pierdut, vaca aia bătrînă vroia să ne ducă în Dealul Boului iar noi ca nişte copii ne-am speriat.. -Acolo am dat de Dan.Ce ne mai minţea cu lupii ăia cu trei capete.Şi Sorin.Toată vara ne-am luptat cu el.Dacă nu era nebunu' de Luţă îl dovedeam. -A avut noroc cu el.Marius, parcă văd şi acum cînd i-ai dat cu bîta peste picioare.Ce vremuri! Trecură cîteva zile , moment în care Marius ajunse la ţară alături de verişorii săi mai mici.Încă de cînd puse piciorul afară din maşină ,îşi roti privirea către casa unde petrecuse atîtea veri frumoase cu Amely.Casa părea dezolant de goală iar gardul dărîmat pe jumătate: -Buni ce s-a întîmplat cu colonelul? -Colonelul mi-a murit în braţe.Avea probleme cu inima şi la muşcat o albină.A mai fost doamna după înmormîntare dar de fată nu mai ştiu nimic.Acum cică a vîndut la o familie din Rădineşti şi au plecat din Petroşani. Ce trist! Fata cu care mi-am împărţit vacanţele de vară a dispărut.Oare am să o mai văd? Ultimele săptămîni de vacanţă se scurseră cuminţi chiar cînd Ionuţ apăru la ţară.Ploua zilnic cîte 2-3 ore iar bunicul reuşise să încropească un adăpost de unde noaptea păzea porumbul de mistreţi. -Mergem noi la pază! -Să dea ăla cu corniţe la 7 să nu fiţi gata cu vacile, vă şoimănesc cu bătaia! tună doctorul în vreme ce lega cîinele. Cînd întunericul se adăposti în vale şi plapuma de stele reveni timidă, cei doi băieţi stăteau întinşi pe spate scăldaţi doar lătratul pierdut în depărtare al cîinilor şi luna mare ce îi imbrăţişa cu o lumină palidă. -Oare cum va fi la liceu? întrebă Marius.Poate nu vom mai avea de învăţat.... -Cu riscul de a te dezamăgi, vom avea de învăţat şi încă mult de tot.Trebuie să înţelegi că am făcut doar un pas mic. -Off! -Lasă! Să privim partea frumoasă, avem un cer minunat,greierii cîntă iar din toamnă ne vom muta la casă în Hunedoara. -Daa? Cum aşa? -Bunica din partea lui tata Nicu se mută la Blandiana, noi o lăsăm pe Nico la apartament şi ne tragem la casa care a fost a lor.Deja sunt duse lucrurile acolo.O să fie un an plin de surprize plăcute pentru noi vere! Peste 2 săptămîni.. Oraşul îşi revenea cu greu din braţele verii şi strugurii începuseră să se lăfăie obraznici pe tarabele vînzătorilor.Marius, revenit de 2 zile acasă şi îşi reluase activităţile obişnuite.Într-una din zile cobora din centru cînd pe o bicicletă trecu o fată înaltă, cu părul blond prins în coadă care trecu pe lîngă el cu viteză. Să fi fost Amely? Amely? De ce nu m-a băgat în seamă? .Sunt nebun.Poate nu mă mai cunoaşte... A treia zi începu şcoala.Autobuzul de culoare portocalie , prăfuit se opri în staţia comunei Geoagiu şi din el năvăliră zeci de copii care începeau un nou an şcolar.Directorul stătea în faţa şcolii iar diriginţii asteptau cu nerăbdare ca hoardele să se potolească.Un domn mic de statură trecu printre ei şi îi numără apoi îi pofti în clase. -Eu sunt Vasilie Constantin, noul vostru diriginte.Timp de 4 ani am să vă fiu şi tată şi mamă. Marius remarcă fata blondă şi zîmbetul îi înflori pe buze.Era Amely, era fata cu care în fiecare vară petrecuse momente minunate. La ora 14 cînd autobuzul obosit opri în staţie , fata trecu pe lîngă el şi-l ignoră complet.Continua să stea pe scaun privind pe geamul murdar şi din cînd în cînd ducea mîna la frunte ca un tic nervos. -Mamă, Amely e colegă cu mine la liceu.Partea tragică e că nu mă bagă în seamă deloc. -L-a iubit mult pe colonel.E furioasă pt că tatăl tău nu l-a putut salva atunci. -Ai vorbit cu doamna? -S-au mutat aici la fratele colonelului, în vale nu le mai rămăsese nimic.Ne vedem mereu la serviciu , e afectată şi normal că o înţeleg.Las-o să treacă puţin timpul şi va înţelege că nu suntem vinovaţi.O să vină ea cînd va considera că e timpul. -Bine, o să iau lucrurile ca atare.O las pe ea să facă primul pas.Mă duc să îmi fac lecţiile la chimie.Am o profesoară tare ciudată. -Bine, eu mă duc la piaţă în Micro 2.Am auzit că au fructele mai ieftine. Dis de dimineaţă, Marius se pregăti de plecat la şcoală dar avu surpriza să constate că autobuzul era stricat.Profesoara de franceză, se plimba ca un leu turbat prin staţie iar de multe ori înjura pe franţuzeşte situaţia nu tocmai roză. -Măcar avem acoperire la şcoală.Uite că apare Amely şi cu Erika. -Fata asta e mortală.Cred că poate băga sub masă 10 băieţi.Am stat cu ea duminica trecută pe terasă la Simeria şi în 15 minute a topit 10 beri. -Cine Amely ? întrebă Marius -Nu mă, Erika.Părinţii ei sunt în Petroşani, taică-su e miner la Lonea, maică-sa tot pe acolo, lucrează. -Au bani din greu.Minerii ăştia. -Valeruţ, au bani dar ce contează banii cînd stai mereu cu moartea lîngă tine?.Tu crezi că asta e fericire? Să ştii că intri în şut dar de ieşit s-ar putea să nu mai ieşi niciodată.? -Uite că avem şi autobuz.Într-un final. -Prindem ora de chimie? mă rupe madam Andrei cu formulele ei chimice -Eu mă duc la dentist, zis Dan scobindu-se în măsele doar, doar să îl apuce durerea. La şcoală, în curte, Haţegan, un om foarte slab,cu un halat de culoare albă pe el făcea semne către geamul clasei a -9-a , să iasă toţi afară. -Udrea, Mihăilă, veniţi cu toată clasa la fermă! Ferma este situată la cîteva sute de metri de liceu şi acolo lucrează ca îngrijitor Marian, solid, părul roşcat ca o claie de fîn şi burta ce iasă prin chimirul strîns tare.O femeie trecută de 45 de ani, străvezie la chip şi lungă cît un arac de fasole se strîmbă la fiecare elev ce intră în curtea fermei, zbiară ca o apucată pînă cînd ajunge şi asistentul veterinar: -Doamna Popa,uşor că o să aveţi din nou probleme cu fierea.Uşor că altfel nu domolim mînjii. -Uşor pe dracu! Deja au apărut cu tot felul de idei şi trăznăi prin fermă.Trebuie bătuţi cu biciul! -Vă împărţiţi pe echipe şi în saivan faceţi ordine şi curăţenie la oi!Mihăilă, să vii să tăiem o oaie! Doamna Popa îi duce pe elevi în saivan apoi este chemată la şcoală.Udrea, vede baloţii de paie şi dintr-un salt este sus.Ca la un semn toţi se aruncă pe baloţii frumos aranjaţi, îi dărîmă, Amely, prinde momentul şi cînd îl vede pe Marius sare pe el: -Cîine credeai că scapi de mine? Eşti un cîine şi te-aş zdrobi cu lopata dacă nu aşi mai avea o urmă de milă în mine.Trebuia să vii la mine! Trebuia să te rogi să vă iert familia criminală! Mi-aţi omorît tatăl! -Nu ţi-a omorît nimeni tatăl! Ce vină am eu sau mama că domnul colonel suferea cu inima? O răsturnă pe spate şi fata căzu printre baloţi înjurînd cu sete.Reveni cu furie mai mare şi îl zgîrie pe mîini şi pe faţă: -Dacă tatăl tău venea la ţară atunci îl salva! Îl salva! Te urăsc! -Mă urăşti pe mine sau neputinţa ta? Eu cred că vrei să crezi în ceva şi nu ai în ce.Tatăl tău şi-a căutat-o singur! Ce căuta la stupi dacă avea probleme cu inima? Te urăsc! Vă urăsc! -Te urăşti pe tine şi lipsa unei posibilităţi reale! Se tăvăliră prin paie iar între timp fata ţipă cînd Marius o prinse în braţe: -Nenorocitule vrei să mă violezi? -Nu ai tu norocul ăsta domnişoară.Ţi-ar face mare plăcere să mă vezi închis pentru neputinţele tale. -Porcule! -Rază de soare ce eşti! Floarea vieţii mele! Haţegan se iveşte şi îşi pune mîinile în cap a pagubă, toată hala e distrusă, paiele plutesc în aer iar Amely se uită ameţită la Marius.O bufneşte rîsul şi după criza ei de rîs sar şi ceilalţi. -Am paie în bocanci, hei, am paie chiar şi acolo unde nu bate soarele , zise fata în timp ce se ţinea după Marius în drum spre autobuz. -Domnişorică scumpă, nu am cum să îţi scot acele paie! Te duci acasă, faci o baie, mîine o luăm de la capăt. -Poate vin şi fac baie la tine ce zici? Şi mă dezbrac în faţa ta , ce zici? -Dacă vrei probleme, nu ai decît.Încercăm? -Nu te ţine, ai caş la gură.Maturizează-te şi mai vedem. -Naiba, tu ai început. -Vedem noi pînă la urmă, care, pe care.Te dovedesc eu! -E o promisiune? Sau ameninţare? Crede-mă că te fac să te urci pe pereţi! -Nu te băga la artificii băiete.Ţi-am spus: ai încă brînză pe la guriţă. Am ajuns acasă.Ne mai vedem! -Fi sigur! Nu scapi de mine aşa uşor.Apropo, pe unde stai? -Pricazului, 59. -Bine.Pa! Ajuns acasă se aruncă în pat cu o durere ascuţită de cap.Adormi foarte greu şi visă monştri şi sînge.Se trezi buimac tocmai cînd se lăsa întunericul.Doctorul veni de la spital şi îi aruncă o doză de bere în braţe: -Hai să bem! Am salvat viaţa unui om azi.S-ar putea să plecăm din oraşul ăsta amărît. -Amely e aici.Aproape că mi-a scos ochii azi.E dusă rău cu capul. -Va înţelege că am făcut tot ce e omeneşte posibil să îi salvez tatăl.Nu sunt Dumnezeu, sunt un simplu doctor care lucrează gărzi plătite prost, nopţi nedormite, stress.Hai să bem că am mai luat un nefericit din ghearele morţii. -Mă doare rău capul, pot să beau mai tîrziu? -Lasă fetele să fie fete.Dacă după fiecare prostie te doare capul, unde o să ajungi? Tîrziu în seară se auzi o bătaie la uşă dar cînd Marius ieşi afară nu văzu pe nimeni.Dădu perdeaua la o parte şi putu să o vadă pe Amely trecînd colţul străzii în viteză.Oare? A doua zi... -M-ai căutat aseară? -Eu? Nu.Posibil să fi trecut prin faţa blocului tău. -Mihăilă! Vino tată să tăiem o oaie pentru cantină! zise Haţegan agitînd un cuţit enorm.Amely! Du-te să îl ajuţi! -Dar n-am tăiat în viaţa mea un picior de muscă! Dacă văd sînge leşin. -Nu e asta o problemă! Du-te! -Ţine ligheanul ăla mai aproape fato! Sîngele ţîşni odată ce lama cuţitului pătrunse în gîtul animalului iar Amely se lăsă pe vine cu mîinile lipite de burtă dar Mihai nu o iertă sub nici o formă: -Ţine de picior! Hai colega că nu avem toată ziua la dispoziţie. Cu mîna tremurîndă, apucă piciorul iar băiatul despică încet dar sigur blana apoi făcu tăieturi mesteşugite pînă intestinele ieşiră afară -O să leşin! Pfuuaah! Ce groaznic miroase! -Dă mîna stîngă încoace! zise el prinzînd-o rapid. Dă mîna şi îţi arăt ceva! Cu viteză proiectă mîna fetei în masa de intestine destul ca aceasta să se aplece din nou scîrbită.Marius se ivi zîmbind cu un alt lighean şi goli conţinutul înăuntru privind la zbaterile fetei -Lasă, carnea e bună, măcar acum vezi şi tu cum se face drobul. -O să te omor Marius! -Cum vrei! Dar după asta vei merge să faci curăţenie la scroafele fătate. -Plec! Zău că plec! -Şi dacă pleci pe cine impresionezi? Du-te! restul fetelor au plecat deja. -Ne vedem acasă! Ahhh! Urăsc bărbaţii!!! -Deci Marius, pot avea berea nu? -Da.Mergem la birt după ce tranşăm animalul şi dau berea. -Vrei să te răzbuni pe ea? De ce? -Nu e vorba de răzbunare.A crescut în puf.O să vadă şi cum e viaţa de jos. La şcoală.... finalul trimestrului 1 -Marius, zise profesoara de chimie.Văd că te-ai străduit să înveţi ceva deşi tu eşti un prost tămîie.Îţi dau un zece ca să îţi iasă nenorocita de medie.Deşi ar trebui să te las corigent.Vedem ce faci şi trimestrul 2. -Mulţumesc doamna profesoară. -Lasă bă prostule.Sunt eu bună la suflet.La cîtă chimie şti tu... -Amely, media 9.Fato, dacă în trimestrul 2 te laşi pe tînjală o să îţi crăp pielea cu un băţ! -Avem autobuz, avem autobuz! -Mai trebuia să merg prin frig 7 kilometri.Sunt sătulă de drumuri prin zăpadă.Apropo, ce faci vacanţa asta Marius? -Mă duc la Hunedoara la văru miu, Tu? -Probabil voi sta acasă, văd eu.Sigur vine mama de dincolo. -Cînd revin, treci pe la mine. -Păi deja pleci la Hunedoara? -Luni. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE